4,972 matches
-
secat lacrimile. Bucătăria, ca toate celelate încăperi din cabană, era slab luminată și avea un efect reconfortant. Pe măsură ce afară s-a așternut liniștea, Alice și-a terminat și ea ceaiul. Helena a întors cana cu gura în jos, pe-o farfurie. Femeia i-a luat o mână. Alice s-a așteptat s-o vadă citindu-i viitorul, să-i spună că avea trei breșe pe linia vieții și că toate prietenele aveau s-o părăsească. În loc de asta, Helena i-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
comenteze vehement împotriva senatorilor pe care Ellis îi votase și-i admira. Helena i-a închis gura soțului de fiecare dată când Drew își aducea la cabană prietenii pletoși, care luau în brațe copacii și plângeau de mila peștilor din farfurie. Știe că tu ești tată, i-a spus ea noaptea, când părul splendid i-a trecut printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare... Urâtule, să nu mă mai superi ca azi, niciodată! M-a durut și am plâns ca o proastă în cantină, cu farfuriile-n mâini. Tu ești al meu și n-am de gând să te împart cu nimeni. Pricepi ce tot îndrug eu pe aici? Dacă ar fi trebuit să-i dau un răspuns sincer, atunci ar fi trebuit să-i spun
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rezervată ca de obicei și atitudinea ei lăsa de înțeles că o deranja să fie la aceeași masă cu o persoană pe care n-o putea respecta și despre care avea o părere foarte proastă. Mesteca cu lingura apatic prin farfurie de parcă-și desena lehamitea în supă. Înțelegeam că făcusem o greșeală punând alături persoane din lumi diferite. Puteam socializa cu ea, ea ne putea tolera prezența, dar universurile noastre arătau altfel sau noi vedeam din alte unghiuri drumul pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Vine la noi în vacanțe să ne țină de urât. O fată, mă gândeam speriat... și tocmai când deja îmi făcusem prea multe probleme, am văzut-o cum vine spre noi cu o cană de sticlă în mâini și o farfurie de porțelan pe care erau două felii de pâine prăjită pe plită, unse cu un strat foarte fin de unt, cum numai Mătușa știa să prepare. Contrastau cu străchinile noastre și cu fundul de lemn, așa cum glasul ei dulce se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scăldam. În fața ochilor îmi veneau imagini cu tata aruncând cu banii în muzicanți ca să-i cânte nu știu ce melodie la modă, o terasă, o masă lângă care așteptau cuminți, în frapieră, două sticle de vin vechi, mici și cârnați aburind pe farfurii de carton și eu milogindu-mă să îmi dea trei lei să mi pot cumpăra un baton de ciocolată pe care să-l împart cu fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină cu batoane de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de zece yeni În automatul cu oracole. Norocos. Semne ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că În jurul fiecărui felinar răsăriseră din Întuneric cinci-șase bărbați - sau maximum șapte-opt -, o adevărată adunătură, aș zice. Mie nu mi s-a părut că ar pluti nimic alarmant În atmosferă... Poate pentru că nu cunoșteam obiceiurile casei. Fiecare stătea aplecat deasupra farfuriei lui cu oden și-și vedea de ceșcuța cu saké. Dacă trebuia să găsesc neapărat ceva care să mă Îngrijoreze, atunci nu puteau fi decît muncitorii aceia cu căști, deși nu erau În timpul serviciului. Poate că poartă căștile ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
moarte. Nu se auzea nici măcar ecoul curentului de aer reverbera În tunelul lung. Prin apropiere am dat de un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe o masă, o farfurie cu karēraisu din care ieșeau Încă aburi. Am luat-o la goană. Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-am oprit și mi-am ridicat privirile spre vîrf. DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toți, la Vatra Dornei.” „Ina, cum e la Poienile de sub Munte?” Ina se încălzea în soarele primăvăratic de la terasa „Boema” și se uita drept în ochii mei. Își mai păstrase din facultate doar zâmbetul de puștoaică. „Măi, tu crezi în farfurii zburătoare?” „Ba!” „Ei vezi, atunci n-o să-ți spun nimic despre viața mea de la Poienile de sub Munte, că n-o să mă crezi.” La toate astea mă gândeam când așteptam seara autobuzul să mă aducă înapoi la Cluj. Era întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea este ceva de care avem nevoie, chiar dacă după ce gătim o punem în cui sau în bufet. Avem nevoie oricât am fi de domni sau de țărani, chiar dacă nu vedem decât farfuria cu mâncare. Dar ca să înfigem lingura în ceva, condiția de posibilitate este ca acel ceva să fi fost pregătit într-o cratiță. Gospodinele delicate nu o pun pe masă. O ascund de privirile celor pe care îi hrănesc. O țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-am trezit, amintindu-mi cum eram 11 ani mai devreme. Câteva zile, femeile astea nu au putut mânca: gustul era altul, stilul era altul, nu știau ce să facă atunci când ceva nu le plăcea, cât să-și pună în farfurie. Până aici am înțeles. Apoi am încercat să înțeleg tot ce eu nu am trăit. Dar a fost din ce în ce mai greu. Nu știau pe ce străzi pot merge în siguranță, când să-și acopere capul. Nu știau că apa nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poți, nu te mai întoarce niciodată înapoi! Bărbații, îmi spun ele amândouă, preferă mai nou să se însoare cu femei cu serviciu (uneori doar ele au serviciu), dar au aceleași pretenții de servitute din partea lor: pun’te masă, spal’te farfurie și izmană sau, mă rog, fustanea de-a lor și pe deasupra le mai și bat. Parcă am mai auzit povestea asta uneori și la bărbatul mioritic. Ele cred că doar practicile lor religioase tratează femeile ca inferioare, că le interzic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală a primei zile de Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară de la locurile lor, începură să strângă tacâmurile, farfuriile, paharele și le spălară în bucătăria cu apă încălzită anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe locul unde îi e scris numele!” Cartonașe la mărimea cărților de vizită, cu numele invitaților - scrise de mire -, erau așezate pe farfuriile rânduite pe o parte și alta a lungii mese. Abia când doamna Agripina anunță deschiderea mesei și rostuirea fiecăruia, mă trezii la realitatea cărților de vizită, nu atât pentru a-mi căuta locul cât pentru a desluși gândul învățătorului - tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de lucruri, unele înspăimântătore despre regimul de acolo. Dar mulți - printre ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fiecare dimineață, obișnuia să-mi spună ceva asemănător, o încurajare care să-mi dea elan, ca înainte de meci. Și acum îmi amintisem. Capitolul 13tc "Capitolul 13" Pachetele care conțineau cina noastră ajunseseră. Rachel a trântit pe masă un teanc de farfurii desperecheate și a început să împartă mâncarea. —Helen, tu ești cu lasagna. I-a întins o farfurie. —Tată, cotlet de porc. Mamă, lasagna. I-a pus mamei farfuria în față, dar, în loc să-i mulțumească, mama a pus bot. — Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
meci. Și acum îmi amintisem. Capitolul 13tc "Capitolul 13" Pachetele care conțineau cina noastră ajunseseră. Rachel a trântit pe masă un teanc de farfurii desperecheate și a început să împartă mâncarea. —Helen, tu ești cu lasagna. I-a întins o farfurie. —Tată, cotlet de porc. Mamă, lasagna. I-a pus mamei farfuria în față, dar, în loc să-i mulțumească, mama a pus bot. — Ce e? a întrebat Rachel. Mama a mormăit ceva în barbă. —Ce e? a întrebat Rachel din nou. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
conțineau cina noastră ajunseseră. Rachel a trântit pe masă un teanc de farfurii desperecheate și a început să împartă mâncarea. —Helen, tu ești cu lasagna. I-a întins o farfurie. —Tată, cotlet de porc. Mamă, lasagna. I-a pus mamei farfuria în față, dar, în loc să-i mulțumească, mama a pus bot. — Ce e? a întrebat Rachel. Mama a mormăit ceva în barbă. —Ce e? a întrebat Rachel din nou. —Nu-mi place ce am eu în față, a zis mama, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e? a întrebat Rachel. Mama a mormăit ceva în barbă. —Ce e? a întrebat Rachel din nou. —Nu-mi place ce am eu în față, a zis mama, mult mai tare de data asta. — Nici măcar n-ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai tare de data asta. — Nici măcar n-ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan alb, cu flori albastre, ca a ei. Dar... Rachel rămăsese perplexă. —Helen, bănuiesc că n-ai vrea să...? — Nici gând. Rachel nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-o ia pe-a mea, s-a oferit tata. Dar nici eu n-o vreau pe cea oribilă de sticlă cafenie. —Te mulțumești cu una albă simplă? —Va trebui. Cotletul de porc al tatei a fost mutat pe o farfurie albă și s-a efectuat transferul cinei mamei. —E toată lumea mulțumită acum? a întrebat Rachel sarcastic. Am purces să mâncăm. —Anna, cum merge cu noua marcă? a întrebat Luke politicos. —Grozav, mulțumesc. Chiar azi Boston Globe a făcut un clasament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
E cel mai bun lucru pe care-l pot face, a zis mama. E oribilă. Claire arată de parc-ar fi mama miresei. Și eu sunt mama miresei! I-a aruncat pălăria înapoi lui Luka, apoi s-a uitat la farfuria din fața ei. — Ce naiba sunt chestiile astea? Oh, asta trebuie să fie faimoasa mazăre dulce. Ei bine, eu una n-o să pun gura pe ea. Le-a împins pe marginea farfuriei. Uite, a șuierat. Joey tot se mai holbează la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]