2,024 matches
-
oameni sau femei din sat. Totuși conacul nu-și capătă înfățișarea de viață decât rareori, când se adună mai mulți boieri. Numai atunci se înviorează curtea de oameni, de mișcare și de zgomot. Acuma, într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierând de zor o melodie nemțească. Și câteva găini și rațe se plimbau prin curte, bucuroase de căldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat, înștiință pe Platamonu că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și atragă pe urmă vreo pedeapsă gravă. De aceea încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și convingere, cum i-a recomandat, nu mai departe decât ieri, comandantul companiei. Altfel azi-noapte n-ar fi lăsat să treacă fluierând grupul de țărani între care el e sigur că se aflau incendiatorii de la Ruginoasa. Miron Iuga recunoștea că, în situația actuală, așa cum a fost lăsată să se dezvolte, plutonierul într-adevăr nu mai era în stare decât să-și apere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-am cu ce munci!... D-aia fii bun și lasă boii, Marine, că eu fac și moarte de om, dacă nu-i lași! ― Adică asta-i dreptatea, să ia ce-i mai bun tot care au, iar noi să fluierăm a pagubă? amenință altul. ― Eu nu vreau să știu nimic! făcu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt înăuntru, pe mine voiau să mă omoare. Mă întreabă de fiecare dată, continuă Cosmina. Mi-e frică de ăsta cu coada rotată să nu zboare până la fereastra noastră și să mă pârască. Bunicul știe limba păsărilor, să vezi cum fluieră... Papi nu știa dacă să se amuze sau s-o ia în serios, adică să se amuze și mai tare... — Să mori tu... ? îi replică. — Ți-ai și găsit pe cine să întrebi... Ai uitat că în problema morții sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în cimitirele de la marginea orașului. Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința unei astfel de intenții. Scoase un sunet pe o singură notă, îngroșându-l din gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locuiam, Încercând cu disperare să evadez spre duplexul uriaș al unchiului meu, din Central Park West. Nu era o oră de vârf, nici Crăciunul, nici ora schimbului de ture, nici nu ploua torențial și totuși nu se găsea nici un taxi. Fluierasem, țipasem și sărisem spre cer ca o nebună timp de douăzeci de minute, fără nici un folos, când un taxi singuratic trase În sfârșit pe dreapta. Răspunsul șoferului, la cererea mea de a merge spre centru, a fost: „Prea aglomerat!“, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
anii ’30, de nerecunoscut, intră pe scenă. Relația spectatorului ce sunt cu actorul de pe platou mă izolează de sală (aflu după aceea că Andrei, fiul său, era și el acolo. Nu eram, deci, singur.). Comunicare personalizată. Caramitru, distrat și lejer, fluieră din vîrful buzelor, încearcă pianul, se plimbă într-o cameră-muzeu. Un artist dezinvolt. După cîteva minute pătrunde în acest adăpost eteroclit o doctorandă (Niamh Lineham) ce va începe să-l chestioneze pe compozitor. Pornind de la corespondența lui Janacek și, evident
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
taxă. Bătrânii se uitau scuipând, mamele plângeau, tinerii își rumegau furia. Tommaso a izbutit să-și aducă aminte și de ceea ce i se întâmplase într-o seară, în timp ce se-ntorcea acasă după ce ieșise de la casa parohială a lui Don Terentio. Fluiera îngândurat, când la colțul unei ulițe dădu nas în nas cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La strada", nu este întâmplătoare și este semnificativă pentru starea poetei. Maria Banuș invocă motivul umbrei, nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu tact... trebuie mult tact. (se aud în fund bătăi în ușă; toți din scenă tac și nu mișcă; iar bătăi, apoi trei fluierături.) E Ghiță, ăsta e semnalul lui! (merge și deschide ușa din fund, prin care apare Cetățeanul, fluierând ca de mirare.) Tipătescu: Iar? (se dă înapoi.) Cațavencu: Omul meu! (se dă cam la spatele Zoii.) Cetățeanul: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az dimineață... Ce facem? Iacă, mâine începe... Eu... pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
semnificativ, s-a schimbat și felul său de a vorbi despre ea. Bacovia adoptă acum un limbaj profesional, ușor pretențios: „bonduri de ghitară”, „cadență andante”, „completări base”4) etc. în absența emoției de odinioară, el recurge la aluzii culturale („Naiul fluiera/ Păgîn”), istorice („Cînd ore libere/ Sună/ Din vechi acordeon,/ De-a zilelor bravade.../ Relativ,/ Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zilnic. - De ce nu am și eu fruntea ta! Ce bine se aseamănă cu a lui Eminescu! Așa, mă vezi ce mic sînt, prizărît și urît! Să fiu mai frumos... Femeile! Același regret. Cît mai multe mijloace pentru a atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă nu era chip. Fugea ca mercurul în toate părțile. Orice fată îl interesa. Alerga după cunoscute
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bine, șerpii ieșeau din boșteră și se întindeau pe crac, ia soare... Cînd le era dor de caș dulce, copiii se duceau la stîna lui Eminovici, pe coasta Dealului Crucii, către șoseaua Mihăileană. Le plăcea să deie oile în strungă. Fluierau după oi și pocneau din harapnic, ca ciobanii. Mihai se suia călare pe un cîine, Șoltuz, care se arăta vesel că duce așa călăreț... Cîteodată se odihneau. Ilie povestea din Robinson Crusoe sau din Halima sau citea poezii populare, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vuind plîngătoare", ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el ar plînge-o "ca vîntul ce fluieră-n ruină"; i-ar cînta numele, "ca rîul cel scuturat de spume" și și-ar plimba durerea "pe mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Drumuri către dezvoltarea comunitară „Erau unii care ziceau: «De ce să facem noi șanțuri, am văzut la un proiect SAPARD că făceau totul mecanizat și n-am văzut un om care să pună mâna pe lopată. Toți stăteau pe margine și fluierau» [...] Am discutat ce vom face cu cei care nu vor vrea să ajute la săpatul șanțurilor și am hotărât că-i vom pune la gazeta de perete” (lider proiect FRDS reabilitare drum). Ce spun membrii comunităților rurale? Întâi de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
cu privire la fragmentul de mai jos: - Încotro, domnișoară? întrebă birjarul. Și cum să vă duc? La pas sau mai repejor? - Ia-o spre pădure, pe drumul ăl mai lung, spuse fata. Și mână încet. Nu ne grăbim... - Hei, tinerețe!... făcu birjarul fluierând ușor calul. Îi ținea mâna prinsă în mâinile ei, dar se rezemase cu capul de pernă, cu ochii pe cer. Gavrilescu o privea adânc, concentrat. - Hildegard, începu el târziu. Se întâmplă ceva cu mine, și nu știu bine ce. Dacă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
sistemului educațional guineean. 32 Deși acest discurs "republican" de apărare a culturii franceze are conexiuni vaste în partidele de stânga, mai ales cu Mișcarea Cetățenilor și Jean-Pierre Chevènement, fost ministru al educației care declarase și el, pe vremuri, război pedagogiei, "fluierând sfârșitul recreației" și reintroducând învățarea Marseillezei în școli. Hebdomadarul Marianne este un puternic instrument de expresie. 33 În acest tabel, semnul + + indică un efect puternic al factorului de risc, semnul + o corelație medie, iar semnul +/− o corelație probabilă care trebuie
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un minor ce dorește să vadă un film interzis celor care au sub 18 ani. Strategia ar putea consta din a le cere însoțitorilor majori, care au voie să intre în sala de cinema, să atragă atenția asupra lor, strigând, fluierând, împingându-se unii în alții. Gardianul, preocupat să îi supravegheze pe agitatori, l-ar neglija pe minor, care, discret, ar putea să intre fără probleme. În vis, deplasarea procedează la fel. Ea păcălește cenzura (gardianul), făcându-l să creadă că
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sale puteri artistice". Despre propriul său debut în teatru, Caragiale va scrie iarăși cu adîncă amărăciune: "Un ziar patriotic mă denunța tuturor bunilor români ca pe un trădător, care denunță străinilor micile noastre mizerii. La a doua reprezentație am fost fluierat, huiduit și amenințat de o droaie de patrioți din garda civică cu bătaia în piața teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia poporului. Piesa a fost scoasă din repertoriul teatrului." În numele moralei intransigente și ipocrite, Fr. Damé proclama
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Rusiei ar fi putut să treacă, dar faptul că Bologa, auzind că va fi mutat pe frontul românesc, e gata să dezerteze la ruși, peste poate. Lumina, nici măcar a reflectorului, nu mai venea de la Răsărit. Ce se taie, nu se fluieră - prin urmare, tot ce ține de ruși, de Rusia, de Revoluția bolșevică la Rebreanu este extirpat de Titus Popovici cu grație. Acțiunea nu se mai desfășoară decât pe frontul din Ardeal. Și, la spânzurarea cehului Svoboda, cu care se deschide
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o scenografie inedită care le transformă în mari tablouri vivante: flăcăi și fete în costum popular oferind stereotip pâine cu sare și flori, covoare de flori în calea "înalților oaspeți", voievozi călări, spătari și plăieși predându-i cheile Cetății, buciumași, fluierași, bătrâni sfătoși, o horă în care se prind chiar EL și EA, ilustrând caracterul popular (nu democratic, popular) al acestor adunări care transced sistematic toate categoriile societății reale în beneficiul imaginii ideale a Poporului strâns unit în jurul Partidului. O imensă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
construiește un spațiu poetic al împlinirilor, ca paliativ al zbuciumului vieții. "Cântul", ca modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]