50,991 matches
-
și personajele masculine, actul II și imaginea eroinei au fost plasate în cu totul alt registru. Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt înspre sacrificiul suprem care îl va mîntui de blestemul de a rătăci etern pe mări. Este greu
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
poet și-a însușit deopotrivă un univers imaginar și niște tehnici definitorii pentru aceste orientări. Personal, am situat cândva această etapă sub semnul unei "disponibilități recapitulative" caracteristice, vorbind despre "un conservator de muzeu poetic" capabil de performanțe remarcabile în limitele formulelor însușite cu diligență și cu o dexteritate de netăgăduit. Este epoca definită chiar de Pillat drept una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
turism extatic", certificând un deficit de inventivitate, repetându-se, devenind redundant. Se conturează astfel, fără mari surprize, "o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin care Al. Cistelecan califică aceste poeme finale, ilustrând "mai mult o producție conceptuală", pledând "cauza clasicității", ca și concentratele comentarii la Poeme-le într-un vers, citite ca mostre de "poezie pură" și "breviar" al poeziei pillatiene din toate
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Mircea Mihăieș Putem să-i spunem oricum, că lui tot nu-i pasă: "omul nou" ceaușeștian, "nostalgicul comunismului", "frustratul reformei", "dezămăgitul politicii", "analfabetul civismului" și oricâte alte sintagme meșteșugite. Nici una din aceste formule nu va ajunge la el, pentru că el nu citește ziarele (și ar fi o aberație să credem că răsfoiește presa culturală!), nu cunoaște altă carte decât cea de poker, iar la televizor îl interesează doar dac-a ieșit sau nu
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
sună, și sună, și sună. Cînd este găsit, uneori este oprit, alteori se încing discuții mai laconice sau mai animate, în funcție de subiect și de temperamentul vorbitorului. Primele cuvinte sînt: Spune repede că sînt la teatru, în timpul spectacolului." Este o simplă formulă prin care mersul la teatru devine o afișare mondenă, de bonton. Aud, deseori, cum se întreabă unii pe alții: "Ce-a spus?". Asist și la descoperiri fabuloase și mă emoționez pentru tînăra mea vecină care se ține de scaun și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
pur lingvistice, și parțial credibile: cele două limbaje ar fi avut o individualitate prea puțin marcată, confundîndu-se fie cu limbajul literar, fie cu cel juridic sau științific. De fapt, cauzele mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
déjà-vu, la Iulian Tănase sentimentul e suficient de matur ca să-l pună în versuri - unele memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
care l-a deosebit în percepția electoratului de toți ceilalți candidați la președinție. În aprecierea comentatoarei, discursul acestora, cantonat în formulări seci și stereotipe, nu a reușit să-și transmită mesajul alegătorului. În contextul situațional în care a fost folosită, formula limbaj lemnos - trimițînd fără echivoc la sintagma limbă de lemn, larg încetățenită în uzul lingvistic al ultimului deceniu - presupune o 'alunecare' semantică, circumscrisă situațional și favorizată de structura sa originar metaforică. Deși evoluția semantică - schimbarea sensului, ca și îmbogățirea semnificațiilor
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
ne avertizează autoarea, inadecvările și automatismele de lectură "prin care trecem, vicios, discontinuitatea în continuitate și convertim incertitudinile la certitudini". "Eseul poate fi văzut ca expresie a unui refugiu în afara convențiilor culturii; ca semn al renunțării la artificiile obositoare ale formulelor generice, la orgoliile gîndirii sistematice și la poza neutralității; ca opțiune pentru un dialog solitar și nemediat cu un obiect cuprins în lumina autentică a de-la-sine-înțelesurilor subiective și a neînțelesurilor; ca alegere a relativului și informalului; ca asumare integrală a
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
mare diversitate, dar se manifestă cu o frecvență redusă în uz. Am întîlnit de mai multe ori reacția unor studenți străini care, parcurgînd primele pagini dintr-un manual comunicativ sau dintr-un ghid de conversație, puși în fața lungilor liste de formule ceremonioase, întreabă, cu un amestec de respect și de neîncredere, dacă românii vorbesc într-adevăr într-un mod atît de politicos. între imaginea ideală din manual - vă rog - poftiți - mulțumesc - cu plăcere - scuzați - nu face nimic etc. - și ghiontul care
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
-l caracterizează e una virilă, violentă. Problemele serioase în mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale unui intelectual: drama ficțiunii și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
și nici de certitudini în ceea ce-l privește pe regizorul Radu Afrim. Nu mă îndoiesc că și din vina mea, care am plecat cu un sac mare spre pomul lăudat. Am descoperit un tînăr talentat, viu, ambițios care caută o formulă. Văzînd doar Ocean café nu pot să afirm prea mare lucru nici despre originalitatea lui, nici despre noutatea pe care le-a adus în demersul său regizoral. Cu alte cuvinte, nu m-a surprins în chip decisiv. Mi-a plăcut
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
legături narative, punînd în situație și în relație personajele, dînd unitate unui text, acum de-sine-stătător și foarte viu. Acest tip de lucru dramaturgic se practică și în alte spații teatrale și e departe de a fi lipsit de interes. În formula finală am găsit și amprenta prezentului - și nu neapărat unul românesc -, dar și o dimensiune universală, de circulație, pe care tema în sine o conținea. Cu o singură rezervă: dorința exhaustivității tarelor societății! Spațiul de întîlnire a personajelor, predominat feminine
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
rînd" (p. 525), chiar în enunțuri prezentative școlărești - "Și compunerea-i așa: (...)" (p. 536). Foarte răspîndit e procedeul dublării sinonimice - "Mai întîi și la-nceput / Te cuprind și te sărut, / Mai întîi și mai de toate, / îți trimet, puiule, carte". Formula finală descrie adesea tocmai oprirea din scris: "Aș mai scri, dar nu mai pot / Că mă doare mîna-n cot" (p. 472). Ajunși aici, nu putem să nu ne oprim, punînd și noi punct și acestui articol, fiindcă ni s-a
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Iona, "E invers. Totul e invers!" și "Răzbim noi cumva la lumină!", a devenit mesajul civic al intelectualilor de mare performanță, care, la rândul lor, și-au pus în pericol carierele, s-au smuls din ispita și confortul și siguranța formulelor de-a gata ale literaturii comuniste, s-au despărțit de drum, spărgând burțile ideologice ale epocii, uneori cu prețul propriilor burți, și și-au individualizat căutările ca vis de lumină. Criteriul moral al generației șaizeci este refuzul eșecului: Adevărata măreție
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
care a modelat imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu am înțeles de ce se spunea că, după relativa deschidere din anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea cenzurii. Următoarele decenii au fost decenii de mare literatură, cu formule mult mai rafinate și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
al teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
folosește, adesea, structura "ca și cum", care leagă două elemente: o armă violentă (agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
desnaționalizată și complet desacralizată, alienată și în agonie. Capitolul Aspecte documentare românești este, în acest sens, revelator, inclusiv pentru admirația pe care Adrian Marino o nutrea față de Dinicu Golescu, cărturarii iluminiști ardeleni sau tinerii pașoptiști: Ceea ce se va numi după formula junimistă, critica Ťformelor fără fondť șesteț consecința directă și imediată a valului de europenizare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor... Frecvența și amploarea acestor luări de poziții împotriva Ťformelor exterioare ale Europeiť... dovedește că problema devenise
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
care se pregătiseră să explice în mass media ce a vrut să spună Papa nu și-au putut exercita virtuțile exegetice, ci s-au mulțumit să-i inventarizeze ideile și să-l citeze. De altfel, amatorii de ambiguitați și de formule cu subtext n-au prea avut ce descoperi în discursurile Papei, de-a lungul întregului său pontificat. Filosofia sa, care pornește de la ideea că libertatea o avem pentru a ne dărui, e a unui militant al înțelegerii între toți oamenii
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
68 Chișcari Ilie, op. cit., p. 21. 69 Este vorba de o imagine specific epicuriană, deoarece homo bulla reprezintă un punct capital al doctrinei adepților lui Epicur. Acesta compara viața omenească cu o bulă de aer. Sfântul Grigorie a preluat această formulă în diferite contexte pentru a exprima fragilitatea naturii umane. Acest fapt nu trebuie însă să ne ducă nicidecum cu gândul că Sfântul Grigorie și-ar fi însușit doctrina epicuriană; cf. H. D. Saffrey, Homo Bulla. Une image épicurienne chez Grégoire
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
lui Shakespeare. Mecanismului decodării teatrale i s-a adăugat acum cel al gestualului. Este meritul Roxanei Colceag, profesoara lor, că le-a încurajat, revelat, dirijat, sistematizat și coordonat acest tip de limbaj. Și posibilitatea exprimării lui profesioniste. Premieră absolută în formula spectacolelor de absolvență. O scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal mascat, în care măștile ascund identități, personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel spus, "Ťmetodeleť trec, iar Ťartať critică rămîne." În aceeași "mahie" dintre poezie și poetică, dintre evenimentul genuin și glosele (prea) tehnice îl găsim pe Valéry. Metoda lui Leonardo da Vinci, despre care a scris, pare să-i domine propria
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]