2,254 matches
-
sunt mai dependenți de feminitate; ei își iubesc disperat femeile în privat, dar nu le încurajează demersurile de egalitate. Ei au știut să-și convingă consoartele că ele nu au nevoie de multe drepturi, deoarece ar fi incompatibile cu semnificația feminității. Rămășițele politeții cavalerești, precum și sensibilitatea anumitor scriitori, descendenți ai lui Rousseau 28, au paralizat mișcarea progresivă, convingând femeia că merge contra propriilor interese. Regulile vieții de societate din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea fac referință la "patriotismul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
detalii din viața privată a vedetelor și a personalităților pariziene la modă: ele își propun să fie inteligente, amuzante, spirituale. 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate Cultură secolului al XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres, care adoarme vigilenta secolului, este ambigua în cazul femeii. Schimbările politice, sociale și morale sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea domestică; în jurul celui de-al doilea femeile care lucrează, activistele, prostituatele, femeile de culoare. Reprezentarea acestor categorii ține de două universuri separate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o imoralitate contagioasă, cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este contagioasă și pentru bărbații din alte țări. În acest fel, francezul construiește un podium pentru femeile franceze, văzute de departe. Astfel, femeia franceză este investita cu un prestigiu ambiguu care o face să apară drept o suprafemeie, în care feminitatea este exacerbata. Această imagine, în mare parte artificială și stereotipata, este întreținută și perpetuata, deoarece se bucură de succes. În acest context, Pariziana este superlativul femeii franceze, în special, și al femeii, în general. În același timp, forța erotică care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
În acest context, Pariziana este superlativul femeii franceze, în special, și al femeii, în general. În același timp, forța erotică care se degajă din aceste reprezentări tinde să se extindă asupra Franței în întregime. Franța este încărcată cu conotații de feminitate în asemenea grad, încât atunci când străinii vorbesc despre ea, ei folosesc întotdeauna femininul 81. În Parisul secolului al XIX-lea există o inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a celor cu care intră în contact. Pariziana (la Balzac, cu majuscula) este femeia care a produs asupra scriitorului impresia cea mai puternică dintre toate speciile de femei. "Sedus de fenomenul parizianismului feminin" [Cioculescu, p.145], de noile aspecte ale feminității, descoperite în metropola, Balzac a reprezentat zeci de mii de Pariziene rafinate. "Cocheta, calculată, temătoare de scandal, ea nu e însă incapabilă de pasiune" [ibidem, p.142], așa cum apare doamna de Nucingen: "Și leș Parisiennes șont souvent fausses, ivres de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-l distruge pe influentul Rougon, care a neglijat-o și s-a căsătorit cu o femeie obișnuită. Este semnificativ că setea de putere a lui Clorinde este, la fel ca la Eugène Rougon, mult mai puternică decât interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
purtate și de spectatori (lucru semnificativ!), ca domnnul Arnoux are o amantă 247. Bălul că spectacol Secvență balului joacă un rol important în economia românului, mai ales la Zola, unde bălul este metaforă Parisului-spectacol. Viziunea mitică a balului asociază ideea feminității unei atmosfere de sărbătoare strălucitoare și luxoase. În viața unei femei bălul este un eveniment: "... Renée qui mourait d'envie d'être invitée aux balș de la cour. La grande soirée arriva, et elle était toute tremblante dans la voiture qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
43, 106]. Artă de a se îmbracă este un element definitoriu al modului de viață francez. În afară de conotațiile sociale și economice, în Franța, mai mult decât în alte țări, elegantă comportă valori estetice și etice. Pentru realizarea idealului lor de feminitate înscrisă în simbolică națională, femeile trebuie să sacrifice la templul elegantei timp, bani și o bună parte din energie. Mai mult ca oricare alta, modă pariziana este o variație formală cu scopul de a afirma supremația rafinamentului, creativității și inovației
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dificultatea euristica esențială ține de definirea subiectului Parizienei, care nu este ușor de circumscris, din cauza portretelor vagi, intuitive și contradictorii aduse de scriitori și contemporani. Prozopografia, etopeea și socium-ul o înfățișează că pe un mister indescifrabil, fire contradictorie, având o feminitate expresiva. Am urmărit să punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneității că iarăși sunt în vogă calitățile feminine franceze: - feminitatea, seducția și ambiguitatea; - independență, curajul și energia; - creativitatea, improvizația și originalitatea; - primatul esteticului asupra eticului etc. Constatăm prin această un impact al lucrării prin faptul, că investigația ne întoarce cu fața spre noi înșine. Din perspectiva deschiderii de noi orizonturi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la recherche de la paternité, un autre code, l'abolition, ou tout au moins "une réglementation du mariage plus intelligente" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.322]. 33 Pionierele, aceste femei excepționale care deplasau frontierele, trebuiau să înfrunte suspiciunea care planează asupra feminității. Flaubert scria despre ea că era "le seule grand homme" al secolului ("homme", se traduce din franceză "om" dar și "bărbat"), înaintând ipoteza că ea ar putea face parte din sexul al treilea. Criticul literar G.H.Lewes mărturisește în 1850
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la profan (Judith de Gustav Klimt) [2002, p.335-339]. Nouă cultură a imaginilor și difuzarea lor transforma Fecioara Maria, actrițele, modistele, modelele pictorilor în idoli, mituri, vedete. Odată cu inventarea fotografiei, acest proces ia amploare. Publicitatea elaborează o nouă definiție a feminității, plecând de la aparente și de la obiecte: îmbrăcăminte, cosmetice și accesorii. Publicitatea joacă un rol vizual în acest proces, transformând felul în care femeile se exprima. 37 Cum observa Pierre Fauchery [1972, p.550], idealismul romantic exalta femeia, dar o distruge
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s'estimait satisfaite parce qu'elle se jugeait la plus séduisante et la mieux partagée des femmes.(...) amoureuse de șa beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. 54 Mitul lui Carmen reunește mai multe atribute simbolice ale feminității imaginate în Occident, ea este în același timp Eva, Dalila, Judith, Elenă, Cleopatra, iar istoria să reunește componentele esențiale ale marilor mitologii ale pasiunii din literatura occidentală: Tristan și Isolda, Don Juan, Romeo și Julieta [v.C.-G.Durand]. Franța rămâne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Claude Richard, "tentația conștientă a lui Poe a fost de a ajunge la această coincidență ritmica a pulsațiilor conștiinței singulare și a universului, înaintea morții [s.n.], de a nu utiliza forță morții asupra cunoașterii [...]"32. În schimb, la Ion Barbu, feminitatea are doar dimensiune cosmică, iar erosul este văzut numai din perspectiva "ticluirii și aventurii ființei"33. Eroinele poești - Madeleine, Lenore, Ulalume - aparțin, în primul rând, experienței imediate ("naturii invaginate", întoarse spre sine), trăite, conform unui sensus communis prevalent și artificial
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rapide, aerate, fără detalieri fastidioase, dar cu observații revelatoare și convingătoare. Interesante sunt glosările despre „complexul insignifianței”, esențial pentru o întreagă familie de personaje ale lui Preda, dar, în general, subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea feminității și a relațiilor erotice în opera scriitorului, un altul (intitulat În numele Tatălui) dezbate relația naratorului/personajului auctorial cu Tatăl, în termenii complexului oedipian. G. combate cu energie acuzațiile de „colaboraționism” (cu regimul comunist) care au fost formulate la adresa lui Marin Preda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
să dea o sugestivă imagine a seriozității cercetării propuse de doctorandă, dar și asupra erudiției Oanei Simona Zaharia în tematica abordată. Autoarea lucrării precizează că nu cunoaște „existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți de imposibilitatea abordării tuturor aspectelor legate de complexitatea operelor avute în vedere, dar credem, cu toate acestea, că am reușit să oferim o nouă grilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin titluri, fiind considerate foarte importante de autoare: III: Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori și IV: Educația personajelor feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii, ci o personalitate distinctă. În capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o logică modernă de comportament 5 uman” (p. 277). Trebuie să observ că autoarea tezei împărtășește mărturisit, în finalul acestui citat, opinia criticului Alexandru Balaci, distins italienist, marcat însă de determinismul caracteristic și obligatoriu al epocii sale (a doua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
față poate reprezenta un punct de plecare pentru alte studii mai ample care își propun abordarea personajului feminin în epoci și contexte socio-culturale diferite, deoarece nu cunoaștem existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți de imposibilitatea abordării tuturor aspectelor legate de complexitatea operelor avute în vedere, dar credem, cu toate acestea, că am reușit să oferim o nouă grilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și a căsătoriei.45 43 Jennifer Fellows, Mothers in Middle English Romance, în Women and Literature in Britain, 1150-1550, ed. by
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
departe de lumea mercantilă.” Ibidem, p. 65. (trad. n.) 123 Lucia Marino, The Decameron "Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, p. 27. (trad. n.) 51 doamne și trei tineri. Avem din nou un raport de superioritate al feminității, căreia Boccaccio îi acordă mai mult credit în ceea ce privește abilitatea, talentul, înțelepciunea, farmecul, gingășia și diplomația de a relata povestiri. Este o lume în care femeile vorbesc sau istorisesc, așadar domină prin forța cuvântului, în care au posibilitatea de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]