9,041 matches
-
și finalitatea) și conceptele rațiunii (Ideile) nu trebuie să înțelegem că cele dintâi ar putea deține puterea de a institui un spațiu al aparenței asemănător celui instituit prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii pure. Cu toate acestea, finalitatea poate deschide un astfel de spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deține puterea de a institui un spațiu al aparenței asemănător celui instituit prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii pure. Cu toate acestea, finalitatea poate deschide un astfel de spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a treia Critică este "construită" prin extinderea asupra naturii a unui "principiu" posibil, inițial, doar pentru om ca ființă rațională. Numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a treia Critică este "construită" prin extinderea asupra naturii a unui "principiu" posibil, inițial, doar pentru om ca ființă rațională. Numai omul își poate propune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a treia Critică este "construită" prin extinderea asupra naturii a unui "principiu" posibil, inițial, doar pentru om ca ființă rațională. Numai omul își poate propune scopuri, doar el posedând o facultate (o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a treia Critică este "construită" prin extinderea asupra naturii a unui "principiu" posibil, inițial, doar pentru om ca ființă rațională. Numai omul își poate propune scopuri, doar el posedând o facultate (o putere) corespunzătoare acestui fapt. Ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca un sistem de scopuri. Omul însuși, în acest sistem de scopuri, apare într-o altă poziție decât cea în care el se poate afla atunci când operația aceasta nu ar avea loc. Mai mult, într-o asemenea "lume", ordonată prin finalitate, omul este "scop final". Toate aceste consecințe au ca sens ultim respecificarea omului; în fond, un concept valabil numai pentru spațiul umanului este extins, în semnificația sa, peste hotarele acestuia și este pus să semnifice ceea ce nu-i este propriu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fie despecificat în așa fel încât să ajungă de nerecunoscut. De asemenea, natura ca atare, "lumea fenomenală" în termenii lui Kant, este o ordine a determinării totale, a cauzalității nelimitate, însă ea poate fi gândită ca și cum ar fi ordonată prin finalitate. Un anume pericol al despecificării umanului există în această operație de extindere, căci principiul extins, finalitatea, este unul esențial pentru om: finaliatea practică definește omul ca ființă morală, ca "personalitate". De asemenea, avându-și originea într-o facultate a ființei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomenală" în termenii lui Kant, este o ordine a determinării totale, a cauzalității nelimitate, însă ea poate fi gândită ca și cum ar fi ordonată prin finalitate. Un anume pericol al despecificării umanului există în această operație de extindere, căci principiul extins, finalitatea, este unul esențial pentru om: finaliatea practică definește omul ca ființă morală, ca "personalitate". De asemenea, avându-și originea într-o facultate a ființei raționale (a omului), finalitatea, chiar extinsă asupra naturii, va păstra amprenta antropologică, adică va avea structura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al despecificării umanului există în această operație de extindere, căci principiul extins, finalitatea, este unul esențial pentru om: finaliatea practică definește omul ca ființă morală, ca "personalitate". De asemenea, avându-și originea într-o facultate a ființei raționale (a omului), finalitatea, chiar extinsă asupra naturii, va păstra amprenta antropologică, adică va avea structura condiționată de operațiile logice care o fac posibilă în ipostaza sa originară (aceea de finalitate practică). Însă nu trebuie să ne așteptăm la o identitate totală între acestea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
De asemenea, avându-și originea într-o facultate a ființei raționale (a omului), finalitatea, chiar extinsă asupra naturii, va păstra amprenta antropologică, adică va avea structura condiționată de operațiile logice care o fac posibilă în ipostaza sa originară (aceea de finalitate practică). Însă nu trebuie să ne așteptăm la o identitate totală între acestea. Operația de care vorbim devine posibilă pe temeiul unor operații logice ce-și au originea în condiția de ființă rațională; de aici aspectul formal al conceptului kantian
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Însă nu trebuie să ne așteptăm la o identitate totală între acestea. Operația de care vorbim devine posibilă pe temeiul unor operații logice ce-și au originea în condiția de ființă rațională; de aici aspectul formal al conceptului kantian al finalității. Așadar extinderea (posibilă și valabilă numai pentru un subiect rațional) constituie doar aspectul formal al finalității naturii, căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă (poate fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
devine posibilă pe temeiul unor operații logice ce-și au originea în condiția de ființă rațională; de aici aspectul formal al conceptului kantian al finalității. Așadar extinderea (posibilă și valabilă numai pentru un subiect rațional) constituie doar aspectul formal al finalității naturii, căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă (poate fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aici aspectul formal al conceptului kantian al finalității. Așadar extinderea (posibilă și valabilă numai pentru un subiect rațional) constituie doar aspectul formal al finalității naturii, căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă (poate fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în context kantian, așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al conceptului kantian al finalității. Așadar extinderea (posibilă și valabilă numai pentru un subiect rațional) constituie doar aspectul formal al finalității naturii, căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă (poate fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în context kantian, așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i este rezultat. "Materialul" legilor particulare ale experienței ar lipsi în afara extinderii în cauză; ele ar valora ca simple cadre logice, condiționari ale gândirii prin principiul noncontradicției și prin cel al rațiunii suficiente, ca simple fapte logic-formale cărora
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în afara extinderii în cauză; ele ar valora ca simple cadre logice, condiționari ale gândirii prin principiul noncontradicției și prin cel al rațiunii suficiente, ca simple fapte logic-formale cărora le-ar lipsi conținutul. Într-un fel, operația de extindere a legislației finalității de la om asupra naturii nu reprezintă un fapt întâmplător; el ține de însăși condiția noastră ca locuitori ai lumii fenomenale. Dar aici putem observa un temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în termenii din subcapitolul anterior, personalitatea condiționează persoana. În plus, este vorba despre împlinirea unui fapt care în înțelesul limitat al finalității practice se afla într-o condiție precară: faptul "unității lumii". Pentru ca aceasta să fie posibilă, este necesară o "idee" (nu o categorie a intelectului), iar această idee (a rațiunii pure) este ea însăși posibilă datorită altei "idei": aceea despre unitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a intelectului), iar această idee (a rațiunii pure) este ea însăși posibilă datorită altei "idei": aceea despre unitatea subiectului, care pretinde "conștiința de sine".82 Prin ultimul gând ne-am apropiat de "problema omului" sau de aspectul antropologic al "principiului finalității". Spuneam mai devreme că prin extinderea finalității nu este negat omul ca mod de a fi; dimpotrivă, tocmai astfel acesta capătă un statut ferm de "existență determinată" în lumea fenomenală. E drept, avem de-a face cu pierderea de sine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pure) este ea însăși posibilă datorită altei "idei": aceea despre unitatea subiectului, care pretinde "conștiința de sine".82 Prin ultimul gând ne-am apropiat de "problema omului" sau de aspectul antropologic al "principiului finalității". Spuneam mai devreme că prin extinderea finalității nu este negat omul ca mod de a fi; dimpotrivă, tocmai astfel acesta capătă un statut ferm de "existență determinată" în lumea fenomenală. E drept, avem de-a face cu pierderea de sine a omului (tocmai un principiu al său
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență a omului sunt trasate din nou: omul, ca scop final al lumii, are o condiție care depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine, în lumea fenomenală, pe care, e drept, nu o poate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în sine, redus fie la condiția de simplu fenomen (doar locuitor al lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger pe pământ, lipsit de picioarele de lut ale condiției sale fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și cea inteligibilă). Iar ideea omului ca scop final al existenței lumii pune într-o relație de complementaritate cele două lumi, cea fenomenală și cea inteligibilă. Așadar, prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]