2,594 matches
-
cea nordică din Germania, pe de altă parte). Astfel, în vreme ce în nord pentru "sîmbătă" se folosește cuvîntul Sonnabend, în sud se folosește Samstag, pentru "tînăr", în nord, Junge, în sud, Bube etc. Desigur, cele mai numeroase diferențe locale vizează aspectul fonetic, chiar atunci cînd cuvîntul este același, dar, cu toate acestea, limba literară germană reprezintă un factor unificator important, asigurînd posibilitatea de înțelegere între toți germanii. Limba germană a folosit o lungă perioadă de timp scrierea gotică, care a fost înlocuită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
topici tot mai rigide în interiorul propoziției. O dată cu creștinarea, limba engleză a renunțat la scrierea runică în favoarea celei cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar fiind codificate abia la mijlocul veacului următor. Întrucît însă evoluțiile fonetice, foarte numeroase, din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea nu au fost reflectate în grafie, scrierea a rămas la formele vechi și s-a creat o mare discrepanță între ea și pronunțare, discrepanță ce nu este înlăturată, ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîl-nesc în gramatica limbilor romanice caracterizează și gramatica limbilor germanice, fenomen explicabil prin originea înde-părtată comună a celor două grupuri de limbi. Limbile germanice au însă la nivel gramatical și aspecte care în limbile romanice nu sînt specifice, precum alternanțele fonetice, care apar cu destulă frecvență în română, rar în portugheză și în italiană (la sfîrșit de cuvînt), dar nu se întîlnesc și în celelalte limbi, încît nu au statut caracterizator, reprezentînd mai degra-bă excepții decît regula generală. Situația este deci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în celelalte limbi, încît nu au statut caracterizator, reprezentînd mai degra-bă excepții decît regula generală. Situația este deci exact invers în limbile germanice, unde caracterul redus al alternanțelor din engleză și din neerlandeză sînt excepții de la regula generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de limbi. De aceea, există termeni speciali pentru a denumi alternanțele fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exact invers în limbile germanice, unde caracterul redus al alternanțelor din engleză și din neerlandeză sînt excepții de la regula generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de limbi. De aceea, există termeni speciali pentru a denumi alternanțele fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden, band, gebunden "a lega"; norv. å gi, gav, gitt "a da") sau între cantități diferite ale aceleiași vocale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în germană și în unele limbi nordice (suedeza) prin cea inițială cu două puncte deasupra (tremă), cuvîntul umlaut are și un sens care semnifică aceste două puncte. Acest tip de transformări se înscrie într-un grup mai extins de modificări fonetice denumit metafonie și marchează, în plan sincronic, anumite opoziții morfologice care se pot corela cu alte mijloace flexionare (de obicei cu desinențele, așa cum se întîmplă la umlaut). Metafonia poate avea însă și o perspectivă diacronică, atunci cînd vizează situații precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și o perspectivă diacronică, atunci cînd vizează situații precum it. uscio (lat. ostium) și biscia (lat. bestiam), în care s-a produs închiderea vocalei accentuate sub influența lui i următor. Ca atare, în cazul limbilor romanice, metafonia reprezintă o evoluție fonetică determinată de influența unei vocale care urmează (în special, i sau u), iar fenomenul este răspîndit în unele dialecte italiene, portugheze și spaniole. Gramatica limbii germane realizează distincția declinare tare declinare slabă în cazul substantivului și adjectivului și conjugare tare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu schimbarea vocalei din rădăcină (umlaut) (far fedre "tată", mor mødre "mamă"). Neerlandeza are o grupă de substantive care formează pluralul cu desinența -en (trein treinen "tren trenuri", mens mensen "om oameni"), care poate realiza, ca în portugheză, o alternanță fonetică prin modificarea consoanei finale inițiale: prijs prijzen [preis ΄preizən] "preț prețuri". Substantivele terminate în -el, -er, -en, -e sau -ie adaugă desinența -s (winkel winkels [΄winkəl ΄winkəls] "magazin", schilder schilders [΄∫ildər ΄∫ildərs] "pictor", jongen jongens [΄j((ən ΄j((əns] "băiat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
schimbarea timbrului unei vocale radicale sub influența alteia care urmează, este specific limbii germane și limbilor nordice, unor limbi, precum engleza, lipsindu-le în faza actuală. Ca atare, adjectivele care cunosc acest fenomen realizează comparația în mod redundant, prin altenanță fonetică și prin sufix: germ. hoch "înalt", höcher, am höchsten; dan. stor [sto:r] "mare", større [störə], størst; ung [ö(] "tînăr", yngre [ü(rə], yngst [ü(st]; norv. stor "mare", større, størst; ung, ynge, yngst; sued. stor, större, störst; lång "lung
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba franceză. Verbele din limbile germanice sînt clasificate în două grupe principale, una a verbelor slabe, care au la preterit și la participiu trecut terminații (sufixale) determinate, și una a verbelor tari, care nu au asemenea terminații și prezintă alternanțe fonetice (ablaut). La acestea se adaugă o grupă a verbelor neregulate, întîlnite și în limbile romanice, care au radicali diferiți la cele trei forme de bază (infiniv prezent, preterit și participiu trecut). Situația nu este însă unitară, unele limbi manifestă acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au făcut alte împrumuturi savante, sursa latină fiind acum secondată de cea grecească. În italiană, influența latinei literare a fost timpurie și deosebit de puternică, iar adaptarea împrumuturilor cu nume-roase modificări fonetice împiedică deseori distincția dintre elementele moștenite și cele împrumutate. Aici Renașterea s-a manifestat foarte de timpuriu, încît în secolul al XIV-lea era deja la apogeu. Împrumuturile latinești le precedă în multe cazuri pe cele realizate de franceză, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
noi, multe dintre aceste limbi făcînd împrumuturi și din idiomuri cu alte origini. Pe această cale s-au reintrodus însă în limbile romanice unele grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto; rom. absurd, it. assurdo, fr. absurde, sp., pg. absurdo etc.81 În unele cazuri, împrumuturile din latină coexistă în limbile romanice cu elementele moștenite avînd la origine aceiași radicali, dar modificați prin evoluția fonetică. Prestigiul latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trebuie să se regăsească desigur și în cuvîntul originar din limba-bază, din germanica comună, fapt confirmat și de existența corespondentului gotic blōma. Ca atare, specialiștii au putut reconstitui cu multă probabilitate germanicul *blōmōn, prin care, pe baza legilor de evoluție fonetică, se pot explica cuvintele din limbile germanice. O situație specială o prezintă limba engleză unde, alături de cuvîntul germanic, bloom, există și cuvîntul de origine franco-normandă flower [fláuər], o consecință a ocupației normande în Insulele Britanice, cu care se denumesc florile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neer. melk [΄mεlək], norv. melk [melk], dan. mælk [mölk], sued. mjölk [mjölk]. Forma gotică este miluks, iar cea reconstituită din germanică *meluk. O problemă importantă în cazul studierii fenomenelor ce se manifestă în cadrul familiilor de limbi este cea a legilor fonetice, adică a corespondențelor cu caracter de regulă între diferitele limbi din familie și între acestea și limba-bază. Limbile germanice atestă manifestarea unor astfel de legi ce rezultă din compararea elementelor lor, dar nu pornind de la limba-bază, ca în cazul limbilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
denumi realități pe care germanicii nu le cunoscuseră, cum ar fi unii arbori fructiferi: Birne < lat. pirus, Kirsche < lat. cerasus, Pflaume < lat. prunus, Pfirsich < lat. persicus etc. Asemenea împrumuturi, datorită prezenței lor timpurii în germană, au cunoscut multe dintre evoluțiile fonetice care au caracterizat această limbă în primele secole ale erei noastre. Astfel de elemente nu se reduc însă la un anumit sector, ci caracterizează mai multe domenii ale existenței și ale activității: Kaiser < lat. caisar (= caesar), Keller < lat. cellarum, Küche
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasele medii și cele sărace. În aceste condiții, engleza a suferit o influență romanică foarte puternică și s-a diferențiat foarte mult de germană. Unele împrumuturi făcute acum de engleză din franceză au la bază originale latinești, dar conțin modificările fonetice suferite pe terenul limbii franceze, așa cum atestă, de exemplu, engl. money < v.fr. *moneie (fr.mod. mon-naie) < lat. moneta. Acest cuvînt latin a fost preluat însă și direct, dar cu forma mint (deci cu t menținut) și cu semnificațiile: 1) "sumă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau în mai mică măsură în toate limbile literare europene, iar, prin influența limbilor literare asupra celor populare, multe au ajuns și la nivel popular. Idiomurile romanice moșteniseră însă la nivel popular unele cuvinte de acest tip, care suferiseră transformările fonetice specifice evoluției fiecăreia, iar existența unor astfel de elemente moștenite a avut repercusiuni asupra celor împrumutate, determinîndu-le forma și ușurîndu-le adaptarea. Limbile germanice, neavînd un strat latin moștenit, nu au cunoscut acest fenomen al adaptării cuvintelor împrumutate după altele vechi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grupa în aceeași categorie fie că sînt înrudite din punct de vedere genealogic, fie că nu sînt înrudite. Deși bazată îndeosebi pe structura gramaticală (pe morfologie), clasificarea tipologică reflectă și anumite particularități ale vocabularului, ale sintaxei și chiar ale sistemului fonetic. Cea mai cunoscută clasificare tipologică a limbilor este cea care are în vedere structura morfologică a cuvîntului și care face printre altele distincția între limbile flexionare și limbile aglutinante. Din acest punct de vedere, maghiara este o limbă aglutinantă, întrucît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte, substratul celtic (galic) ce caracterizează franceza are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modernă, normele au devenit mai stricte și mai precise în limbile literare naționale, dar, inclusiv în cea mai codificată dintre ele, franceza, se manifestă și unele abateri de la norme, nu numai în domeniul vocabularului, ci și în sistemul gramatical și fonetic. Dovada acestei situații o constituie numeroasele îndreptare de tipul "dicționarelor de dificultăți", care atestă faptul că există anumite variații și nesiguranțe în folosirea limbii, ce trebuie reglementate. Ca atare, normele limbilor literare cunosc o oarecare variabilitate nu numai în etapa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu mouse și cu care este omofon. Mai puțin tentați de o asemenea substituție pot fi vorbitorii altor limbi germanice, precum neerlandezii și norvegienii, ale căror denumiri pentru "șoarece", muis [müis] și mus, sînt mai îndepărtate din punct de vedere fonetic de cuvîntul englez. Limbile cu alte origini ar trebui, în prin-cipiu, să preia cuvîntul mouse, dar, dintr-o reținere față de împrumuturile din engleză, francezii pot fi tentați să-l "tradu-că" prin souris [su΄ri], realizînd astfel un calc, prin adăugarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înalte, Titu Maiorescu a putut profita de lupta dintre reformatori și rentierii conservatori, impunîndu-se ca principal îndrumător al culturii românești din epoca sa, inclusiv în problemele care priveau aspectul și scrierea limbii. Maiorescu a preluat însă majoritatea ideilor despre scrierea fonetică dezvoltate de Aron Pumnul, a introdus un principiu propriu, "intelectual", și a proferat un rechizitoriu desființator la adresa profesorului cernăuțean, lăsînd să se creadă că ideile respective sînt ale sale (Despre scrierea limbei române). De la Simion Bărnuțiu, criticul a preluat elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corespondent la popoarele civilizate ale lumii. Lui Maiorescu i se atribuie un mare rol în evoluția limbii literare și în stabilirea normelor ortografice cu litere latine, deoarece s-a implicat în problemele lingvistice ale epocii și a militat pentru scrierea fonetică. Manifestînd atenție pentru formă și pentru ordinea argumentativă, acest critic se remarcă printr-o structură eficientă a frazei și prin claritate în expunere, calități deprinse din studiul logicii formale și al dezbaterilor metafizice și verificate prin exercițiul îndelungat al conferințelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
greșit, precum a greșit și atunci cînd a menținut unele grafii etimologizante, precum adunc și sunt, fiindcă editorii inculți de mai tîrziu le-au preluat, crezînd că sînt fapte de limbă. După 1900, Maiorescu a aderat în totalitate la principiul fonetic, încît a renunțat defintiv la grafeme precum â și ĕ și, desigur, la relicvele etimologizante, precum forma sunt. Această evoluție a sa nu a constituit însă o lecție decît pentru puțini dintre numeroșii critici de mai tîrziu, aceștia fiind, cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]