3,956 matches
-
clase, ai Tinerimii Române. În 1938, Elisabeta Hossu, văduvă din 1936, nu se lasă doborâtă de doliu, nici de durerea pricinuită de boală (va muri În 1940, tot de cancer, ca și soțul său), ci, pe spezele sale, Își trimite feciorul În Franța ca să frecventeze cursurile de vară ale Universității din Besançon, prilej ca Petre săși aprofundeze cunoștințele În limba lui Pascal. Astfel, va stăpâni franceza la fel de bine ca limba-i maternă, devenind excelent traducător. La sfârșitul lui iunie 1940, promovează
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de muncă silnică), se opune unirii celor doi tineri, aflați la vârstele candorii (ea avea 17 ani iar el 20 de ani). Ioan Bjoza (tatăl lui Octav), plin de indignare, Îi Înjură pe judecători, În față, că i-au condamnat feciorul, pentru care cutezanță va fi arestat. Întâmplarea va face ca, după cinci-șase luni, să fie Încarcerat Într-o celulă vecină cu cea a fiului său. Octav reușește să comunice cu părintele său, care-i transmite un nutriment extraordinar: „Carmen te
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Au mers acasă la tată: au mâncat; au băut; au dormit. La vreo câteva zile după aia au ieșit prin Lohan. Era o fierbere totală. Ca Într-un clocot bolborosit și neînchipuit de amenințător. Moș Victor s-a retras, cu feciorii, acasă, la cel mai mare. Au acoperit moara cu paie, coceni, fân. Arăta, privită de dincolo de poartă, ca un fel de gireadă, de nutreț, ceva mai mare decât celelalte, de pe alăturea. Timpul n-a stat pe loc, nici pe la Lohan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cum, așa? Cum o să facem noi una ca asta? Așa, cum auziți că vă spun, că vă ordon, eu; că eu vă sunt șef aici! Așa au făcut. Pe urmă au bornat bucata respectivă de pământ. Apoi le-a explicat, feciorilor, ce se petrece În țară. Și ia Îndemnat: ascultați ce se spune și la radio. Auziți? Da. Auzim. Și pricepeți? Nu prea. Gata, măi feciori, cu ce-a fost, În țara noastră, până aseară. Cum, gata? Gata, cum auziți că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Așa au făcut. Pe urmă au bornat bucata respectivă de pământ. Apoi le-a explicat, feciorilor, ce se petrece În țară. Și ia Îndemnat: ascultați ce se spune și la radio. Auziți? Da. Auzim. Și pricepeți? Nu prea. Gata, măi feciori, cu ce-a fost, În țara noastră, până aseară. Cum, gata? Gata, cum auziți că vă spun: gata! Regimul de până ieri s-a dus dracului. Și? Și-a venit, nu de tot, dar, vine, el, și de tot, poate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a celor bătuți de soartă, pe care, viața, fără putință de Împotrivire, Îi aducea În ochii și sub mâna cu bisturiul, În ea, a neîntrecutului chirurg. Și iată cum, Încetîncet, anii s-au scurs, trupurile celor doi au Îmbătrânit, iar feciorul a ajuns mare de tot, printre cadrele universitare din capitala acelui istoric și de legendă ținut românesc. Ilustrul fiu de bani gata și unanim acceptat În rândurile titraților cu studii Înalte și cu lucrări personale, cuprinzând, chipurile, dintre cele mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la rândul-i, a ieșit pe terasa din fața camerei, și s-a aruncat, În iazul străveziu și adânc, de la rădăcina impunătoarei clădiri. Câteva ore mai târziu, de la azilul despre care povestim, pleca, spre orașul colinelor, telegrama care Îi invita, pe fecior și pe noră, să vină și să-și ridice morții. În eter, Însă, telegrama s-a intersectat cu o alta, la fel de tristă: venea, de la forurile abilitate ale aviației civile, și-i condoleanța, pe bătrânii azilanți, Întrucât, avionul cu Însurățeii lor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
biroul mare, luxos, care i-a fost hărăzit. Dar unde a stat, că, doar, nu pe drumuri, ori În podurile de pe Racova? În biroul lui Mihai. Care Mihai? Un prieten de-al său. Un Ghilț. Tot inginer. Neamț? Aș, de unde! Feciorul unui șef de poștă de printr-un oraș mai mărunt, de prin Moldova de dincoace de râul Prut. Da’de ce nu stătea În biroul său? De rușine, zicea, că acolo, În birou, nu se muncea, dimpotrivă, se lenevea. Și asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se gândi să oprească, pentru a pune ștergătoarele, Michi Olovinaru observă că un om traversează șoseaua. Nu mai apucă să pună frâna. Mașina, lovindu-l În plin,Îl Împinse, parcă, vreo câțiva metri. Opri. Coborâ. Coborâ și a doua persoană. Feciorul patronului Meteoru, vestit, Într-o mare parte a acelui teritoriu. Omul era sub mașină. Michi urcă la volan și o dete câțiva metri Înapoi.Coborâ din nou. Lovitul se mai zbătu, de câteva ori, apoi se liniști. Moare, exclamă Dan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a mers, azi? Bine, răspunseră, ei, aproape Într-un glas. Fără evenimente? Fără. Nici de ploaie nu-i pomeniră, nimic. Bine, fu mulțumit, bătrânul tată. Atunci, spălați-vă, pregătiți-vă, și, haideți la masă. Nu prea ne e foame, zise feciorul. Că am mai ciugulit, câte ceva, pe unde am fost. Bine, o să vedeți, voi, cum o să faceți. Eu am să vin, doar, la tine, ca să-ți predau Încasările de astăzi. Că au mers aproape șnur. Am luat de la mai bine de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
s-a Întâmplat, gata!, nu am Încotro. O să spun, o să mărturisesc, totul; o să-i asigur, pe toți, că regret, de ce s-a Întâmplat, după cum, de altfel, și regret, dar, asta e! Și părinților, la fel, o să le spun, cum, că, feciorul lor mă plătește, gras, numai să i-i omor, ca să-i rămână lui, averea, pe care, s-o pape, prin lume, cu gașca! Așa o să fac. Și, dacă nu mă vor crede, o să le arăt actul de mână, pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prolifera. Fostul ofițer avea doi fii. Nu proști, copiii. Nici, niște dezmățați, ca mulți alții, din preajma lor. Bunicul murise. Tatălui, materialicește, cam decăzut, i-a venit, Însă, o idee, cât Dumnezeu de mare. Și de salvatoare. Întâi și-a dat feciorii la liceu. Mai apoi, la facultate: pe amândoi, la drept. Nu avea bani. A Început să Împrumute de la ORACA, mereu și mereu, contractând animale, pe care, dintru Început, le-a livrat, Într-o ritmicitate ireproșabilă. Pe parcurs, treaba, cu livratul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care se consumă prima dată. Lumina Învierii este adusă în casă, aceasta aducând noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomădat și parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungată aștepta cuviincios îndărătul lui. Pascalopol îi făcu un semn, și acesta dispăru, în vreme ce el însuși conducea pe tinerii oaspeți prin apartamentul lui. Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât și-ar fi putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai isteț, îmbrăcat în livrea, îi chemă la ceai, și Felix avu și în sufragerie prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol din strada Antim era acasă la el un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând, sunt sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu. Moșierul făcu o mișcare de plictiseală și ar fi trimis vorbă că nu e acasă, dacă Stănică, venind strâns îndărătul feciorului, n-ar fi pătruns în odaie înainte ca acesta să fi sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu. Moșierul făcu o mișcare de plictiseală și ar fi trimis vorbă că nu e acasă, dacă Stănică, venind strâns îndărătul feciorului, n-ar fi pătruns în odaie înainte ca acesta să fi sfârșit mesajul. Pascalopol întrebă din ochi pe Stănică asupra rostului vizitei, întinzîndu-i o cutie mare de țigări de foi, dar arătîndu-se mereu preocupat de alte lucruri. Stănică ședea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta se zice "în timp și spațiu"), pe când Dumnezeu e nesfîrșit! Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați. Afară fulgera. Numai unul întrebase incredibil: - De unde ai luat tu asta, că n-ai inventat-o tu?!Feciorul de popă făcuse această obiecție, care multora le păruse foarte întemeiată: - Bine, mă, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind de o bunătate nesfârșită, opus răului, adică diavolului, care e un răzvrătit, tăgăduind pe Tatăl nostru din ceruri. Păi, dacă lumea toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-i plătiți procente sau chiar să-i înapoiați depozitul care îi aparține în deplină proprietate, ca fiind făcut din sume numai încredințate mie, care însă îi aparțin de drept. Cu deosebită stimă, Leonida Pascalopol" Pascalopol făcu alt plic, sună feciorul, îi dădu întîia scrisoare s-o ducă la bancă și-i ordonă să cheme pentru a doua zi pe avocat. Apoi își luă flautul, se așeză turcește pe sofa, sub candelă, și cântă cu mai multă râvnă Menuetul lui Mozart
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât să taie frunză la câini, găsind însă timp și pentru a slei încet, dar temeinic, partea sa ipotetică din averea părintească. Dar până și chefurile sale sânt potolite, până și la chefurile date de el nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
las noaptea culcat, Se duce la altu-n pat... Călifarul își pironise ochii în oglinda vinului. Îl ardea cântecul. Anghel nu terminase. O luă mai repede: Nu te blestem ca să mori, Te blestem ca să te-nsori Și să ai vreo trei feciori, 302 Trei feciori ca trei bujori Și să faci vreo trei copii, Și să-fi moară ăl dintfi, Și să-ți moară ăl dintfi... Bozoncea a vărsat paharul pe dușumele. A privit crunt împrejur. S-a ridicat. Era negru și avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezat vro două companii de honvezi și petrec ca mai bine. Noaptea era rece și noi ne suflam în mâni de frig. Lui Ioan îi străluciră ochii. - Copii, pe luptă! zise el c-o voce aspră. și-ntr - adevăr că feciorii atâta păreau c-așteaptă pentru de-a sări din atitudinele lor plecate sau culcate și a apuca cu mâni vânjoase lăncile-nfipte în iarbă. În curând coborârăm dealurile și ne-ndreptam de-a dreptul prin câmpii cu iarbă moale la castelul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era cu două caturi, la catul al doilea - un balcon ce dădea în grădină, și sub el - un pavagiu grunzuros de lespezi. Jos, în toate camerele, erau mese-ntinse... oamenii, cu puștile așezate pe lângă păreți, beau, râdeau, cântau. Pusei din feciorii câți aveau puști pe lângă ferestre și, la un strigăt al meu, ei dădură foc. Gloanțele vâjâind prin salele întinse, toți se sculară speriați; unii, loviți, rânjeau moartea lor... altora li căzuse păharele din mână, partea cea mai mare, uitând arma
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăsurile coprinse de turbăciunea rumperei creierilor... măselele părea că râșnise spuma vânătă și-nveninată ce se scurgea prin colțurile gurei. Mă uitam c-o ură nespusă la omul ce-mi luase tot și care acuma nu mai era decât un cadavru. Feciorii luară râzând armele din părete și le-mpărțiră-tre ei. Coborând scara cea mare, intrarăm într-o casă cu mesele-ntinse, deschiserăm ferestrele toate, aruncarăm pe morți afară pin ele și ne așezarăm cu toții la masă, pare-că nu se-ntîmplase {EminescuOpVII 214} nimica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acum, sub influința focului ce palălăia mare și care-i roșea paloarea, începuse a da semne de viață. - Ce să facem? Nu-l mai putem duce înainte - să-l lăsam iar nu putem. - Căpitane, acuși-s aicea! strigă alergând un fecior care venea dinspre împușcături. Feciorii abia se mai țin! Ne scularăm amândoi ca trăsniți. - Stăi! zise bătrânul, dîndu-mă c-un braț d-o parte și uitîndu-se la Ioan, care-și deschisese ochii lui cei mari și murinzi, cari priveau fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]