12,882 matches
-
luna februarie 1981, când acesta primea întâia scrisoare de la Thoma, filosoful avea 70 de ani și trăia cu Simone Boue într-un Paris care i se părea “dezabuzat”. Nemțoaica în vârstă de 35 de ani( Thoma Friedgard, n), doctorand în filozofie, a fost atrasă de scrierile lui” Silogisme ale amărăciunii”. Ea s-a hotărât să-i scrie pentru că Emil Cioran “scria obrăznicii tonifiante”, „totuși nedestructive ...” între spiritele celor doi s-a născut o profundă legătură intelectuală, materializată într-o corespondență purtată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poetul baladist, aflat în restaurantul din apropiere. Poetul, scrie autorul întâmplărilor cu scriitori îi obișnuise cu un tain fix de trei litri de vin pe care îl oferea cu generozitate după ce însetata asistență scanda într-un glas celebrul catren despre filozofia vieții, pe care îl interpretau cu aplomb și hărnicie: „Că viata nu-i decât o frunză/ Ce plutește pe un lac./ Vine vântul, și-o alungă/ și-o sucește, și-o-nvârtește/ după plac.../ Apoi se încolonau voioși în urma bardului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
filozoful religiilor: un semn menit să ilustreze “scepticismul, cruzimea și încrederea oarbă în automatizare, statistică și tehnologie”(v. M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967). Puterea comunistă descifrează poveștile lui Fărâmă în cifru politic, așa cum aveau să descifreze după 1990 criptocomuniștii filozofia lui Noica (7), sau chiar scrierile literare și științifice eliadești (8). Cei care dețin puterea “sunt incapabili să-și închipuie că ar putea exista un sens în afara câmpului lor politic” îi spunea Mircea Eliade lui Rocquet (v. M. Eliade, încercarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
următorul fragment: Fiind tot atât de “entuziasmat de geniul popular românesc pe cât era de Racine sau de Proust”, Dan Botta “credea (alături de alți câțiva, printre care mă număram) că dacă o cultură își revelează conștient esențele - într-o creație poetică, într-o filozofie, într-o operă spirituală - devine prin însuși acest concept o cultură majoră; chiar dacă, datorită limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulație universală. De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esențe” (v.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la aceste moravuri dîmbovițene, decît să militeze eficient pentru schimbarea lor. Foarte interesantă este analiza pe care Ioana Pârvulescu o face asupra bibliotecilor oamenilor de gust din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Se citește istorie, se citește filozofie, se citesc scriitorii mari, cu cărți care trăiesc mai mult de un veac și romane care trăiesc doar un an sau doi. Shakespeare stă lîngă Paul Bourget, Dante lîngă G. Sion. Iar părerile despre autori nu sînt neapărat ale urmașilor
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
tranziție. Despre toate și ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir este o carte pe care o așteptam de mult. În decursul timpului am citit nenumărate interviuri cu Mihai Șora și texte cu substrat memorialistic. Nici cărțile sale de filozofie nu mi-au fost străine, în măsura în care am reușit să le pătrund înțelesurile. Știam despre filozof că a fost unul dintre studenții lui Nae Ionescu, că a luptat în rezistența franceză în anii celui de-al Doilea Război Mondial, că a
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
străine, în măsura în care am reușit să le pătrund înțelesurile. Știam despre filozof că a fost unul dintre studenții lui Nae Ionescu, că a luptat în rezistența franceză în anii celui de-al Doilea Război Mondial, că a publicat o carte de filozofie la celebra editură pariziană Gallimard (Du dialogue intérieur, 1947), înainte ca marile edituri occidentale să-și deschidă porțile pentru Cioran, Eliade și Ionesco. Apoi, inexplicabil s-a întors în țară. După o tăcere de trei decenii a scos prima carte
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
marile edituri occidentale să-și deschidă porțile pentru Cioran, Eliade și Ionesco. Apoi, inexplicabil s-a întors în țară. După o tăcere de trei decenii a scos prima carte în limba română (Sarea pământului, 1978), urmată de alte cărți de filozofie. După 1989 s-a implicat activ în viața publică. A fost pentru cîteva luni ministru al învățămîntului, apoi s-a manifestat ca o personalitate de prim plan a societății civile (este unul dintre fondatorii Alianței Civice și ai Grupului pentru
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
a spontaneității (dar hai să mergem pe ipoteza rea, a mimării spontaneității) desăvîrșită. Avea un efect trezitor (s.a.) incredibil" (p. 11). La mai bine de jumătate de secol de la moartea lui Nae Ionescu lecția sa nu mai este una de filozofie, ci o metodă de abordare a oricărei chestiuni intelectuale, pe care a deprins-o de minune fostul său student Mihai Șora. ,De la Nae învățai că problemele nu sînt bătute în cuie, că pot fi reactualizate, că dacă au fost întoarse
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
știută teme dintre cele mai diverse, multe dintre ele adevărate obsesii ale dezbaterilor de idei din perioada tranziției: legionarismul lui Cioran, Eliade și Noica, comparația între cele două totalitarisme ale secolului XX (fascismul și comunismul), imposibilitatea alcătuirii unei istorii a filozofiei românești, rolul imaginației în filozofie, importanța ecumenismului în ziua de azi, rolul poeziei și al literaturii în secolul XXI, înțelepciunea ,locului comun". O bună parte din volum este dedicată explicării schemei sistemice care stă la baza lucrărilor filozofice ale lui
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
diverse, multe dintre ele adevărate obsesii ale dezbaterilor de idei din perioada tranziției: legionarismul lui Cioran, Eliade și Noica, comparația între cele două totalitarisme ale secolului XX (fascismul și comunismul), imposibilitatea alcătuirii unei istorii a filozofiei românești, rolul imaginației în filozofie, importanța ecumenismului în ziua de azi, rolul poeziei și al literaturii în secolul XXI, înțelepciunea ,locului comun". O bună parte din volum este dedicată explicării schemei sistemice care stă la baza lucrărilor filozofice ale lui Mihai Șora și influenței decisive
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
reproducerea materială a vieții sociale, adică procesele existenței sociale. Componentă spirituală a culturii cuprinde sistemele de valori în care se cristalizează eforturile de cunoaștere, atitudinile și reacțiile omului față de lume. Acestea se fixează și îmbracă forma unor sisteme teoretice (știință, filozofia), simbolice (artă, religia), normative (morală, dreptul, tradițiile, obiceiurile). Am putea sintetiză astfel universul culturii: - sisteme teoretice (știință, filozofia); - sisteme simbolice (religia, arta, mitologia, limba, toate tipurile de limbaje), în care predomina funcțiile simbolice și de comunicare; - sisteme normative (dreptul, morală
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
care se cristalizează eforturile de cunoaștere, atitudinile și reacțiile omului față de lume. Acestea se fixează și îmbracă forma unor sisteme teoretice (știință, filozofia), simbolice (artă, religia), normative (morală, dreptul, tradițiile, obiceiurile). Am putea sintetiză astfel universul culturii: - sisteme teoretice (știință, filozofia); - sisteme simbolice (religia, arta, mitologia, limba, toate tipurile de limbaje), în care predomina funcțiile simbolice și de comunicare; - sisteme normative (dreptul, morală, obiceiurile, tradiția) - cu funcții de reglementare a raporturilor interumane; - sisteme instituționale și instrumentale (instituții educaționale, mijloace de comunicare
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
2002, în Grigore, Georgiu, op. cît., p. 157. 14 Paul Sabourin, op. cît., p. 127. 15 GeorgiuGrigore, op. cît., p. 57. 16 Ion Diaconu, Cultura și drepturile omului. Identitate. Diversitate. Multiculturalism, Editura ProUniversitaria, București, 2012, pp. 11-17. 17 Georgiu Grigore, Filozofia culturii. Cultură și comunicare, Editura Comunicare.ro, București, 2004. 18 Nicolae Râmbu, Comunicare interculturală, Suport de curs, Universitatea Al.I. Cuza, Iași, pp. 3-15. 19 LiviuPlugaru, Pavalache Mariela, Educație interculturală, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007, p. 8. 20 Rey, M., "De la
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
cele mai rafinate cercuri intelectuale nord-americane, protagonistul cărții devine din ce în ce mai relaxat, pe măsură ce realizează că se poate baza pe empatia și competența intelectuală a partenerului de dialog. Mișcându-se cu invidiabilă dezinvoltură în spațiul politologiei, al religiei, al psihanalizei sau al filozofiei, Sorin Antohi știe pe ce clape să apese și ce efecte să urmărească în discuția cu excepționalul său partener. În deplin fair-play, acesta nu ezită să facă reverențe atunci când Sorin Antohi propune ipoteze cu adevărat noi, privitoare, de pildă, la
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine le dau pe post așa nude. Povestea deflaționistă o colportase de la frai-so, care vroia să se specializeze pe chestii dure, logică și filozofie analitică. Pe scurt, deflaționism = atitudine demetafizicizată, și, prin extensie, atitudine critică față de poveștile care au un punct de pornire speculativ. Tot ce se poate spune, se poate spune clarťși Ťdespre ce nu se poate vorbi, să se tacă erau cele
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
paginile volumului -, ne dăm lesne seama că, departe de a fi rodul unei prelucrări exclusiv livrești a unor note de lectură, cartea aceasta este rezultatul unei experiențe de viață. Tocmai de aceea, din multele volume apărute după 1989 pe marginea filozofiei noiciene, cea semnată de Ion Ianoși inspiră încredere și poate fi considerată un reper în exegeza actuală. Poate suna a precizare pedantă și oarecum oțioasă, dar Ion Ianoși este unul din puținii intelectuali români care l-au citit pe Noica
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
Ion Ianoși este unul din puținii intelectuali români care l-au citit pe Noica de la un cap la altul, și unul dintre foarte rarii comentatori care s-au străduit să-i depisteze intuițiile fundamentale din care i s-a născut filozofia. Iar ediția actuală, cuprinzînd îmbunătățiri, stilizări și completări punctuale, deși nu se deosebește în mod esențial de cea apărută acum opt ani, reprezintă forma finală la care a ajuns profesorul în încercarea de a descrie opera lui Noica. Dincolo de conținutul
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
mai greu lucru e să povestești opera unui filozof lăsînd deoparte gîndul nemărturisit de a te folosi de el pentru a te pune pe tine în lumină. Dacă reușești, capeți un rezumat epic al unei creații pe care amatorul de filozofie, dornic de rezultate rapide și sigure, îl va prefera în locul operei propriu-zise. În acestă privință, cartea lui Ion Ianoși face pandant cu Dicționarul termenilor filozofici ai lui Constantin Noica semnat de Florica și Marin Diaconu. Ambele sînt lucrări din cuprinsul
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
lui Noica, cît mai curînd o problemă de fond, o încercare prin care orice exeget noician trece mai devreme sau mai tîrziu: cum să înțelegi opera lui Noica făcînd abstracție de viața pe care a avut-o? Și oare o filozofie poate fi înțeleasă în ea însăși precum un univers de sine stătător ce nu mai păstrează nici o legătura cu viața celui care a gîndit-o? Iată una din piedicile peste care fiecare comentator trebuie să treacă într-un fel sau altul
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
ca pe e o încîlceală absurdă de fapte al căror hazard nu poate arunca nici o lumină lămuritoare asupra cărților, fie consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa filozofiei, dar pe deasupra este chiar cheia înțelegerii ei. Cum înțelegem așadar un filozof? În aerul atemporal al analizei de laborator sau în cîmpul viu al timpului în care a trăit? Din păcate, dacă vom respecta dorința
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
absurdă de fapte al căror hazard nu poate arunca nici o lumină lămuritoare asupra cărților, fie consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa filozofiei, dar pe deasupra este chiar cheia înțelegerii ei. Cum înțelegem așadar un filozof? În aerul atemporal al analizei de laborator sau în cîmpul viu al timpului în care a trăit? Din păcate, dacă vom respecta dorința lui Noica și vom alege
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
dinlăuntrul ei, ca pe o bijuterie căzută din cer pe masa de disecție a cercetătorului analitic, atunci vom intra în turnul de fildeș al ontologiei sale și ne vom zăvorî în el o dată pentru totdeauna, ajungînd să vorbim despre o filozofie a cărei legătura cu realitate este fie una cu neputință de găsit, fie una atît de firavă încît pune sub semnul întrebării întreaga ontologie. Dacă, în schimb, vom încălca dorința lui Noica, judecîndu-i cărțile din perspectiva biografiei sale, atunci etanșeitatea
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a dus să denunțe, să ia recompensa. Cinci mii de mărci. Cu cinci mii de mărci să distrugi trei familii!" (p. 351). Apoi, însă, morala aceasta individual-familistă, filozofia conform căreia omul e important, neprețuit, dispar cu totul când vine vorba despre victime. Ce vreți, așa le-a fost menit "mortăciunilor", până aici le-a fost dat să trăiască: "acum nici eu nu zic că n-am meritat, că
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
acesta într-o ediție nouă și revăzută. Mărturisesc că niciodată nu l-am putut citi pe Ion Ianoși fără să am înaintea ochilor amintirea cursului de estetică pe care îl ținea, în primul deceniu de după 1989, studenților de la Facultatea de Filozofie. În acei ani, Ion Ianoși era una din puținele pete de culoare ce înviorau monotonia cenușie a Facultății de Filozofie, domnia-sa numărîndu-se, alături de un Flonta, Stoianovici sau Vlăduțescu, printre cele cîteva figuri strălucite ce dovedeau, prin prezența lor, că
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]