2,528 matches
-
a creat repede o atmosferă de nesusținut. Cei mai de seamă actori: Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, C. Nottara etc. părăsesc Teatrul și, în curând, Caragiali se vede redus numai la comici. La Teatrul Național nu se mai reprezentau decât oarecari farse, iar rezultatul era că teatrul nu mai atrăgea pe nimeni. Actorii nu mai jucau decât în fața scaunelor absolut goale.* Totuși, norocul ținea ochii pe el. Într-o bună dimineață moare o doamnă Momulo, care lasă o avere de mai multe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Era o veselie de parcă toată lumea era a noastră. Se discutau și lucruri serioase legate de viața profesională. Aflam ce greutăți întâmpinam legate de sănătatea părinților. Ne bucuram de nașterea fiecărui copil, făceam planuri de viitor. Se făceau multe glume și farse. Unele mai puțin ortodoxe, chiar cu o tentă politică. Iătă una dintre ele. La fiecare întâlnire aveam rezervat unul dintre separeurile de la Casa Universitarilor. Într-o sâmbătă, când eram adunați cu toții, iar Sala mare a Casei Universitarilor era plină, unul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
relațiile pe care le avea la Ministerul de Finanțe, că, peste câteva zile, o nouă scădere a rublei de argint va fi decretată. Imediat a dat fuga la minister, s-a înțeles cu mandatarul nostru ca să înlesnească operația împrumutului și... farsa ne fu jucată. Bineînțeles, numai mandatarul nostru n-a pățit pățania noastră. anul 1879 [Diverse. Acordarea drepturilor politice la evrei. Răscumpărarea căilor ferate.] [diverse] Anul 1878 s-a închis asupra unei mari deziluzii și cu o însemnată în grijorare. România
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acesta prințul Gheorghe Bibescu inaugurează sala de scrimă de la Jockey Club și aduce de la Paris pe profesorul Michel. Cine, pe vremuri, n-a cunoscut pe Michel, una din ființele cele mai vesele, original om de petrecere și autorul a nenumărate farse foarte pipărate. Voi povesti numai una din ale lui. Michel erea omul petrecerii și al paharului; într-o seară, pe la ora 8, după ce vizitase mai multe localuri unde se bea, ajunge înaintea grădinii Episcopiei cu prietenii cu care petrecuse până
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vechilor cadre liberale, guvernul face apel la intelectualitatea junimistă. Ziarul România liberă aprobă dizolvarea Consiliului comunal și... are candidații săi pe lista viitorului Consiliu. D. Aug. Laurian, directorul României libere este ales pe lista oficială. anul 1884 [Diverse. Mișcarea studenților. Farse studențești. Viața studențească. Agitația urmează. Noul regim liberal.] [diverse] Alegerile comunale se fac și în capul listei este ales Eugeniu Stătescu, desemnat pentru demnitatea de primar, dar Stătescu nu primește. Lupta se dă, după aceea, între Fleva și doctorul Sergiu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să se însoare și să facă și un copil. Luca Manovici, în calitatea lui de secretar contabil al închisoarei, ducea de nas pe director, care erea un om blajin și foarte de treabă. Luca îi spunea gogoși și îi făcea farse. Am constatat imediat că, din fiecare duzină de butelii de șampanii, ne vămuia câte șase. Când l am tras la răspundere, ne-a răspuns: — Regulamentul închisoarei nu permite consumarea băuturilor spirtoase. Și atâta cât vă dau e numai pe răspunderea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru studențesc foarte vesel. Studentul Sabin și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era obligat să iasă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru studențesc foarte vesel. Studentul Sabin și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era obligat să iasă înainte, să-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă. Să povestesc și farsa cu „pălăria lui Olchovsky“. Olchovsky, doctorand pe vremea aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dormeau trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămășițe de vin. Faptul era dovedit. Atunci o idee diabolică trecu prin capul unuia; o farsă grotească fu pusă la cale pe socoteala întemperatei bătrâne. Seara și noaptea fusese petrecere mare, se mâncase cremvurști, piftii și pastramă, se fumase și se băuse mult. Pe la 6 ceasuri dimineața, a doua zi, cocoana gazdă intră, ca de obicei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cunoști dezamăgirea cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului! Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei, aceleași interese parohiale, mult zgomot pentru nimic! Carnaval, măști și aripi de îngeri arse! Nu sunt un om al proiectelor urmărite cu îndărătnicie și strictețe. Febra îmbarcării pentru o călătorie (de orice fel) mă poate îndepărta multă vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Eliade ȘȘP.S. Nu am primit nimic din partea Universității dvs., nici invitație, nici refuz...! ȚȚ* VIItc "VII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 7/7 1951 Dragă prietene, Am atâtea lucruri să vă spun. Mai întâi invitația dvs., această farsă universitară! Ați fost invitat, acest lucru este sigur. Am văzut procesul-verbal, și pe 9 (nouă) februarie 1951 facultatea de litere v-a invitat să țineți două conferințe pe o temă la alegerea dvs. și să conduceți un seminar de sintaxă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
transmisă prietenului-trădător: "Dorește însă și el să-i apară volumul, deoarece timpul trece, el îmbătrînește, și azi, mîine va fi uitat. Or, convingerea lui este că regimul va dura încă mulți ani, probabil peste limita vieții sale". Ca într-o farsă tragică, victima care s-a confesat criticului-informator: "A rugat apoi sursa să nu divulge nimănui cele discutate. În anii aceștia a învățat să se ferească de prietenii săi, care, adesea, în naivitatea lor, i-au făcut mai mult rău decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scris în prezent și cum a fost într-adevăr, ci denaturat și înflorit, cum am avut instrucțiuni încă din anul 1948 noiembrie să raportăm în astfel de cazuri". Belu Zilber, ilegalist și susținător al comunismului, unul din martorii acuzării în farsa juridică instrumentată de Dej în contra lui Lucrețiu Pătrășcanu, după ieșirea din pușcăria comunistă, cu conștiința acută a trădării, nota în memoriile sale: "Nu știu pe cine l-a făcut socialismul fericit. Mie mi-a luat o treime din viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
maghiară, guvernanții, în anii 1956-1957-1958, reeditează teroarea din anii 1947-1948. Ținta principală: studenții creatori de focare protestatare. Mișcări protestatare au loc în centrele universitare din Timișoara, Cluj, București, Iași, Tg. Mureș. Mii de tineri de pe băncile facultăților, în temeiul unor farse juridice sînt arestați și trimiși în lagărele și închisorile comuniste. Despre Golgota unui astfel de grup protestatar (în acest caz, a opt mediciniști aflați în ultimul an la medicină generală în București), aflăm în episodul "În lagărele din Balta Brăilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cred că-și complică existența cu prea multe probleme insolubile, nu-și tulbură liniștea în mod exagerat cu neliniști. Nu se smintește omul pe degeaba. Viața e doar atât de frumoasă, de bogată, de îmbi- etoare. Se pretează la orice farsă. Dacă te obișnuiești să cânți viața în ce are frumos, să vezi și să speculezi frumosul atât cât e - și e atât de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un efort de concentrare și de luptă, să public la un an după Întoarcere un roman masiv, original, se pare și solid construit, aceiași „domni” au lansat o altă „variantă”, cea de „colonel de securitate”! Breban, colonel de securitate, ce farsă, nu-i așa?! Dar... mulți colegi și, de altfel, și cetățeni diverși din diverse straturi ale populației au fost Înclinați să dea curs acestui „zvon insistent” și care purta „marca realității”, nu-i așa! Ce este un nebun? Cineva care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de milioane de adulți constată cu stupoare că „imperiul” În care se aflau Încătușați, care la rându-i a trecut prin câteva faze de aparentă ameliorare, s-a „frânt” tocmai când ultimul „imperator”, Gorbaciov, protejat de șeful KGB-ului - o farsă colosală, printre altele, cu care a fost semănată domnia sa de aproape un secol! -, a Încercat să-i verifice rezistența, a Încercat să-i amelioreze funcționalitatea. Există se pare o lege a structurilor sociale rigide, care declară că un astfel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alcoolul și...și probleme cu drogurile...dar nu cred că există vreo legătură...și... În momentul acel totul se nărui. - Știi ce? Cred că am făcut o greșeală. Poate n-au fost decât niște copii care mi-au jucat o farsă și nu mai fac diferența pentru că sunt faimos și am avut de-a face cu tot felul de obsedați așa că poate e unul dintre ei care imită un personaj ficțional de-al meu și poate că toate astea... Miller mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și la mitul lui Eminescu. Dar lumea, națiunile au nevoie de mit, de legendă. De modele absolute care, cum o spuneam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și după întoarcerea mea din R.F. Germania (unde primisem cetățenia germană, în februarie ’72, fapt care a provocat, probabil, excluderea mea din comitetul central și din partid, dar și din Biroul U. Scriitoriloră, rolurile s-au inversat, ca într-o farsă de prost-gust, așa cum se întâmpla în teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rozasă, oportun gravate cu inscripția "Iacob fratele lui Iosua fiul lui Iosif": opera unor falsificatori. Idem despre "adevăratul mormânt" al lui Isus în sfârșit descoperit (atât ar mai lipsi, ca acesta să-și primească într-o zi și osemintele!): o farsă mediatică. Conferențiarul și-a axat expunerea pe Gaianus Inscription, trei rânduri în greacă pe un mozaic din secolul al III-lea descoperit la Kefar Otnay lângă Megiddo, în sala de rugăciune a unui castru roman. Misionari eficienți acești legionari cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
97% din volumul originar de apă: irigarea nordului Israelului și pomparea din lacul Tiberiada ar explica situația. Punctul final al excursiei noastre era un canal poluat de câțiva metri lățime și nu fluviul maiestuos văzut odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu-mi voi face niciodată o doctrină din modul de viață al unui senator. Hoinăreala la întâmplare pe străzi îmi pare a fi mai puțin pretențioasă și mai plăcută. Nu sunt chiar departe de a crede că dubla propensiune spre farse și spre spectacolul străzii te vindecă de misticism. În loc să-l întrebe nici una nici două, pe cel scăpat de la înec: "Ai credință?", pescarul de suflete ar face mai bine să se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]