4,942 matches
-
gravitațional Multiplele metode existente pot fi grupate în metode frontale și metode zonale. * Metodele frontale pornesc de la suspensii omogenizate, de o anumită înălțime H determinându-se cantitatea de sediment depusă pe talerul unei balanțe sau variația concentrației în timp. Metodele frontale nu permit separarea fracțiunilor individuale. * Metodele zonale se bazează pe depunerea pulberii sub forma unui strat subțire pe suprafața unui solvent de înălțime H aflat într-o coloană. Viteza de sedimentare a fracțiunii se măsoară la o anumită distanță de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
se măsoară la o anumită distanță de suprafața suspensiei. Metodele zonale au o aplicabilitate limitată deoarece faza dispersă având densitatea mai mare decât mediul de dispersie au tendința să sedimenteze în masă; așa se explică că s-au impus metodele frontale. Metodele frontale după principiul pe care se bazează, pot fi cumulative sau incrementale. Principiul metodelor cumulative constă în cântărirea periodică sau înregistrarea automată a cantității de sediment depusă. Metodele incrementale se bazează pe determinarea concentrației sau a unei proprietăți (densitate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
la o anumită distanță de suprafața suspensiei. Metodele zonale au o aplicabilitate limitată deoarece faza dispersă având densitatea mai mare decât mediul de dispersie au tendința să sedimenteze în masă; așa se explică că s-au impus metodele frontale. Metodele frontale după principiul pe care se bazează, pot fi cumulative sau incrementale. Principiul metodelor cumulative constă în cântărirea periodică sau înregistrarea automată a cantității de sediment depusă. Metodele incrementale se bazează pe determinarea concentrației sau a unei proprietăți (densitate, intensitatea luminii
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
se efectuează prin determinarea volumului de sedimentare, în sistemele stabile, în care nu apar fenomene de agregare, particulele sedimentează individual și volumul este relativ mic, comparativ cu sistemele agregate care sedimentează turbulent și au volum mare de sedimentare. Dintre metodele frontale cumulative prezintă deosebit interes balanța de sedimentare care poate fi simplă sau automată. Dintre balanțele de sedimentare simple cea mai utilizată este balanța Figurovski, construită pe principiul balanței hidrostatice. Dispozitivul este format dintr-un fir de cuarț (1), care joacă
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
și nici de ce mai poartă și cel de al doilea hram. Planul clădirii este în formă de navă, având pridvor, pronaos, naos și altar, interiorul însă este în formă de cruce (treflat). Intrarea în pridvor se face printr-o ușă frontală, pe peretele dinspre apus și încadrată de două ferestre. Pridvorul mai are și câte o fereastră pe pereții laterali de la miazănoapte și de la miazăzi. Ferestre laterale au și pronaosul și naosul, iar absida altarului are o singură fereastră, spre răsărit
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
de 20 km de municipiul Bacău, la marginea localității Brad, comuna Negri. Placa conține la cele două colțuri de jos imaginile din față și din profil ale lui Diegio. Este remarcabilă, de asemenea, imaginea unui cap de bovideu în partea frontală a bonetei sale, diferit ca formă de cel al lui Deceneu [2]. În partea de mijloc- jos este remarcabilă prezența unui stativ cu un șarpe și cap de bour care îi reprezintă pe Zamolxis respectiv, Apolo, după cum s-a prezentat
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
administrarea alimentației în scopul obținerii unor curbe de dezvoltare apropiate de creșterea intrauterina. Copilul face la 18 luni investigații neurologice, pentru că ritmul de dezvoltare psihomotor era lent. După efectuarea mai multor teste s-a suspectat o insuficientă dezvoltare a lobilor frontali, fapt confirmat de investigațiile ulterioare (CT, RMN). Mario este un copil ușor subponderal, neîndemânatic, predispus la accidentări frecvente datorită unei atenții superficiale și slabei coordonări motrice. Până la 2,5 ani face kinetoterapie la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
a examenului clasic pe aparate și sisteme [2,15,16]. a. Astfel, cu bolnavul în poziție șezândă se efectuează: examenul extremității cefalice: tegumente, implantarea fanerelor, ganglionii (occipitali, retroauriculari, submandibulari, latero cervicali, mentonieri, etc.), examenul mucoasei conjunctivale, reflexul fotomotor, puncte sinusale (frontale și maxilare), cavitatea bucală (mucoase, dentiție, proteze, amigdale), glanda tiroidă (mărime, formă, consistență, mobilitate, sensibilitate); examenul toracelui: aparat respirator, ascultația cordului, explorarea glandei mamare, căutarea adenopatiei axilare, supraclaviculare, percuția coloanei vertebrale; examenul lombelor: aparatul urogenital (percuție, puncte ureterale dureroase), examinarea
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
iluzie spectaculoasă este cunoscută ca „sundogs" sau „sori falși". Sundogs sunt două pete luminoase pe părți opuse ale soarelui, creând efectul a trei sori (Fig. 3.4.). Sunt de obicei încorporate într-un cerc și sunt uneori asociate cu sisteme frontale. „Sundogs" sunt formate când lumina este refractată, reflectată de cristalele de gheață din norii cirrus. Cristalele de gheață trebuie să fie aliniate vertical pentru ca „sundogs" să se formeze. „Sundogs" este o iluzie cunoscută de multă vreme și sub denumirea de
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
fi, lovirea mingii pe la spate, de sub un picior ridicat, dintre picioare, etc., pentru a pune în dificultate adversarul. Lovitura forțată este recomandată numai în cazuri extreme, ea constituind o hotărâre de ultim moment în cazul rezolvării unor situații dificile. „Ștergerea” frontală, dreapta și stânga, este o lovitură specială care se utilizează în atac și constă în imprimarea unui efect lateral mingii. Ea se execută numai din mingi aflate deasupra fileului, utilizând priza „rush”. Lovitura de la piept, este lovitura care se execută
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
se produc scurgeri de substanțe toxice în sol,etc. Industrializarea în industria de mașini. Mașinile se fac din ce în ce mai fragile, standardele de securitate în construcția de mașini lăsînd ștacheta pe zi ce trece din ce în ce mai mult. În această situație se testează ciocnirea frontală a unui automobil cu un perete la viteza de 50 Km/h, de unde rezultă două neajunsuri. În cazul coliziunii frontale a doua automobile ce se deplasează în sens opus forțele se însumează. În cazul ciocnirii frontale a două automobile ce
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
de securitate în construcția de mașini lăsînd ștacheta pe zi ce trece din ce în ce mai mult. În această situație se testează ciocnirea frontală a unui automobil cu un perete la viteza de 50 Km/h, de unde rezultă două neajunsuri. În cazul coliziunii frontale a doua automobile ce se deplasează în sens opus forțele se însumează. În cazul ciocnirii frontale a două automobile ce se deplasează cu 100 Km/h este echivalentă cu ciocnirea unuia din autovehicule cu un perete la viteza de 200Km
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
situație se testează ciocnirea frontală a unui automobil cu un perete la viteza de 50 Km/h, de unde rezultă două neajunsuri. În cazul coliziunii frontale a doua automobile ce se deplasează în sens opus forțele se însumează. În cazul ciocnirii frontale a două automobile ce se deplasează cu 100 Km/h este echivalentă cu ciocnirea unuia din autovehicule cu un perete la viteza de 200Km/h. Testul clasic la 50 Km/h este imprecis asupra standardelor de siguranță a mașinilor, fiind
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
lumii. Pentru că este singur cu sine, subiectul este cel ce se menține în fața obiectului, expus la tot ceea ce nu este el însuși astfel încât el își asumă responsabilitatea în practica sa cognitivă, morală sau politică. Neutralitatea sa, implicată de structura sa frontală, directă îl situează în raport cu tot ceea ce este deja acolo și care, întrun anume fel, îl precede și-i preexistă, eliberîndu-l pentru acțiunile lui. Noțiunea de subiect se recompune deci cu ușurință în spiritul fiecăruia ca ceea ce are apanajul evidenței și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
specialitate a bolnavilor mintal era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță faceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mânăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu ataca frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: trebuie oare să moară fără ajutor sau în inchisoare cel ce și-a pierdut adesea numai temporar judecata care îl face să fie ceea ce este, adică om? Trebuie oare
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
La sfârșitul secolului al XI‑lea stilul clasic și bizantin al capitalei Constan‑ tinopol se stabilizează devenind centrul de referință timp de secole pentru mai multe școli artistice, înglobând toate aspirațiile creative ale tuturor persoane‑ lor creștine. Personajele sunt reprezentate frontal cu aspect sever; ochiul e fixat spre ceea ce privește, iar faptele cotidiene, scenele familiale, viața do‑ mestică, interiorul caselor, orașele, satele, peisajele, florile, copacii și tufișu‑ rile apar rar și cu o funcție simbolistică. Pe marginea icoanelor era permisă schema
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
cum ar fi: bustul‑portret, medalia, statuia ecvestră. Sculptura își concentrează interesul asupra feței și privirii pentru a exprima esența personalității. Bustul‑portret este un omagiu adus individului; medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului, fizionomia personajului; iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, sau unui comandant de oști. Statuile erau așezate în piețe publice pe socluri înalte ca omagii ale ad‑ mirației publice. În acest sens sunt cunoscute
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața picturală, el nu impune nici o predispoziție direcțională. Cu toate acestea, fiind o suprafață puternic bidimensională, peretele influențează spațiul pictural în sensul aplatizării lui. El întărește planul frontal. În natura moartă a lui Matisse intitulată Vase, toate cele cinci obiecte sunt așezate vertical, distingându-se de ceea ce ar putea fi orientarea lor spațială, dacă ar pluti în spațiu în imponderabilitate. Acestea însă se conformează vectorului excentric vertical în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
concepută de artist. În altă parte am sugerat că dimensiunea verticală servește ca domeniu preeminent al contemplării vizuale, în timp ce aceea orizontală - ca domeniu al acțiunii. Lucrurile verticale, fie că sunt tablouri pe pereți sau oameni stând înaintea noastră, sunt văzute frontal, ceea ce înseamnă că sunt văzute corect. Ele se prezintă fără distorsiuni și de la o distanță convenabilă. Aceasta ne permite să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acțiunea scenică conform logicii sale și de a crea în același timp o perspectivă clară pentru public. Conflictul creat de impunerea proiecției excentrice devine însă fundamental de nerezolvat. Problema nu apare în pictură atât timp cât aceasta își limitează jocul la planul frontal. Mozaicul bizantin din figura 8 este destul de realist pentru a concretiza spațiul cu împingerile gravitaționale sus-jos. Posedă însă prea puțină adâncime, căci aici este absentă podeaua orizontală a scenei. Nimic nu este deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează spațiul pictural în două structuri compoziționale în interacțiune: planul proiectiv frontal, care este, din punct de vedere vizual, mai direct și natural, dar care tinde să comprime scena reprezentată în lățime, și structura care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar care poate fi percepută doar indirect, printr-un fel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de seamă atestare a faptului ca atare. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, respectiva cerință de a servi confortului vederii noastre era resimțită atât de tare, încât teoreticienii și artiștii au pretins ca și sculptura să se conformeze unei suprafețe frontale plane. În importanta sa carte Problema formei în arta vizuală (1893), Adolf von Hildebrand sugera că sculptorul ar trebui să conceapă figura ca așezată între două panouri de sticlă paralele, astfel încât punctele sale exterioare să le atingă; tot el proclama
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
astfel încât punctele sale exterioare să le atingă; tot el proclama: . Când regula este rostită în acești termeni, ea neagă însăși natura rotunjimii sculpturale. Totuși, este adevărat că multe sculpturi și-au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor de vedere culminează cu simetria curbată a suprafeței frontale. Chiar și așa, atitudinea oarecum forțată a figurii este pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor de vedere culminează cu simetria curbată a suprafeței frontale. Chiar și așa, atitudinea oarecum forțată a figurii este pe deplin justificată doar prin raportarea la privitor, pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
problemă atunci când astfel de obiecte externe nu sunt prezente fizic, ci doar indicate de subiectul unei opere. Un exemplu grăitor este figura în marmură a lui Moise de Michelangelo (figura 22), un puternic centru de energie. Devierea capului de la simetria frontală a figurii și concentrarea aprigă a privirii introduc un vector oblic care se mișcă spre exterior precum raza unui far. Dacă privitorul dorește să găsească o motivație a mâniei legiuitorului, el se poate referi la mulțimea israeliților care adoră vițelul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]