2,714 matches
-
care, cu onoare & voluptate mă prenumăr - sună frumos, captivant și substanțial motivat. În definitiv, de când e lumea lume, heracliteismul a avut nevoie de contraponderea eleatismului, mitul isteric al progresului a presupus în chip vital cenzura înțelep ciunii conservatoare, hipnoza schimbării, fascinația fracturilor și ruperii cu orice preț, au trebuit vindecate și modulate de cumințenia stabilității și confortul statu-quoului. Lupta rădăcinilor cu aripile, a sedentarismului cu no ma dismul, a iconoduliei cu iconoclastia, a naționalismului izolaționist cu ecumenismul și cosmopolitismul, a xenofiliei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai precis: de bună dispunere a accentelor în partitura educativă. Apropo de Ioan Alexandru, uite-așa ajung la Costion Nicolescu, cel care mi-a stârnit introducerea. Ne cunoaștem de prin 1973-74, de la cursurile „Eminescu“ ale lui Ioan Alexandru, unde împărtășeam fascinația față de extra ordinara energie spirituală a celui care ne-a condus în mie zul eminescianității via Pindar, Heidegger, Bach, Rem brandt, Hans Urs von Balthasar. Am fost colegi de redacție din 1991 în 1996 la Cotidianul lui Ion Rațiu, unde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că vine să concureze tsunamiurile naturii, cele care, cu ma ter nă severitate, ne taxează periodic megalomania suicidară. Oriunde și oricând te uiți la „știri“, dai peste alergia la bogăție, peste anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism și cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinația Chinei și-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare - de fapt demente - reverii a sărăciei universale. Ură față de multinaționale și de salariile patronilor „vinovați“ de performanță și, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tradiției, acea tărie firesc-pilduitoare ce susține temelia conviețuirii rodnice. Grete Tartler și Andrei Pleșu subliniază natura de Athanor alchimic a vetrei, a cuptorului, cu acea „știință a focului“ care fraternizează bucătăria cu atelierele artiștilor plastici. Fie că te oprești la fascinația clătitelor din copilăria lui Mircea Cărtărescu sau la bărbăteasca preferință pentru carne friptă și salată a lui Neagu Djuvara fie că sui înspre amestecul de Viena și Budapesta ce pulsează în textele semnate de Adriana Babeți și Livius Ciocârlie ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei, reluarea unor imagini obsesiv-maladive
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
a triumfa prin culoare și de a clama supremația prin formă sunt prezente în aceeași măsură și se manifestă la fel de puternic. În al doilea rînd, în cîmpul fragil al culorii, oricît ar părea de paradoxal, vocația unui decorativism amplu și fascinația pentru ritmurile care susțin adevărate construcții simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de cantitate, și pînă la impulsivitatea complementarelor. Și, finalmente, în al treilea rînd, această pictură
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
artistică pe fețele balerinilor, corpul devine un instrument coregrafic, el se subsumează nevoii coregrafului de a face ca mișcarea să capete vibrație interioară într-o simbioză perfectă cu muzica, ceea ce creează spectatorului o stare de emoție artistică, de poezie și fascinație aparte. Valse Fantaisie, realizat în 1967, este o piesă foarte cunoscută, care a îmbinat sugestiv mișcarea de vals cu atmosfera de puritate și eleganță. Ovidiu Matei Iancu are cinci partenere: pe Bianca Fota, Mihaela Soare, Andra Ionete, Cristina Dijmaru și
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
lui Ovid Țopa interesează, cum spuneam, ca sursă pentru biografia unui scriitor postbelic important, și anume fiul său, Tudor Țopa. Fondator al Școlii de la Târgoviște, precursor incontestabil al postmodernismului și personalitate care, în ciuda unei opere restrânse, a exercitat o reală fascinație și influență în proza din ultimele decenii, Tudor Țopa poate fi mai bine înțeles citind memoriile tatălui. Acestea nu elucidează numai biografia paternă a scriitorului, oferind un bogat și documentat arbore genealogic. Amintiri-le...ne dezvăluie și secretul mediului în
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
Mihaela Tatu descoperă fascinația călătoriilor, unde emoțiile nu cunosc granița de limbă și nație. Convinsă că o călătorie este o ocazie deosebită pentru a învăța să te reinventezi, Mihaela Tatu a participat la cea de a 565-a ediție a Sa Sartigliei a sarzilor
Mihaela Tatu, singurul jurnalist român care a participat la Sa Sartiglia - Foto () [Corola-journal/Journalistic/23279_a_24604]
-
rând autorul oferă o analiză a motivațiilor și dimensiunii controversatelor implicări ale unor intelectuali de mare prestigiu în disputele ideologice din preajma celui de-al doilea război mondial. Extrem de nuanțată este, în acest sens, explicația pe care Radu Ciobotea o dă fascinației pe care a avut-o Cioran pentru ideile fasciste și chiar pentru persoana lui Hitler. Reportajul nu înseamnă însă numai teme cu miză istorică majoră. El este și senzaționalism, iar începuturile speciei stau sub semnul romanului foileton francez din secolul
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
deoparte nuanța malițioasă și fatal suficientă a cuvintelor americanului, o nuanță ce condamnă pripit întregul rost al gîndirii speculative, atunci nu poți să nu recunoști că Oppenheimer surprinde unul din punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
lume. Situația se simplifică pe teritoriul Statelor Unite (țară de emigranți în valuri succesive), dar nu cu mult. Permisivitatea societății americane nu topește complet particulele elementare, idiomatice, biografice ale scriitorului plecat din patria și din limba lui - și nu dintr-o fascinație a aventurii, ci din repulsia față de regimul totalitar fixat acolo, parcă, pe vecie. Un fel de jurnal (1973-1981) pendulează permanent între cele două lumi, de extracție și de adopție, și între cele două sisteme, comunist și capitalist, documentate de autor
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
unei apariții, pătrunde în camera sărăcăcioasă a lui Faust pentru a-i pune o întrebare esențială. Dacă este cel care l-a ucis pe fratele ei Valentin, unicul protector al familiei. Însă există în această apariție umbra unei dorințe, și fascinația, de o parte și de alta. A lui Faust este însă copleșitoare. Deodată chipul lui Gretschen se luminează din interior, lumina îi estompează ușor trăsăturile și se proiectează și asupra lui Faust deformându-i chipul. Lumina inocenței? Este mai mult
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
ar putea fi doar întâmplătorul vehicul prin care vorbește o realitate metafizică. Important e, însă, ce transmite piesa muzicală, dincolo de speculațiile criticilor și de opiniile compozitorului interpret. Greil Marcus transformă într-un pretext exegetic un cântec de-o stranietate apăsătoare. Fascinația sexualității și a jocurilor de noroc, ambele la fel de interzise, fac parte din universul inițiatic al adolescentului care a avut curajul să treacă bariera vieții cotidiene. Tabuurile sunt încălcate prin căderea în transă, indusă de vraja personajului al cărui nume Van
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu). Ca și (culmea!): "cuvîntul este iad/ CUVÎNTUL E UN IAD" (lucrare sau zidire deghizată...). încetînd a omologa în maniera iluminată care poate da ușor impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
un vrăjitor, să nu râzi, un Casanova sui generis. Byron și Chateaubriand ar eșua lamentabil, cel puțin în sfera în care se-nvîrtește. E așa de convins de avantajul pentru o femeie de a se mărita cu el, încît produce o fascinație, un fenomen de persuasiune absurdă. N-are tracul ieșit din considerația pentru femeie. În locul lui Dante, decât să facă atâta misticism, ar fi cerut pe Beatrice de nevastă și ar fi obținut-o imediat. Oricare dintre oamenii comuni are mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gîturile, sînii, abdomenele acoperite cu tot felul de haine. Avu impresia că nu mai văzuse în viața lui atîtea fete. Cînd privi mai atent, observă că sînt la fel de mulți bărbați, dar aceștia nu lăsau o impresie deosebită. Rămase pierdut, între fascinație și invidie, pînă cînd îl strigă cineva din colț. Se uită și-i văzu pe Gilchrist, Pettigrew și domnișoara Maheen stînd la un bar capitonat cu plastic roșu. — Ascultă, îi zise el lui Macfee. Tipul ăla înalt e șeful meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
os și cartilagii și pieliță. Tensiunea și neînțelegerea dintre mintea de acum și cea de acum o clipă, și cea de acum zece ani. Interacțiunea lor, amestecul lor una în imageria și emoția alteia. Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gîn-dindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a întregii ei ființe, de parcă ar fi putrezit în câteva secunde, înainte ca mintea ei să fi apucat să moară. Teroarea șiroi pe ea ca o transpirație înghețată. Știu că dacă nu se va smulge chiar în acel moment din fascinația și irealul cavernei-cavou avea să rămână acolo pentru totdeauna, ca o omidă paralizată, pradă vie pentru monstrul ce zvâcnește alături, în oul său. Făcu efortul vieții ei ca să se-ndepărteze, încet, de mormânt și apoi s-o ia la fugă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu mai contează dacă ești ales pentru beatitudine sau tortură. Ar trebui să ne rugăm zilnic, cu speranță și disperare: "Doamne, nu mă alege, Doamne, fă să nu te cunosc niciodată, să nu fiu în cartea ta..." Maria tremura de fascinație și oroare, căci de-acum nu mai putea să scape. Da, de frică îl sărutase pe ucenic, de frică avea să-l iubească și să se mărite cu el și să rămână cu el toată viața. Îi era atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumi de lumi, goluri de goluri, lune-corăbii, mașini-scorpioni, creieri-viespi, îngeri-vulve, insule-nori... Herman plutea. Levita în cadrul ușii, frânt de gât și cu un chip indescriptibil, iar pe fețele noastre jucau culorile oribilului, fermecătorului său veșmânt. N-am fi ieșit niciodată din fascinația asta dacă liftul n-ar fi pornit iar, cu troznet apocaliptic. Am tresărit brusc și-am luat-o la fugă pe scări în jos, răcnind cât ne ținea gura, etaj după etaj, pe când în urma noastră se deschideau ușile vecinilor alarmați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șir, străveziu, peste biroul tău, ca să se topească apoi ca zahărul în apă - e cu neputință să discerni atunci unde, pe harta ca o plasă de păianjen, tridimensională și nesfârșită, a situației tale în lume, te găsești cu spaima și fascinația ta: în fundătura Iluziei, în șoseaua Reveriei, în parcul Memoriei, în gara Halucinației, în cartierul Realității... Mai curând îți poți imagina c-ai înțepat c-un ac harta pliată, unind zone incompatibile și-ndepărtate într-un traiect de neînțeles, perpendicular
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]