4,586 matches
-
în nimicul din care ați ieșit... Dumnezeu va înceta să vă mai viseze! Veți muri, da, veți muri, chiar dacă nu veți vrea; veți muri dumneavoastră și vor muri toți cei care-mi vor citi istoria, toți, toți, până la unul! Ființe fictive ca mine, aidoma mie! Vor muri toți, toți, toți. V-o spun eu, Augusto Pérez, ființă fictivă ca voi, rimanesc, la fel ca voi. Pentru că dumneavoastră, creatorul meu, dragul meu don Miguel, nu sunteți mai puțin decât alții o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
muri, chiar dacă nu veți vrea; veți muri dumneavoastră și vor muri toți cei care-mi vor citi istoria, toți, toți, până la unul! Ființe fictive ca mine, aidoma mie! Vor muri toți, toți, toți. V-o spun eu, Augusto Pérez, ființă fictivă ca voi, rimanesc, la fel ca voi. Pentru că dumneavoastră, creatorul meu, dragul meu don Miguel, nu sunteți mai puțin decât alții o ființă rimanescă, la fel ca ființele rimanești ale cititorilor dumneavoastră, la fel ca mine, ca Augusto Pérez, victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
banca pe care se odihnea sau greutatea propriului corp. „O fi adevărat că în realitate nu exist? - își zicea el -. O fi având dreptate omul ăsta când spune că nu sunt decât un produs al fanteziei lui, o pură ființă fictivă?“ Extrem de tristă, extrem de dureroasă îi fusese viața în ultimul timp, dar mult mai trist, mult mai dureros îi era gândul că totul nu fusese decât un vis, și nu visul lui, ci visul meu. Nimicul îi părea mai dureros decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ale celor ce-mi citesc povestirea vieții? Și dacă trăiesc astfel în fanteziile multora, real nu e oare ceea ce aparține multora, nu doar unuia singur? Și de ce oare, ieșind din paginile cărții în care ar fi depozitată relatarea vieții mele fictive, sau mai curând din mințile acelora care o citesc - din ale voastre, cei care o citiți acum -, de ce să nu exist ca un suflet veșnic și veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub ochi îi defilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
striga pe bărbatul tău, Liduvina. Nu sunt nebun, nu! Și nu sunt, îți repet, nici mort, deși o să mor foarte curând, dar nici viu. — Da’ ce tot ziceți acolo? Că nu exist, Liduvina, că nu exist; că sunt o ființă fictivă, ca un personaj de roman... — Ptiu, povești din cărți! Luați un întăritor, culcați-vă, înveliți-vă bine și nu mai dați atenție închipuirilor ăstora... — Dar tu ce crezi, Liduvina, eu exist oare? — Haide, haide, lăsați palavrele astea, domnișorule; la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu pot muri; moare doar cine e viu, cine există, or, eu, cum nu exist, nu pot muri..., sunt nemuritor! Nu-i nemurire comparabilă cu aceea a cuiva care, ca mine, nu s-a născut și nu există. O ființă fictivă e o idee, și o idee este totdeauna nemuritoare...“ — Sunt nemuritor! Sunt nemuritor! - exclamă Augusto. — Ce ziceți? - dădu fuga Liduvina. — Să-mi aduci acuma..., ce știu eu..., șuncă de Paris, răcituri, foie-gras, orice ... Am o poftă de mâncare feroce! Așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
desigur, toate astea în vis. — Da, o imposibilitate! În după-amiaza când ne-am văzut și-am stat de vorbă în biroul dumneavoastră, vă amintiți?, dumneavoastră fiind treaz, și nu, ca acum, adormit și visând, v-am spus că noi, ființele fictive, potrivit dumneavoastră, avem propria noastră logică și nu-i cu putință ca plăsmuitorul nostru să facă din noi ce dorește, vă amintiți? — Da, îmi amintesc. — Și acum cu siguranță că, deși atât de spaniol, nu veți avea chef absolut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de nu... — E totuna. Și în privința ideii de a mă readuce la viață, trebuie să vă spun că nu este realizabilă, nu vă stă în putere nici dacă ați vrea și-ați visa că vreți... Dar, domnule! — Da, o ființă fictivă, ca și una în carne și oase, adică un om, cum îl numiți, în carne și oase, poate fi zămislită și poate fi ucisă; dar odată ucisă, nu mai poate, nu, nu mai poate fi resuscitată. A face un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
foarte ușor, prea ușor din nefericire...; dar să fie readus la viață? A-l readuce la viață e imposibil! — Adevărat - i-am spus -, e imposibil! — Ei bine - mi-a răspuns -, exact la fel se întâmplă cu ceea ce dumneavoastră numiți ființe fictive; e lesne să ne dați ființă, pesemne prea lesne, și e lesne, extrem de lesne, să ne ucideți, pesemne mult, mult prea lesne; dar să ne readuceți la viață? Nu există nimeni care să fi readus cu adevărat la viață o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lesne să ne dați ființă, pesemne prea lesne, și e lesne, extrem de lesne, să ne ucideți, pesemne mult, mult prea lesne; dar să ne readuceți la viață? Nu există nimeni care să fi readus cu adevărat la viață o ființă fictivă care a apucat să moară cu adevărat. Credeți că e posibil să-l readuceți la viață pe Don Quijote? - m-a întrebat el. — Imposibil! - i-am răspuns. — Ei bine, în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive. — Și dacă te visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la viață o ființă fictivă care a apucat să moară cu adevărat. Credeți că e posibil să-l readuceți la viață pe Don Quijote? - m-a întrebat el. — Imposibil! - i-am răspuns. — Ei bine, în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive. — Și dacă te visez iar? — Nu poți visa de două ori același vis. Cel pe care dumneavoastră l-ați visa iar și-ați crede că sunt eu ar fi altul. Și-acum, acum când sunteți adormit și visați și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu sunt un vis, iar eu recunosc că așa sunt, acum vă spun încă o dată ceea ce v-a iritat atât de mult când v-am spus-o data trecută: luați aminte, iubite don Miguel, nu cumva să fiți dumneavoastră ființa fictivă, cea care nu există în realitate, nici viu, nici mort; nu cumva să nu fiți nimic mai mult decât un pretext pentru ca istoria mea și alte istorii ca a mea să colinde prin lume. Iar apoi, când dumneavoastră veți muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rimanul se explică chiar într-însul - nu e altceva decât un prolog. Prolog la o operă pe care, slavă Domnului, n-o voi scrie niciodată. Fapt e că într-o bună zi s-a ivit în mine o biată ființă fictivă, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viață. Sărmănuțul voia să fie și să existe. Și nu prea știam cum să-i îndeplinesc dorințele. Îmi aminteam de spusa lui Schopenhauer cum că cel ce face ca doi îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fost cel care a pus în mișcare pana lui Cervantes. Și sărmanul meu homuncul, Augusto Pérez al meu - așa l-am creștinat sau botezat - a fost cel care a-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele, și sentimentul tragic ce i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele, și sentimentul tragic ce i s-a trezit din acea împrejurare și toată tragedia care a decurs din ea. Și când plângea el, îmi venea și mie să plâng, iar eu, ca să nu fiu văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zicea Pindar, nu este eliberat. Și sărmanul Augusto Pérez avea poate dreptate să exclame, când i-am comunicat decizia mea de a-l obliga să moară, că toți cei ce i-au citit istoria nu sunt altceva decât tot ființe fictive. Căci un om foarte convins de propria-i realitate tangibilă e un lucru teribil. Ei bine, acest Augusto Pérez al meu mi-a apărut din nou în vise. Și când zic că mi-a apărut în vise, ca lui Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mult decât una?... Cea de dincolo de mormânt - i-am spus. — E totuna cu cea de dinainte de leagăn - adăugă el -. Dar să lăsăm filozofările. Vin să te văd ca să-ți spun cum se multiplică pe pământul acesta al vostru ființele fictive, personajele nebuloase și rimanești. Se pare că mai toți sunteți în afara realității. — Și care e realitatea? - am cutezat eu să-l întreb. — Ai dreptate - mi-a răspuns -. Oricine știe care e realitatea și care irealitatea! Și mai cu seamă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înșală totdeauna mult mai mult cine crede că nu se lasă călăuzit decât de interesul său. Cine știe ce interes are? În schimb, oricine știe ce anume urăște sau ce iubește. Dar aici, în patria ta, pentru că nu știu dacă noi, ființele fictive, avem patrie... — Da, o patrie fictivă - l-am întrerupt. — Toate sunt așa. Ei bine, aici, în patria ta, câtorva neutrali sau mai degrabă neutri le-a venit să afirme că nu trebuie să te lași purtat de simpatii sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
crede că nu se lasă călăuzit decât de interesul său. Cine știe ce interes are? În schimb, oricine știe ce anume urăște sau ce iubește. Dar aici, în patria ta, pentru că nu știu dacă noi, ființele fictive, avem patrie... — Da, o patrie fictivă - l-am întrerupt. — Toate sunt așa. Ei bine, aici, în patria ta, câtorva neutrali sau mai degrabă neutri le-a venit să afirme că nu trebuie să te lași purtat de simpatii sau de antipatii, ci să ții seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Wundt! Îți spun că ideea asta cu partidul prostiei e o bijuterie! — Și ce? - i-am spus -, s-a format sau începe să se formeze și pe-aici? Cam așa ceva. Începe să capete conștiință de sine. Toate bietele făpturi fictive care nu bănuiesc că sunt proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puțini oameni se străduiesc să fie genii.“ Mi-a plăcut foarte mult. Orice om trebuie să aspire la genialitate. Păi cum, tu... - am îndrăznit eu să insinuez. — Așa crezi tu, închipuindu-ți că m-ai creat ca pe o ființă fictivă. Dar așa cum ai susținut deseori că Don Quijote i s-a impus lui Cervantes și acesta n-a izbutit niciodată să-l înțeleagă pe deplin ori măcar pe Sancho, la fel susțin eu, Augusto Pérez, că tu, Miguel de Unamuno, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și tu, tu te cunoști pe tine însuți? - l-am întrerupt eu. Domnule, nu! Nu sunt însă prost atât de pur, încât să pretind că mă cunosc. Și cu toate că tu ești de altă părere, și eu, în acea precară existență fictivă pe care mi-ai dăruit-o, am aspirat la genialitate și m-am străduit, în felul meu, să devin geniu. De-aici mi-a venit și moartea. Ai fost silit să mă ucizi pentru că nu găseai alt mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te atace, va fi tot un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o ființă fictivă, o plăsmuire monstruoasă a fanteziei tale umoristice, ți-aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
studiat istoria fără pic de simț istoric. Și așa li se întâmplă celor mai mulți istorici. Altă concepție pe care acel eu necunoscut a însămânțat-o în Pirandello și-n mine a fost modul de a vedea și dezvolta personalitățile istorice - sau fictive - într-un flux viu de contradicții, ca o serie de euri, ca un fluviu spiritual. Cu totul opus definiției date în dramaturgia tradițională unui caracter. „Nu izbutesc să vă definesc“, mi-a spus odată un teolog. Și i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
norocul să găsească o matrice fecundă, o imaginație de care să fie educați și hrăniți.“ Am găsit în Pirandello altă formulare ce mi se pare caracteristică, și anume că acele ființe istorice pe care oamenii empirici și fiziologici le numesc fictive sunt poate mai puțin reale, dar mai adevărate. Mai puțin reale, dar mai adevărate! Și ce e realitatea? Ce e adevărul? Există o realitate neadevărată? Există un adevăr nereal? Este întreaga problemă a artei și întreaga problemă a filozofiei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]