2,195 matches
-
arhipelagului Canare. Pe Insula Fuerteventura există ruine a numeroase menhire, dolmene și cromlehuri identice cu cele din Anglia, Franța și cele găsite în largul Bermudelor. Dacă mumiile și mormintele piramidale pot fi explicate de o presupusă influență egipteană (dacă flota faraonului ar fi trecut prin Atlantic) nu se explică influențele maiașe (ambele popoare guanșii și maiașii nu erau navigatori, fiind exclusiv terestre) și mai ales nu se poate explica existența unei populații albe nordice pe insulă. Autorul amintește de rețeaua de
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
este un simbol al triumfului etern asupra răului și sacrificiul pentru adevăr și dreptate (legea cosmică cunoscută ca Zeița Maat). În același timp este și un simbol al celor ce triumfă cu orice preț, simbolizând așadar și puterea regală a faraonului identificat uneori în textele unor papirusuri cu statutul de Zeu. În continuare legenda se prezintă în felul următor: „Seth i-a scos ochiul, dar a pierdut lupta. Zeul Thoth a intregit ochiul prin magie, apoi Horus i l-a arătat
Ochiul lui Horus () [Corola-website/Science/318925_a_320254]
-
interes local în satele Prahuda, Paltin Refacere podețe tuburi sat Prahuda Refacere podețe tuburi sat Tepa Refacere podeț tuburi sat Paltin Refacere podeț tubular sat Răcoasa Refacere pod lemn sat Verdea Refacere podeț tubular în sat Țipău-Păvălari Refacere podeț sat Faraoanele Refacere drumuri de interes local în satele Vârteșcoiu Anexa a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 468 din 6 iulie 2016 și RECTIFICAREA nr. 468 din 6 iulie 2016 , publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 604 din 9 august 2016, prin modificarea
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
regale a fost de asemenea reconstruite (probabil de mai multe ori), fiind asemănătoare cu restul palatelor din Grecia Aheeană. Toate palatele regale includeau și un megaron. Într-un templu, a fost găsit un scarabeu al reginei Tiye a Egiptului, soția faraonului Amenhotep III. Astfel s-a dezvăluit puterea maritimă a Micenei, ea făcând comerț cu Egiptul, Fenicia, Mesopotamia sau Asia Mică. Puterea Micene se întindea din Pylos până pe coasta Asiei Mici, unde probabil au fost fondate câteva colonii. Începând cu anul
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în "Adevărul literar și artistic" rubrica celebră "Cronica mizantropului", care va da titlul cărții de eseuri. Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre "Avatarii faraonului Tla", o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru prima dată de el. De fapt își extrăsese un capitol din propriul său volum, "Opera lui Mihai Eminescu", pe care îl dactilografiase în cinci exemplare și
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în perioada 1934-1936. După
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
jur era otrăvit. Modelul acestui monstru cu privire ucigașă e posibil să fi fost ori vipera cu coarne din Egipt (cornițele par de la distanță zimții unei coroane), ori zeița-cobră Uraeus, care personifica ochiul arzător al lui Ra, și împodobea fruntea faraonilor căci conținea esența proprietăților Soarelui, fertilizant și în același timp capabil să usuce și să ardă. Faptul că ucidea cu privirea pe oricine se apropia, fără să-l bage de seamă și fără să-l privească el cel dintâi, l-
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
din nordul Siriei. Ebla pare să fi fost fondat în 3500 î. Hr., și și-a făcut averea treptat, prin comerțul cu statele mesopotamiene Sumer, Asiria și Akkad, precum și cu popoarele hurian și hattian din nord-vest, Asia Mică. Darurile venite din partea faraonului, găsite în timpul excavărilor, confirmă contactul Eblei cu Egiptul. Unul dintre cele mai vechi texte scrise din Siria este un acord comercial între vizirul Ibrium al Eblei și regatul ambiguu numit Abarsal din jurul anului 2300 î. Hr. Savanții cred că limba eblaită
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Dalai Lama în Tibet, încercarea lui Siad Barre în Somalia și Saddam Hussein - Irak. Imperiul Român și lumea Greciei Antice au avut multe caracteristici echivalente cultului personalității. În Egiptul antic cult al personalității poate fi considerată practică de ridicare a faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Roșii și guvernul teocratic
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
pentru a doua oară consul, alături de Publius Servilius Vatia Isauricus. L-a urmărit pe Pompei în Alexandria, unde își instalează tabăra armatei sale și devine implicat în războiul civil alexandrin dintre Ptolemeu și sora, soția și regina alături de care conducea, faraonul Cleopatra a VII-a. Poate că alianța lui Cezar cu Cleopatra a fost un rezultat al rolului pe care Ptolemeu l-a avut în uciderea lui Pompei; se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pompei, care
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
poate afirma că acest metal a apărut în Egipt, cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi, cam cu un mileniu mai târziu, în regiunea dintre Tigru (râu) și Eufrat, unde se dezvoltase civilizația sumeriană. În Egiptul Antic, pe vremea faraonului Turmes, cuprul se exploata în Peninsula Sinai și era cunoscută sub numele de "komt". Tot în perioada Antichității, cuprul mai este recunoscut sub numele de "chalcos". Cu două mii de ani înaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
o poziție socială similară, se credea că astfel va fi părăsit de toate problemele și că va fi binecuvântat cu mult noroc. Prima însemnare despre un cuplu homosexual provine din Egiptul antic și face referire la doi manichiuriști la curtea faraonului Nyuserre Ini, Khnumhotep și Niankhkhnum, care au trăit undeva între anii 2380-2320 î. Hr. În mormântul lor comun, cei doi sunt pictați atingându-și nasurile, cea mai intimă poziție în arta egipteană, înconjurați de ceea ce par a fi copiii lor. Antropologii
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
patra cataractă a fluviului sub forma unui viceregat. "Regatul Nubian" cu reședința la Napata, constituit în secolul X î.Hr., stăpânește în timpul dinastiei a 25-a egiptene (numită și "dinastia nubiană"), între 745 și 650 î.Hr., și Egiptul. După izgonirea ultimului faraon nubian din Egipt (650 î.Hr.), descendenții dinastiei domnesc asupra Nubiei încă un mileniu - în Regatul de la Napata, apoi în Regatul Meroë (secolul IV î.Hr. - secolul IV d.Hr.). Sub loviturile Regatului Axumit, statul Meroë se destramă între 320 și 350
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
huriților. Informații detaliate sunt oferite de inscripțiile de la Tell el-Amarna în Egiptul de Mijloc, datate în secolul al XIV-lea (cunoscute sub numele generic „scrisorile de la Amarna”). Spre mijlocul secolului al XII-lea, după anul 1177 a. Chr., în perioada faraonului Ramses al II-lea, pe teritoriul Canaanului, la sud de Fenicia, se stabilesc filisteni, așa-numitele "popoare ale mării", de origine indo-europeană. Numele acestui popor se va extinde asupra teritoriului său de locuire, cunoscut ulterior sub denumirea generică "Palestina". Revenirea
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
sub denumirea generică "Palestina". Revenirea în "Palestina" a unor grupuri de descendenți ale vechilor triburi semite, conduse de Iehoșua pe la 1650 a. Chr. Egipt, s-a petrecut probabil spre mijlocul secolului al XIII-lea, după 1250 a. Chr., în perioada faraonului Ramses al II-lea (1279-1213 a. Chr.), ei fiind conduși de Moise în pustiu. La Horeb, Moise a depus jurământ (Exod. 19-20), obligându-și triburile să slujească pe unicul Dumnezeu (Jahve). Aici a primit Moise „Cele zece porunci”. După decenii
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din timpul faraonului Merenptahs (1213-1203), etnonimul Israel. Atât exodul din Egipt cât și ocuparea Canaan-ului de către triburile israelite sunt relatate în Vechiul Testament, respectiv în Exodul și Deuteronomul. Date istorice de dată recentă au evidențiat însă o serie de discrepanțe cronologice și actuale între
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
între 3.000 î.e,n. și până când are loc cucerirea de către Alexandru cel Mare. Sistemul artistic, vast și complex, impune existența unor meșteșugari specializați. Arta are valențe simbolistice și religioase și are ca temă centrală nemurirea, în special a faraonului , care era venerat asemeni unei divinități. De aici și existența unor mari opere monumentale. Influența artei egiptene se exercită asupra celei copte și bizantine. Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și orientale este dominată de motive religioase; exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
în general, erau foarte rigide, prescrise de reguli sociale și religioase. Religia juca un rol important, ca și pregătirea pentru lumea de dincolo. Având un scop nu numai artistic, ci și religios, sculptura egipteană era dedicată în primul rând proslăvirii faraonilor. Aceștia erau reprezentați ca niște divinități, într-o postură solemnă, rigidă și cu o puternică schematizare a formelor. Picioarele și capul erau reprezentate din profil, dar bustul și ochii erau văzuți frontal, convenție aplicată și la pictură și basorelief. Aveau
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a puterii și a vieții eterne, vezi: Sfinxul de la Gizeh, statuile lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel etc. Materiale utilizate: piatră, marmură, granit, lemn, care se găseau în abundență. Unul dintre cele mai vechi exemplare cunoscute este Paleta faraonului Narmer, datată în 2920 î.Hr. (după alte surse 3100 î.Hr.) Utilizată pentru combinarea nuanțelor de machiaj, este sculptată în relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
3100 î.Hr.) Utilizată pentru combinarea nuanțelor de machiaj, este sculptată în relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în calcar și pictate. Toate acestea demonstrează nivelul de înalt realism atins de arta egipteană a secolului al XV
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în calcar și pictate. Toate acestea demonstrează nivelul de înalt realism atins de arta egipteană a secolului al XV-lea î.Hr. și aceasta conform preceptelor faraonului Akhenaten
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în calcar și pictate. Toate acestea demonstrează nivelul de înalt realism atins de arta egipteană a secolului al XV-lea î.Hr. și aceasta conform preceptelor faraonului Akhenaten, conform cărora artistul trebuie să fie cât mai realist. De asemenea, și la mormântul lui Tutankhamon s-au găsit obiecte de artă valoroase (aur, pietre prețioase, alabastru). Una din marile realizări ale artei monumentale egiptene o constituie complexul arhitectural
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
au găsit obiecte de artă valoroase (aur, pietre prețioase, alabastru). Una din marile realizări ale artei monumentale egiptene o constituie complexul arhitectural de la Abu Simbel (c. 1250 î.Hr.). Acesta se compune din temple cioplite direct în stâncă realizate în perioada faraonului Ramses al II-lea. Sunt remarcabile grupurile statuare care ornează aceste construcții. Statuia faraonului, aflată într-un loc central are dimensiuni remarcabile, peste 20 m înălțime. Multe sculpturi ale Egiptului antic sunt conservate la "Muzeul Egiptean din Cairo". Spre deosebire de cea
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]