2,125 matches
-
nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie numai frânturi de viață. 12. Vers al pieilor roșii: "Moartea mi-a tatuat inima". Dacă aș crede în zeii lor, i-aș ruga să mă ajute. Din păcate, nu prea mai am nici un punct de sprijin ferm. Poate, în amintiri. Și nici
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e întrerupt la jumătate pentru că Eric începe să plângă. O prăjitură abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate ca să te ridici și să alergi la el că plânge. Noaptea, frântă și ea, brutal. Trezitul din 3 în 3 ore, cu lumina veiozei în ochi ca
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orfani sunt la mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură de secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și pe salba de lacuri din jurul capitalei se înalță pe mai multe etaje crenelate roadele pământești ale acestei negustorii avantajoase, în care materia primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du te cu Dumnezeu și să te întorci sănătos și întreg”. După ce s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, Întins, cu mîinile sub cap. Rex latră În curte, cine știe de ce latră, Îmi spuneam. Eu Îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, cîte o frîntură de zi apoi o părăsire Îndelungată, urmînd o reluare și iar... E cea mai condamnabilă neglijență; dacă aș fi ținut un jurnal cu adevărat, eram salvat, dar mai ales timpul acela care a căzut definitiv, nu mai are cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eram, nici mai tîrziu n-am fost, un asemenea Înotător, abia dacă puteam să dau din mîini, să plutesc sau nici atît. Ea avea tăria fixității cu care mă privea și căreia cu greu mă puteam sustrage, doar numai În frînturi de timp. „Cine ești?” Întrebai, dar de data asta numai În gînd. Cuvintele nu mai răzbăteau la suprafață. Tot ce se Întîmpla mi se părea În afara realității. Poate chiar era. Nu mai știam dacă trebuie să-i vorbesc la plural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care punea repede mâna pe sabie și îndrăznise să înfrunte armata romană, reușind să-i scape lui Nero. Valerius ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o luă la fugă, cu sângele curgându-i din nas. Valerius își făcea loc prin mulțime, uitându-se pe rând la bărbații din care; toți aveau umeri lați și brațe puternice. Și o mulțime de cicatrice. Continuă să înainteze. Auzea frânturi de fraze și un singur nume, repetat de o sută, de o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
distrugându-se în jurul ei urmărind schijele orei parcă între mine și păzitorul meu...” Sau, tot în zig zag cu trecere din dreapta jos: „și muream de pe ziduri perverse pășeam în ta ină deodată și izbucniră și tot el arată locul și frânturile de timp...” În zig-zag cu începere din dreapta sus: „priveam un ceas eu și îngerul meu păzitor țintuit de perete în jurul ei în mii de bucăți așa parcă oare s ă mă pot salva ziceam...” Și în cascadă, cu începere din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
17. Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu vor trece cerul și pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile. 19. Așa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
avariază cu ciocanul. Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În America zilelor noastre, cu o veșnică țigară-n colțul gurii, Îmbrăcată dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o melodie țigănească din Serbia (Gypsy Reggae). După un timp, fetei Îi cedează nervii tot observînd idila maică-sii și-i propune lui Depp o partidă de ruletă rusească ca-n VÎnătorul de cerbi. Ceea ce se Întîmplă-n film nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ce rezultat. Dar e greu de închipuit că această tendință către "liberalizare" poate fi radical anihilată. Pe de altă parte, e greu de închipuit că anumite supraputeri să nu încerce a profita de o asemenea tendință. Se întrerupse, scoase frânturile de scobitoare din gură și le așeză cu grijă, una lângă alta, pe marginea băncii. - Ce-ți spun eu acum, repet, e o simplă ipoteză. Și ți-o spun d-tale pentru că ai înțeles lecția lui von Braun: triumfă numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plâng, căci vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă Pantazi așezând cu degetele ușor tremurând ultima frântură de scobitoare pe marginea băncii. Dacă aș face un efort, cred că mi le-aș aminti pe toate opt... Tăcu, închizînd ochii, parcă ar fi încercat să și le amintească și să le numere. - Spuneați ca au fost trimise mesagii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hotărâse să scrie la Rezina. - Da. La câteva zile după aceea, fu rândul tatălui său să fie chemat de preot. De față era și învățătorul. Ioan n-a știut niciodată ce-or fi discutat ei, însă seara auzise dinspre bucătărie frânturi din dialogul părinților. Tata iritat, o întreba pe mama și se întreba și pe el însuși: - Bine, să zicem că-l trimitem la Iași. Bine! Dar eu, cu cine-o să mă mai ajut la treburi? Grădina, cine-o s-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea iarnă și o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Toaibă sau pe ale lui Petrică - și-a exprimat dorința Despina. ― Chiar așa de mult Îți plac poveștile... adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică Marievici. Iordan era tandru după ce cînta Ceaicovski, semeț după Wagner, laconic după Bach, meditativ-visător după Medelsohn, exuberant-amuzat după Rossini, agitat după Rahmaninov, cam apatic după Haydn: perfecțiunea lui Haydn nu-i plăcea prea mult. După o zi întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o singură secundă de adorație din partea lor? Câte fete ca ea nu aveau nici cea mai vagă idee că obiectul adorației lor era o femeie Însingurată, profund nefericită și adesea plină de cruzime care nu merita nici cea mai infimă frântură din afecțiunea și atenția pe care i‑o acordau? Mi‑a venit să plâng pentru Anita și pentru toate prietenele ei care iroseau atâta energie În Încercarea de a se transforma Într‑o Shalom, sau Stella, sau Carmen, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se decorporalizează sau Încearcă (efortul se simte concret În aerul absorbant) să se corporalizeze, să se recompună, să refacă un traseu de mișcare avut inițial și pierdut prin transferul lor În litera textului, presată pe suprafața neutră a paginii scrise. Frânturile ce se ridică din foile și caietele răsfoite aruncate pe masă, pe jos și pe fotoliile din cameră transcriu un câmp de bătălie ars de liniștea finală; sfârâie doar gâturile tăiate, rănile deschise, membrele dezmembrate ale unor corpuri Încă vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te iubesc. N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]