3,538 matches
-
Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
punga! Fă-te punguliță... Punguliță punguliță, cui mă lași?, începe să fredoneze Sarsailă. Și-odată, îl vezi cum e altul: a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se află“ ori „mort, ierta-l-ar Skaraoțchi“. Urmărim expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da, iscălim toți, da’ să fie anonimă. Și a pus capul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa că nu mă aștept ca un tip aproape necunoscut să mă urmeze. Mai ales cineva așa de faimos ca Adam Kirrane. Dar mă hotărăsc să-i fac pe plac și îi spun numele hotelului la care o să stau. Mai vorbim, frumoaso. Aha, mersi că m-ai sunat, îi zic înainte să-mi aduc aminte că nu el a sunat, ci eu. Nici o problemă, spune el și închide. Mă uit în oglindă, cu telefonul încă în mână. Arăt la fel ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să vă vină să credeți a cui poză ocupă o întreagă jumătate de pagină. Da, e încântătorul Adam Kirrane. Sfinte Sisoe. Deja e a doua oară săptămâna asta când îl văd în ziar. Oriunde mă uit, fața lui izbitor de frumoasă mă privește. Nu am cum să scap. Caut reacția tatei când răsfoiește interviul. Dar nu are nici una. După câteva minute, dă pagina. Vedetele din seriale siropoase prezintă puțin interes pentru cineva ca tata. Oricum, el nu citește ziarul, doar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
facem de obicei și ce bine ne distrăm. De fapt, nu ne distrăm. Să fim serioși. E demn de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea să vă răspund, Excelență. Este taina lui. Își luă pelerina, își potrivi voalul, luă sfeșnicul într-o mână și adăugă într-o doară, dar închizând un ochi: Apropo, Excelență! Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură. Femeia evită să mai citească marea lui nedumerire. Obosise să-i tot explice cum stăteau lucrurile. Continuă cu o informație simplă și utilă pentru niscaiva suferințe dentare. Medicul ei, Guibert, poate fi căutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Privise printr-o crăpătură a ușii. Recunoscuse imediat Frantul și i se păruse că femeia semăna puțin cu Marioritza. Înclina să creadă totuși că nu era ea, pentru că, spre final, femeia îi pomenise Frantului despre plecarea acesteia. Reținuse exact cuvintele: „Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură”. Apoi adăugase ceva despre Guibert. Moment în care, după spusele aceleiași iscoade, Frantul venise până în dreptul ușii, răsucise cheia în broască și trăsese draperiile. Omul lui Babic coborâse scările, așteptase femeia, dar așteptase degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau avea senzația că era prezentă undeva, în mulțime, și îl urmărea cu privirea. Constatase că nu numai el avea impresia asta. Și Mariam îi mărturisise cam același lucru. „Emanuel, dragule, cred că am îndrăgit-o atât de mult pe frumoasa Marioritza, încât uneori mi se pare că o văd. De când a plecat, o simt mereu prin preajmă. E ca o vrajă. Să fie de vină parfumul?” ― Cred că am ajuns. Nu poate fi decât aici. Babic își opri calul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ntreabă, tac și fac, Îmi arată ce-i de arătat și după aceea Îmi spun să nu spun. Mai scot ele câte o vorbă, dar din acelea frumoase, ca pe la noi, nu ca domnișoara: urâte. Tecla - ea vorbea - dar ce frumoasă! Și ce dulce mă ținea și ce dulce-mi arăta și ce dulce era ea, pe-peste tot. Mai ceva ca zahărul! Tecla s-a duuus și s-a tot dus, am rămas cu Lina. E mereu pe-aici, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru, cel din urmă - dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a se sfârși. Dar contul familiei, deschis la Banca de Stat a Indiei, creștea în salturi, văzând cu ochii, și era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce indica drumul spre Sampath, cu reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra mea? întrebă, cu toate că știa răspunsul. — Pe Gacel Sayah. îl cunoști? — E soțul meu! Dar nu e aici. Sergentul Malik se uită cu plăcere la frumoasa targuí mândră și sfidătoare, fără nici un văl care să-i acopere chipul, fără tunici groase care să-i acopere brațele, pieptul sau picioarele zvelte. Trecuseră ani de zile de când sosise în deșert și nu se mai aflase așa de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te rog, acestei frumoase domnișoare ceva de băut, Îl rugă el, iar mie Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În mulțime. M-am uitat la Stanford. — ăsta e punch-ul, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e pentru mine; unicul meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un observator, cu o grădină de trandafiri, și de a privi la nesfârșit cerul, cu o cupă În mână și o femeie frumoasă alături. — Frumoasă asemenea acestei poete? rânjește Abu Taher. Omar n-o mai are decât pe ea În gând, dar tace. Se teme că și cea mai neînsemnată vorbă pe care ar scăpa l-ar putea trăda. Simțindu-se oarecum frivol, cadiul schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pur. Dacă blândețea ar fi avut o nuanță, aceea ar fi fost a ei; dacă misterul ar fi avut un licăr, acela ar fi fost al ei. Aveam obrajii jilavi, mâinile reci. Fericirea Îmi străbătea tâmplele. Dumnezeule, cât era de frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul - cel mai zvelt dintre palmieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și calif? Nu mi-a trimis el o scrisoare după alta, reproșându-mi, așa cum o făcuse și șahul, faptul de a-mi petrece viața printre necredincioși? Ar fi trebuit să mă mulțumesc să-i răspund: dacă n-ați fi transformat frumoasele noastre ținuturi În pușcării, n-am fi avut nevoie să ne găsim refugiu la europeni! Dar m-am muiat și m-am lăsat Înșelat. Am venit la Istanbul, și iată rezultatul. În disprețul regulilor ospitalității, acest om pe jumătate nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cufundate în apa limpede din Fontana, arătau ca zece monezi de aur pe fundul fântânii. Degetele de la picioarele Annei aveau viață. Degetele mele n-aveau viață, le-o furase boala cu nume de om. Stăteau unul lângă altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zice, te voi suna peste câteva zile și îți voi spune unde sunt. Văd cum hainele sunt înghițite de pântecele rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe care îl purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum poate pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aduc o pipetă? — Pe gheață. Aveți strecurători? — Desigur, domnule. — Și fărĂ zahăr. Nici pentru doamnă, domnule? — Nici. Hai să-l Încerce fărĂ zahăr. — Cum doriți, domnule. După ce plecă chelnerul, Roger o luă de mînĂ pe sub masă și-i spuse: — Bună, frumoasa mea. — Ce bine e. SĂ stăm așa aici și să așteptăm otrava aia de Încredere, după care mergem să mîncăm Într-un loc frumos. Și după aia-n pat. — Îți place În pat la fel de mult ca ce-ai zis mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pat, ci să-ți placă și ce-i În capul meu, și să-ți placă să vorbim despre chestii care ne interesează pe amîndoi. — Așa o să facem. Așa o să și facem. Bratchen, fata mea, spune-mi ce-i cu scrisu’, frumoasa mea dragă. — Nu voiam să-ți spun decît că atunci cînd beau chestia asta mă simt ca atunci cînd mă pregătesc să scriu. Simt că aș putea face orice și că o să scriu ceva superb. După care scriu și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fel încât ai impresia că e suficient să tragi un șnur al rochiei și ar rămâne complet goală. —Liam, ești aici, dragule? îl strigă cu o voce în care se simte influența paharelor de daiquiri sau de orice altceva. —Intră, frumoaso, răspunde Liam. —Tu cine ești? mă ia fata la rost, măsurându-mă din cap până în picioare ca și cum trebuie să ai cine știe ce clasă ca să te poți ușura... Cineva care e aici să folosească toaleta doar în scopul pentru care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chineza.” „Eu n-o știu Îndeajuns, așa că-mi iau diploma. Dar reveniți la tipologia dumneavoastră. Geniul ce este, Einstein, de exemplu?” „Geniul e acela care pune vertiginos În joc una dintre componente, nutrind-o pe seama celorlalte.” Bău. Zise: „Bună seara, frumoaso. Ai mai Încercat să te sinucizi?” „Nu”, răspunse cea care tocmai trecea, „acum sunt Într-un colectiv”. „Bravo”, Îi spuse Belbo. Se Întoarse din nou spre mine: „Se pot face și sinucideri colective, nu crezi?” „Dar nebunii?” „Sper că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îndreptă degetul cu vârful În jos, În afara paharului său, indicând tejgheaua. „El vrea să vorbească despre ce-i În pahar, dar, cum-necum, vorbește În afară. Dacă vrei, În termeni obișnuiți, e ăla care face gafa, Întrebându-l ce mai face frumoasa dumneavoastră soție, pe unul pe care tocmai l-a părăsit nevasta. Am redat ideea?”. „Ați redat-o. Cunosc dintr-ăștia.” „Imbecilul e foarte cerut, mai ales În ocazii mondene. Îi pune pe toți În Încurcătură, dar după aceea oferă material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]