2,803 matches
-
cititor de Biblie, recunosc în ea tonul și chiar formularea uneia din profețiile lui Isaia, pe care, nu o dată, de a lungul istoriei, s-au sprijinit indivizi și popoare: „Vor rătăci pe pămînt flămînzi și cumplit apăsați, și în vremea foametei își vor arăta colții și vor huli pe regele lor și pe Dumnezeul lor. Apoi își vor întoarce privirea spre pămînt și iată că acolo va fi strîmtorare, întuneric și scîrbă și nevoie! Dar noaptea va fi alungată” (VIII, 21-22
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca să vă reamintesc că am origine socială sănătoasă, deși asta nu se mai poartă cu atâta zel, ca prin anii copilăriei mele pe care mi-am petrecut-o în Oltenia și în Banat în anii de după război, în mizerie și foamete. Apoi, m-am înfruptat din anii de democrație populară ținând în stânga felia de pâine cu marmeladă și în dreapta lingura cu untură de pește. Dar pe băncile acelea șubrede ale școlii tinereții mele am visat la o lume dreaptă și îmbelșugată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și salariu. Am acceptat să venim în Irak cu gândul de a mai îndepărta sărăcia și mizeria de lângă casele noastre, dar acest lucru s-a întâmplat invers, deoarece șefii noștri, cu acordul celor care conduc țara și duc poporul la foamete și la mai rău, nu au binevoit să plătească salariile familiilor noastre, salariile ce ni se cuvin în țară încă din luna octombrie 1982. Pe această cale, îi întrebăm pe cei de la conducere cu ce drept și de la cine putere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adevărul și tot ce se petrece în lumea întreagă. La radio București auzi: tov. Ceaușescu a primit, a vizitat, a subliniat etc. etc. și un mic haz de necaz. Afară este întuneric și frig, în casă de asemenea este întuneric, foamete și frig. Deschid fereastra larg și strig: îți mulțumim, partid iubit, că în întuneric, foamete și frig ne-ai tot călăuzit. Un inocent, București, ajun de Paști, 1984, difuzată la 13 mai 1984 Domnule director, Nu știu dacă mă veți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a primit, a vizitat, a subliniat etc. etc. și un mic haz de necaz. Afară este întuneric și frig, în casă de asemenea este întuneric, foamete și frig. Deschid fereastra larg și strig: îți mulțumim, partid iubit, că în întuneric, foamete și frig ne-ai tot călăuzit. Un inocent, București, ajun de Paști, 1984, difuzată la 13 mai 1984 Domnule director, Nu știu dacă mă veți crede, dar, pentru mine, anumite zile au miros și gust. Le-am desprins dintr-o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Știu că sunteți informați în general, dar îmi dau seama totuși că veștile care ajung la dvs. nu sunt complete. La noi situația se înrăutățește nu pe an ce trece sau din lună în lună, ci de la zi la zi. Foametea s-a instalat realmente, românii nu mai au cu ce să-și hrănească copiii și bătrânii, adulții își spun că poate ei vor putea rezista cu pâinea care nici nu mai aduce a grâu sau cu diferite ierburi acum, vara
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Când soțiile acestora vor merge în piețe și magazine pentru aprovizionări și vor constata sărăcia în care am ajuns, sigur că se vor lua măsuri la remedierea actualei stări de lucruri, și atunci vom fi cu toții egali, cel puțin în fața foametei ce s-a instalat din cauza superiorității sistemului economic socialist. Eliminați milioanele de ore ce se pierd zilnic la cozile necunoscute de capitaliști și poporul vă va aclama cu sinceritate, și nu cu aplauze obligatorii la apăsarea butonului de regie, al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de rând, noi transportăm și pe arestații care, vinovați sau nevinovați, sunt aruncați în închisoare. Iar dvs., domnule Ceaușescu, ați uitat neamul din care proveniți și sacrificați poporul. Epoca Ceaușescu nu a adus nimic bun pentru muncitorii de rând, cu foamete, întuneric, frig, necazuri, batjocuri, represiune. Domnule Ceaușescu, credeți că poporul vă iubește și stă alături de dvs.? Dacă credeți asta, greșiți amarnic. Vă dăm un sfat. în cursul vizitelor pe care le efectuați aproape zilnic (bineînțeles, când nu sunteți în vizită
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
De ce atâta propagandă cu creșterea de 5% a salariului, iar la creșterea de 100% din prețuri tăceți din gură? Ați împins țara în mare mizerie. Credeți că, cu indicații prețioase, cu teroare și cu decrete scoateți țara din mizerie și foamete? De ce nu lăsați să călătorească și românul liber, ca și alte popoare? Vă e frică să nu vedem cum trăiesc alte popoare, nu? Din țara noastră lăsați să plece omul fără nicio valută în alte țări în vizită. Credeți că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
punct de sprijin în afară de Axă. Astăzi când dezastrul țării este îngrozitor de mare, când puterea Statului este fărâmițată, când un întreg popor nevinovat e azvârlit în cea mai neagră deznădejde, lovit, umilit, batjocorit, când anarhia cea mai cumplită ne amenință, când foametea bate la ușă și când toată lumea indică pe vinovat, Garda de Fier e silită să părăsească atitudinea ei de largă înțelegere față de Rege și să-i ceară singurul act patriotic ce i-a mai rămas, singura și ultima datorie: SĂ
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cronica, antiracovițeană, îl încondeiază pe Mihai Racoviță, ce împărțea dregătoriile rudelor, era rău platnic și lacom de bani, pe care îi storcea prin înscenarea de procese. Cronicarul este martor ocular al războiului purtat cu nemții, în 1716-1717, urmat de molime, foamete și înăsprirea birurilor, inventariate tipicar și cu obidă. Pentru protectorul său, Grigore Ghica, autorul recurge la o înșirare encomiastică de calități: bun judecător și milostiv cu familia predecesorului său, politician abil în conflictele cu tătarii, spirit înnoitor în acțiunile sale
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
Sfânta Scriptură, ci și la toate istoriile fericind pre părinții aceia care pun silința lor cu neadormiți ochi pentru învățătura copiilor lor... Această învățătură dar, văzând-o noi că este adormită întru întunerecul lenevirii, ni s-au rănit inima de foametea aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unor din părinți care își cresc copiii lor fără-nvățătură. Deci fieștecare om ce este învățat să cheamă om cuvântător, iar cel neînvățat este asemenea dobitoacelor.” Ierarh luminat, a sprijinit și a
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile războiului alături de fetița lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ și sug tulpini de trestie pe timpul foametei, imaginea de coșmar a aruncării în aer a unui tren care transporta cai. Piesa de teatru radiofonic Prietena mea, noaptea (1974) se concentrează pe același caz al tipăririi unui ziar ilegal, desigur comunist, într-o gospodărie țărănească, subiect exploatat deja
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte / cerurile se lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
făcea nimic, doar se cuibărea la spatele tău. Era ca o sobă domnule! Nu cred că-și poate imagina cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la spatele tău. Era ca o sobă domnule! Nu cred că-și poate imagina cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să poată fi cărat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și germană și maghiară -, venind de la Periprava cu carnea aia în spate a mâncat atâta carne crudă, precum mănâncă niște câini, de i s-a făcut rău. Mâncai orice pentru a rezista. Spre exemplu, la începutul detenției am îndurat o foamete cruntă în lagărul de la Salcia. Se dădea carne credeți!? Da' de unde? Se aducea căruța cu ceapă și se răsturna în curtea bucătăriei, căci avea curte împrejmuită cu sârmă ghimpată, și apoi era aruncată într-o tocătoare la fel precum erau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cotă, că nu mai am de unde? Mai am vreo doi saci de gozură. V-o dau și pe asta?" "Dați-o și pe asta!" C. I.: V-au lăsat totalmente fără niciun fel de resurse, chiar în iarna de după anul foametei din 1947. R. R.: La un an după foametea din 1947, că era în iarna din 1948-1949. Ne-au lăsat muritori de foame. Chiar înainte de a ne ridica, au măturat chiar și ultimul bob de grâu. Nu conta că nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doi saci de gozură. V-o dau și pe asta?" "Dați-o și pe asta!" C. I.: V-au lăsat totalmente fără niciun fel de resurse, chiar în iarna de după anul foametei din 1947. R. R.: La un an după foametea din 1947, că era în iarna din 1948-1949. Ne-au lăsat muritori de foame. Chiar înainte de a ne ridica, au măturat chiar și ultimul bob de grâu. Nu conta că nu mai aveai ce mânca, cu ce să-ți hrănești
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că-ți tăiai singur creanga de sub picioare. C.I.: Vă era frică de informatori, de turnători? R. R.: Sigur că da! Mi-era frică de informatori cu atât mai mult cu cât era pâinea mea în joc. Plecasem din Râmnic din foamete și trebuia să am lacăt la gură, nu vorbeam nimic altceva decât ceea ce eram întrebat. Eram trecut deja prin experiența comunismului și eram stresat de nici nu vă imaginați. Și nu puteam să vorbesc. C. I.: Dar pe turnătorii din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sau să mă întrebe, nimic de genul acesta, ci a venit la mine cu bon de la director să-i dau smântână și telemea. Cred că și ăștia de la procuratură sau de la tribunal au fost pe la mine la fermă, când era foametea aceea prin anii 85-86, și când a fost cu Cernobâlul... Momente de normalitate C. I.: Dar cum ați ajuns de la Tansa la Iași? D. B.: La o ședință cu inginerii la Casa Agronomului, doctorul Radomir, de la Direcția Agricolă, a întrebat cine
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce am fost condamnat, mă compătimea. Când a fost cu Cernobâlul acela, mulgeam laptele și-l dădeam la canal și pe urmă am zis: "domnule, ce facem?" Eram disperați. Și am făcut telemea. Ce să facem, în perioada aceea era foamete și la București. S-a dus telemeaua la București. C. I.: Păi nu era periculos?Vacile pășteau în fond iarbă contaminată. D. B.: Nu, că erau în stabulație, nu erau la pășune. Nici nu erau scoase, numai tineretul bovin era scos
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
păstra un catastih în care erau notate numele celor ce aveau cărți de scuteală, iar slujbașii țării aveau ordine strașnice să nu cumva să supere cu ceva pe cei scutiți. Când țara era la mare nevoie, fie din cauza războaielor, a foametei, a bolilor și nu putea face față tributului datorat, Măria Sa Sultanul ierta și el birul țării, bunăvoință care, spre recunoaștere și respect datorat Porții, prin hatișerif iertarea se citea de vistiernic în plin Divan, fiind cunoscut darul Măriei Sale până la sate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]