58,483 matches
-
el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu versuri, numai versurile unor poeți păcătoși și care terminaseră cu viața urît, săracii, și în amintirea cărora S. ridica o glastră mică în care totdeauna se afla cîte o floare galbenă, culoarea lui, pusă în apa de un deget... Ascultă, spusese tușind, vezi, de aici, pînă aici, și citește rar, că altfel se înțelege, citește ca pe o hotărîre judecătorească, - hi-ho-hi! începuse un fel de rîs grotesc... Am luat volumul
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
un fel de rîs grotesc... Am luat volumul în mînă. L-am mai răsfoit puțin încoace și încolo, băgînd de seamă o pagină ruginită, avînd o pată maronie de rugină, se vede că cineva, cîndva, strecurase între file tulpina unei flori, altfel nu se explica... Am început, cum spusese el, mai rar, încercînd să dau glasului meu o intonație cît mai solemnă. Deși, cu glasul meu subțire asta nu prea mergea, sau nu se potrivea. Astfel încît, ironizat de atîtea ori
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
vibrăm la un exotism de atmosferă ce ar camufla de fapt adulterul dintotdeauna și de oriunde. Numai că ar fi inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe, ca tînăr universitar, de o anume perioadă din literatura japoneză. Există
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
asupra prozei, Daniel Pișcu își pune masca unui adolescent, Ciprian, care-și scrie "Povestea de iubire" (cum ne anunță și subtitlul cărții) și încearcă să creeze iluzia naivității și prospețimii unei scriituri care se caută încă pe sine: "zburasem din floare în floare și căutasem un polen al iubirii, dar nu-l găsisem decât acum când aveam nectarul pe buze. Doar cu sufletul puteai să miroși și să guști parfumul ce picura din ființele noastre. Sub forma unei povestiri-confesiuni adresate de
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
Daniel Pișcu își pune masca unui adolescent, Ciprian, care-și scrie "Povestea de iubire" (cum ne anunță și subtitlul cărții) și încearcă să creeze iluzia naivității și prospețimii unei scriituri care se caută încă pe sine: "zburasem din floare în floare și căutasem un polen al iubirii, dar nu-l găsisem decât acum când aveam nectarul pe buze. Doar cu sufletul puteai să miroși și să guști parfumul ce picura din ființele noastre. Sub forma unei povestiri-confesiuni adresate de protagonist prietenului
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
epocii. În loc să elaboreze o biografie a lui Eminescu, eliberată de scenarii, se pierde în tufăriș, plimbîndu-se în grădinile scenariilor utopice, pentru care n-are documente probante. Păcat. N. Georgescu, Cercul strîmt. Arta de a trăi în vremea lui Eminescu, Editura Floare albastră, 1995.
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
de îndrăzneț? - ar putea să se cheme a-fi-nefiind. Autoarea punctează clar această "țintă" ghicită la capătul glisării spre metafizic: "E liniște în ceruri/ căci am murit/ în tine" (Liniște); sau: "Am văzut arzînd focul/ și au rămas doar cenușă/ și flori/ Sprîncenele mele s-au împuținat/ și mi s-au rupt ochelarii/ transformîndu-se/ în marmură incandescentă./ Mi-au crescut cercei în păr/ și o țigancă mi-a ghicit/ destinul într-un glob de cristal: /"Vei fi pămînt"" (Desincronizare); și: "Sîngerînd mi
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a poeziei de azi; debutul său cu volumul Călăuza tăcerii dovedește odată mai mult faptul că lirica noastră contemporană își pregătește un "schimb" foarte bun; și radical, și valoros. Andreea-Luciana Dumitriu, Călăuza tăcerii, Ed. Cronica, Iași, 1999.
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Procesul comunismului întârzie să se facă, dar procesul literaturii române din timpul comunismului se face, aproape exclusiv prin strădania acestui critic literar sensibil și delicat despre care credeam, înainte de 1989, că nu poate decât să miroasă literatura ca pe-o floare. Consecvent cu sine, neintimidat de reacțiile violente pe care le provoacă (și cărora le răspunde cu calm), el înaintează imperturbabil, hotărât să-și ducă la bun sfârșit acțiunea de reevaluare a vieții literare de după război. Tenacitatea sa o amintește pe
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată ca foarte probabilă, este comparată cu aceea care a produs termenul botanic nu-mă-uita. În română, adaptarea fonetică a vocalei finale accentuate din cuvîntul-sursă ar urma două tipare curente - care pot fi ilustrate (în măsura în care ar fi
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
mă spăl pe mâini după ce merg la WC? Cum adică, să nu cumpăr din locuri special amenajate carne, legume și orice altceva, când e mai ieftin? îmi dai matale diferența? Cum să nu calc pe iarbă și să nu smulg florile, când parcurile sunt ale noastre, ale poporului? De ce să nu-mi încrustez numele în scorța de copac, când mă știu sortit eternității? De ce să nu sparg ferestrele în tramvai și să smulg plușul din compartimentele de tren, când am nevoie
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
va publica un volum de pamflete politice în versuri pe care îl va semna cu adevăratul său nume, aflăm dintr-o știre publicată în ADEVĂRUL. Radu Vasile ar fi afirmat că acel volum de pamflete ar fi "ceva în genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai, încît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
ceva în genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai, încît să le înghesuie la capitolul pamfletelor politice ale lui Arghezi. * Cu prilejul lansării candidaturii sale pentru funcția de primar general al Capitalei, dl Cătălin Chiriță a încercat o formulă pe care au respins-o și "cederiștii" - mîndru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
Madeleine de Gouvres, de pildă:" Fără nici o bijuterie, cu corsajul de tul galben acoperit cu orhidee, prinsese în părul ei negru cîteva orhidee (...)", aspect ce anticipeaza într-o măsură considerabilă rolul esențial pe care îl va atribui mai tîrziu prozatorul florilor și amintirilor legate de artă. Un alt aspect asupra căruia merită să zăbovim este schițarea fundamentelor teoriei proustiene despre iubire (caracterul fatal al iubirii, aplicațiile, adesea ineficiente, ale cunoscutei maxime despre cochetărie "Dacă nu te iubesc, mă vei iubi" ș
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
duc pe un drum fără întoarcere. Timpul trecuse. Cînd se trezea dimineața, Domnul de Sainte Colombe mîngîia cu mîna pînza pictată de Domnul Baugin și își trăgea cămașa. Mergea să șteargă praful în baracă. Era un om bătrîn. Apoi uda florile și arbuștii pe care-i sădise Madeleine înainte de a se spînzura. Apoi aprindea focul și încălzea laptele . Scotea o farfurie adîncă de faianță în care-și pregătea terciul", notează egal, spre sfîrșitul povestirii sale, Pascal Quignard; și nu ne putem
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
sexul tău eu de el mă sprijin/ cînd vine taifunul din japonia..." sau "îți sărut nasul cu nasul te explorez cu nasul de jos în sus urc încet/ cu nasul pe bărbia ta ca un cărăbuș pe o scară de flori de cartof..." sau "mi-e dintr-o dată somn și-mi iau somnul de urechi și-l vîr în capul meu/ ca pe un copil în casa lui..." sau "și azi am mîncat în loc de pîine litere don juana le prindea cu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
are și el o maximă personală, nemaiîntâlnită - Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă... K. despre valori. Dacă valorile cavalerești vor mai reveni vreodată. K. dă din cap și mă asigură: "Nu, în locul lor nu vor mai rămâne decât flori și păsări". Precum și acest adagiu: "Prea puțin noroc pentru atâți amatori!"
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
tot goli/ și a-l tot umple/ cu obiecte de limbaj/ puterea și zădărnicia/ gestului încăpățînat și răbdător" (Iubire). Destrucția și creația sînt fenomene inseparabile, țelul fiind victoria, oricît de trudnică, a celei din urmă: "Mîna ta să distrugă/ acea floare/ acel copac/ apoi să le refacă/ bucată cu bucată/ în cel mai ascuns loc" ( Miezul nopții în carte). Să reținem împrejurarea că vidul alcătuiește aici spațiul propice gestului creator, pe care-l stimulează, îl îndeamnă a se articula în răspăr
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
verde// imagine dintotdeauna/ știută/ aici și dincoace și dincolo// în față ni se năpustește/ îmi zgîrie ochii/ strig de plăcere" (Plăcerea). Ca și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe care o privesc// roșul ei este sîngele/ este filosofia" (Filosofia). A treia față a raportului poetei cu universul o reprezintă ipoteza franciscană, a laudei închinate Creației, în temeiul unui panteism vibrant. E la mijloc o senzualitate panteistă, o euforie
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
o euforie purificatoare, înălțătoare a contactului cu ambianța fizică a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură-te că vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Și iar îmi spun/ a scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ și iar îmi spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
dorințele noastre necumpătate". Tîrziu, după ce își va fi luat pedeapsa, bătrînul Mărian care, după moartea fiicei sale Sevasta, a dat foc casei, părăsea Bucureștii, singur, în aceeași căruță cu care descinsese în capitală, neluînd cu sine decît vechea ladă "cu flori tăiate în lemn" adusă în tinerețe din satul spre care acum se întorcea "liniștit, nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]