2,253 matches
-
să vadă ce facem! Dânsa trebuia să plece a doua zi de dimineață la Buftea. A fost arestată ca prea primitoare de ofițeri germani. [Cum o chema Eliza, Circea](Ibidem.) se temea, în sfârșit, și gu vernul imperial de acea fermecătoare care avea darul transformă rilor. I se imputa că prea e bine și cu Berlinul, și cu Parisul și nu uitau că bărbatul ei, cu Thomson, distrusese sondele și fabrica de ciment. Nu știu însă de nu i au îndulcit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o trăsătură grăbita: unde n-ar fi stricat lămurirea psihologică, e numai mișcarea exterioară; faptele singure aleargă neistovite’’. ( Vladimir Streinu ). Artă vorbită din ‘‘Povești și Amintiri’’ este în cele din urmă, dacă se dorește a spune astfel, ‘‘vorbărie goală’’, dar fermecătoare că nici una alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
S. Nicolau, "este ca acela... de la Institutul Pasteur din Paris... aparate moderne și extrem de costisitoare, microscoapele cele mai bune din lume". A rămas o figură de neuitat. "Metoda" sa onorează încă Școala universitară ieșeană, iar colaboratorii săi formați sub îndrumarea "fermecătorului" (Ionel Teodoreanu) au fost Mihai Ciucă, Constantin Ionescu Mihăiești, Maria Franche, Jules Nițulescu, mari reprezentanți ai medicinii românești. A murit în 1939, fiind înmormântat la Iași, la Eternitate. Mormântul său nu mai este cunoscut. Nepoata lui îi scria peste mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în relația cu lumea exterioară. Cred că putea discuta prietenește cu cine știe ce umilă făptură; cu o creangă înflorită l-am surprins în flagrant. Cum să nu fi reușit, să nu fi avut o carieră prodigioasă, într-un fel o aventură fermecătoare, având acest dar sufletesc? S-a născut în 1912 ca fiu de modest slujbaș comunal, la Bistricioara, Neamț, dar copilăria mai mare și-a petrecut-o la țară, în județul Dorohoi. Pentru un om oarecare nu ar fi importantă această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medicale, probele, examenele, concursurile, care, în cazul profesorilor de medicină, sunt duble față de cele ale practicienilor. Toate acestea le-a îndeplinit, onest, cu muncă perseverentă, eminentul profesor Dobrescu. Dar deasupra acestor foarte onorabile realizări și succese, l-am reîntâlnit pe fermecătorul om care a fost distinsul, delicatul doctor Dobrescu. Cei care l-au cunoscut, din cei care vor citi aceste rânduri, își vor aminti de dânsul, care este un om greu de descris în cuvinte. Este mai ușor de descris prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și șapte de ani!), dar structurile de rezistență, compartimentarea și o mare parte din rubrici sunt cele pe care le-a conceput Geo Dumitrescu, fondatorul publicației. Pentru cine-l cunoștea numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce pe care îl dă perspectiva depărtărei! Așadar, să mi se ierte dacă voi începe istorisirea vieței mele chiar de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și credință veșnică. Toată iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prinzînd viteză, iar eu nu apucasem să-mi fac mîna În arta frînei și a ambreiajului. Am ajuns În Osorno, am colindat prin Osorno, am plecat din Osorno și ne-am văzut de drum spre nord, prin peisajul chilian rural fermecător, Împărțit În parcele, fiecare bucățică de pămînt fiind lucrată, Într-un contrast total cu sudul nostru arid. Chilienii, oameni extraordinar de prietenoși, au fost calzi și primitori peste tot pe unde am mers. Am ajuns, Într-un sfîrșit, și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la sfatul unor prieteni se supune tratamentelor din acea vreme, îndurând dureri - omenește vorbind - de nesuportat. Deseori era auzit cum spunea: „Fericirea pe care o întrevăd este atât de mare încât orice chin îmi est plăcut”. În această perioadă compune fermecătorul „Imn al fratelui soare” sau „Cântecul creaturilor” căruia fratele Pacific, trubadur vestit devenit frate franciscan, îi dă aripile unei melodii cuceritoare. Cântarea invită întregul univers să i se alăture în a-l lăuda pe „mi’ Signore”, „Domnul meu”: fratele soare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fa ceți-o din tot sufletul, iar dacă nu iubiți aveți curajul s-o recunoașteți bărbătește și nu mai faceți pe amorezatul și nu mai oftați ca un terchea berchea pe la toate apusurile de soare! 5 martie 1951 Versurile chinezești, fermecătoare și plictisitoare în același timp. și totuși, se înalță din voi un imperativ căruia noi nu-i putem rezista... „Noi“ sunt eu - un obicei vechi de la curtea Spaniei. În astă-seară mă consolam la gândul de a părăsi aceste nefericite și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numeroșii săi prieteni, printre care și cuconițe intelectuale, însetate, în tristul peisaj bucureștean al acelor timpuri, de o gândire mai serioasă și mai liberă, atât în adâncimile, cât și în paradoxurile ei. și toate acestea le oferea corespondența ori prezența fermecătoare a lui Dinu Noica... Mihai îmi dădu și mie să citesc Mathesis ori bucuriile simple, singura lucrare apărută până atunci a maestrului. și trebuie să recunosc că am fost atât de fermecat, încât am copiat-o de mână aproape în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
austeritate, în timp ce noi ne mai amuzăm din când în când pe la Maxim’s, bineînțeles cu insuccesele obișnuite. Salutări frățești, Vally 1 septembrie 1954 Din nou la București, gata să încep o viață nouă. Nouă ca fond... Toamna, ca de-obicei - fermecătoare... Multe lucruri de făcut și plăcerea de a le face. O nouă calitate: aceea de a fi în raporturi simple, directe și ușoare cu oamenii. Florino, din Iarăș, prietenilor din București 8 septembrie 1954 Dragii mei, Rândurile voastre m-au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de îndrăgostire se declanșa automat, trezindu-te în fața unui fapt împlinit. Era adorabilă, fermecătoare și... cuceritoare! Nu puteai rezista în fața unui asemenea copil: simțeai nevoia să-l iei în brațe, să-i vorbești, să-l drăgălești, din dorința purificării păcatelor în contact cu neprihănirea, cu albul imaculat al purității îngerești. La vârsta ei, fetițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
european Arhivele Sonore ale Gulag-ului derulată la Sibiu, căminul de bătrâni Carl Wolff. Sașii cu care am discutat spuneau firesc, atunci când îi întrebam ce anume au lucrat înainte să fie deportați în Rusia, într-o limbă româno-transilvană cu accent fermecător: apoi ce să lucrăm noi domnule, plugari am fost, plugari rămânem. "Beruf" nemțesc. Nici urmă de jena celor din Bărăgan). 27 noiembrie 2004 Livada cu vișini (La Cerisaie) de Cehov văzută în Québec, în campus. Coproducție a unui teatru studențesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de teatru) din autori prestigioși: D.H. Lawrence, Thomas Hardy, Henry James, Virginia Woolf, J.D. Salinger, Lawrence Durrell, Salman Rushdie, Tennessee Williams, Raymond Federman, Russell Banks, Saul Bellow, Iris Murdoch etc. Este o prezență vie în presa culturală, unde acordă interviuri fermecătoare. Contribuie la volume colective în care își descrie trăiri, experiențe și întâlniri marcante (Cartea cu bunici, Prima mea călătorie în străinătate, Prima mea țigară etc.). Primește premii și diplome de excelență din partea Uniunii Scriitorilor din România, a Asociației Scriitorilor din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
l-a fascinat și l-a atras ca o forță magnetică. Acum, în pragul bătrâneții, când poate spune că se îndreaptă spre apusul vieții, a dat glas îndemnului inimii și a încredințat hârtiei gândurile sale despre trudnica, dar nobila și fermecătoarea muncă a învățătorului. O componentă de bază a aptitudinii didactice este capacitatea educatorului de a comunica cu clasa de elevi. Acest aspect fundamental al actului educațional include, alături de limbajul oral (care trebuie să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe ornamentează povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
poate deduce și din necesitatea pe care au resimțit-o mai toți scriitorii noștri, de a recurge la imaginea și atmosfera lui, ori de câte ori au vrut să evoce, reconstruindu-le, figura și personalitatea lui Eminescu. Mă gândesc de pildă la unele fermecătoare pagini din "Bălăuca" lui Eugen Lovinescu (la podul de raze, "pe care luna și propria-i fantezie" îl aruncă peste valea "cetăței adormite în faldurile istoriei" între Copou și Cetățuie). Mă gândesc la ultimele două opere ale lui Cezar Petrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea, aflasem despre ea doar atât cât scria pe ecuson că o cheamă Ioana Duduță, - măști populare, artizanat, Tulcea, drăguță, și purtătoarea unui zâmbet fermecător, privindu-mă zâmbind mă anunță, că persoana în cauză nu e altcineva decât domnișoara Steluța Pârâu, doctor în științe, director adjunct la Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu ca nu am leșinat să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o continuă mișcare. - Ai dreptate, zise blondul cu o privire ce nu părea deloc înșelătoare. Era o privire blândă și moale, iar răsuflarea lui părea caldă ca o boare care îți mângâie obrajii. În ochii lui, Carlina era o femeie fermecătoare, iar în acel moment i se părea că și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că ochii lui albaștri erau amari și plini de o timiditate care ascundea mai multe decât lăsa să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]