2,319 matches
-
genurilor literare omologate. Genette va găsi, după teza elevului său, În Ficțiune și Dicțiune (1991), două tipuri de “autoficțiune”, În funcție de proporția dintre autobiografic și ficțiune. Am avea astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1991), două tipuri de “autoficțiune”, În funcție de proporția dintre autobiografic și ficțiune. Am avea astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o origine anglo-saxonă, conform lui Mounir Laouyen, și anume cuvîntul-valiză faction, rezultat prin telescopaj din fact și fiction. Dar și semantic se pare că avem de-a face cu o noțiune telescopată, rezultată din Întîlnirea paradoxală a unui “protocol modal ficțional” (specific romaelor cu narator omniscient) și “protocolul nominal” mai sus amintit. Exemplu. În anul În care căuta domiciliu autoficțiunii, Marie Darrieussecq publică una, care rămîne cel mai mare succes al anului 1996: Truismes (cu traducere dublă: Truisme și Scrofisme, Întocmai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur, prin acest salt ficțional, autorul sugerează cititorului - pe baza unei experiențe pragmatice comune - că ceea ce citește de-acum este ficțiune. Dincolo de aspectele formale, predominante În studiile citate care se ocupă de autoficțiune, ar trebui să ne oprim cred la specificul ei ideologic și la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cititorul să admire scriitorul, mai puțin căci aproape imposibil să se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt pandante ale oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În capcană: narațiunea pusă În scenă În Sphinx nu este romanul Sphinx, ci o punere În scenă care pe de o parte atrage atenția asupra literaturii ca practică - față de literatura-operă - iar pe de alta dă de gîndit asupra sensului adevărului ficțional. Astfel putem interpreta dimensiunea postmodernă a acestui roman, și a literaturii garretiene care și-o revendică În cazul romanului Descompunerea. Raza de acțiune intertextuală a titlului nu se oprește aici. Sphinx-ul repune pregnant pe tapet problema identității subiectului modern, confruntat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe locul I. Ceea ce, prin tiraj, vînzări și reacții, a reușit. Totul devine foarte simplu dacă citești Virginie Despentes după Michel Houellebecq (sau, conform titulaturilor În vigoare, o trasheriță după un nou profet). Înțelegi În primul rînd că alter ego-ul ficțional al scriitoarei se află În cabina unui local de noapte pentru a-l aștepta pe alter ego-ul ficțional al celui de-al doilea. Înțelegi, apoi, după un scurt efort de generalizare, că, În comparație cu literatura profetică a lui Houellebecq sau, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Despentes după Michel Houellebecq (sau, conform titulaturilor În vigoare, o trasheriță după un nou profet). Înțelegi În primul rînd că alter ego-ul ficțional al scriitoarei se află În cabina unui local de noapte pentru a-l aștepta pe alter ego-ul ficțional al celui de-al doilea. Înțelegi, apoi, după un scurt efort de generalizare, că, În comparație cu literatura profetică a lui Houellebecq sau, dar cu vreo cîteva trepte inferioară, a lui Dantec, cea trash se mulțumește să descrie și joacă doar cartea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
d’y naviguer toujours?” Pateticul pîndește mereu, mai cu seamă cînd vocea este una singură (romanele la persoana I sînt slăbiciunea scriitoarelor franceze), dar trebuie spus că autoarea reușește cel mai adesea să-l ocolească. În primul rînd datorită proiectului ficțional, inedit: scrierea unui roman despre bărbații vieții ei. Adaug, aici, că bărbații vieții ei sînt foarte (horribile dictu) drăguți, niște copii mari cu toții, puternici fizic dar, vai, atît de fragili (de aceea „noi” femiele nici nu trebuie să le cerem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter ego ficțional exorcizant, viril, dureros de lucid, cinic; revoltat și aflat În foarte proaste, dar active relații cu trecutul. Povestea lui Renée, naratoarea, e simplă: Înainte de a se căsători cu ciudatul preot Sandor Ferenczi (tizul, după cum remarcă un personaj din roman, psihanalistului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zilele noastre și-a mutat accentul de pe “noi” pe “eu”, În concordanță cu recenta resurecție a individualismului (cu cîteva excepții notabile și cu atît mai semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reîncepe. Nu stau, zice Ferrer, juste un verre et je m’en vais, conchide și Echenoz, buclându-și cartea cu același je m’en vais cu care Începuse. Pe de altă parte, motivul plecării este poate singurul care domină spațiile ficționale echenoziene, populate cu personaje vremelnice, marcate de instabilitate. Se poate vorbi mult Încă despre literatura propusă de Echenoz: despre genurile literare minore care-și dovedesc acum valoarea prin reutilizare, despre picaresc În plină globalizare, despre focalizarea detaliului insignifiant și, implicit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
manifestă În privința abordării temei morții o convergență Între literatură și cinematograf. Amintim În acest sens moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În acest sens moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar Cavalerii Ordinului Basarab este o saga de secol XIV. Deși poate fi încadrat în literatura de consum, scrisul lui D. este elaborat, de un nivel stilistic peste medie, cărțile lui reprezentând un debușeu clasic, un subterfugiu al adolescenților, refugiați ficțional în vremuri eroice, demult apuse, în contrast cu ceea ce se întâmpla în anii ’70. Succesul este explicabil, cred criticii, și datorită resuscitării romanului istoric pe considerente naționaliste, „boierimea valahă” fiind pusă într-un mod aproape firesc „în rând cu protipendada europeană” (Marian
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
Ion Ioanid, Evadare tăcută de Lena Constante, Gherla de Paul Goma, Cu Dumnezeu în subterană de Richard Wurmbrandt, dar și alte mărturii, de la Constantin Noica la Aurel State, Belu Zilber sau Marcel Petrișor. Intenția autoarei fiind aceea de a evita ficționalul și literaturizarea faptelor, demersul este în bună măsură al istoricului, ajutat de critică, sociologie, antropologie și, nu rareori, de psihologie. SCRIERI: Călătorie prin oglinzi, Cluj-Napoca, 1989; Zona vie, Cluj-Napoca, 1993; Grădina deliciilor, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1993; Cădere deasupra orașului
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
între 1946 și 1948, inaugurează câteva teme și procedee ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei - Orașul, realizarea călătoriei într-o lume la granița realului cu ficționalul, în care amănuntul descripției exacte servește construirii unui decor ce nu aparține lumii acesteia, ci alteia, Imaginariei. În perioada 1948-1965, scriitorul nu publică nimic; cărțile încep să-i apară din 1967. La punctul de interferență dintre basm, povestire de aventuri
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
188-209; Florin Mihăilescu, Posteritatea „Istoriilor” călinesciene, ST, 1995, 4-5; G. Călinescu, DRI, I, 276-280; Mănucă, Analogii, 184-188; Gheorghe Grigurcu, Însemnări despre G. Călinescu, CL, 1996, 5, 9, 10; Cornelia Ștefănescu, G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice”. Între document și realitate ficțională, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 142-148; Săndulescu, Constelații, 288-306; G. Călinescu în conștiința literară a contemporanilor, îngr. Dinu Pillat, pref. George Muntean, București, 1999; Manolescu, Litere, 260-265; Cărtărescu, Postmodernismul, 288, 340-341; Durnea, Orizonturi, 177-185; Ionel Oprișan, G. Călinescu. Spectacolul personalității. Dialoguri
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică. Acolo ar fi, de fapt și în fapt, spațiul și timpul utopiei salvatoare"28. Cantemir ar căuta, deci, răspunsuri la unele probleme care îl frustrează imprimându-le o "rezolvare" ficțională, alegorică, mutându-le din planul istoriei, pe care nu îl poate controla, în unul al gândirii simbolice, unde soluțiile epice sunt oricând posibile. Mă tem însă că și un astfel de gest trădează mentalitatea sa. Descoperirea literaturii Și totuși, cele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-o știe, literatura; sau, mai bine spus, descoperă magia literaturii, forța prin care ea îi poate conduce pana pe hârtie, conform unei logici care e deja cea a textului și nu a realității. Atașând Istoriei ieroglifice eticheta de operă ficțională nu greșim cu totul, dar păcătuim prin omiterea unor aspecte importante. Alegoria lui Cantemir nu este un simplu joc expresiv, un artefact destinat unei desfătări rafinate. Nu acestea erau valorile epocii principelui, nu aceasta era mentalitatea sa. Cărturar format la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
câteva personaje pozitive nu reușesc să echilibreze această impresie de Sodoma&Gomora. Lumea păsărilor și animalelor din Istoria ieroglifică merită, e clar, o pedeapsă. Una pe care autorul nu se mulțumește să o realizeze doar la nivelul intrigii, al factologiei ficționale, fiind el totuși constrâns de un anumit pact cu realitatea pe care încă îl mai respecta, măcar în linii mari. E drept că uneori comentariile naratorului/autorului trădează satisfacția sau disprețul, sila sau, după caz, dezamăgirea, revolta față de anumite evenimente
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți"26 (s.m.). Sigur, e un semn de modernitate ca la 1705, când nici măcar nu exista o tradiție a limbii literare în cultura română, cu atât mai puțin una a narațiunii ficționale, să pui un personaj să-i explice altuia motivațiile construcției sale în cadrul cărții în care își deapănă iluzoria existență. Șoimul privește, parcă, totul zburând la mare înălțime peste lumea ficțională a romanului și având acces la mecanismele din spatele textului. Este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în cultura română, cu atât mai puțin una a narațiunii ficționale, să pui un personaj să-i explice altuia motivațiile construcției sale în cadrul cărții în care își deapănă iluzoria existență. Șoimul privește, parcă, totul zburând la mare înălțime peste lumea ficțională a romanului și având acces la mecanismele din spatele textului. Este nivelul de maximă clarviziune pe care Cantemir l-a permis unui personaj. Rupând convenția ficționalității, Șoimul știe, într-un fel, că nu mai are ce să riște: la urma urmelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
același rol ca și miturile* din civilizațiile preștiințifice. După cum scria filosoful contemporan Slavoj Žižek (2005), "nu putem înfrunta nucleul solid al realului decât ficționalizându-l [...], o parte a realității este "transformată" de fantasmă pentru a ni se arăta sub chipul ei ficțional". Abrevieri și referințe Abrevieri utilizate s.: secol ex.: exemplu cf.: confer Referințe bibliografice Cuvintele urmate de un asterisc (*) sunt definite în glosar, la sfârșitul lucrării. Notele din josul paginii propun, cel mai adesea, comentarii explicative. Referințele bibliografice prezintă numele autorului
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]