5,270 matches
-
se Împart pomeni pentru sufletele răposaților. Faptul că frunzele de arțar se culeg În această zi este legat de ipostaza funerară a paltinului, de menirea de a fi „scară” pentru sufletele ce se Înalță la cer. Paltinul apare ca arbore funerar, mai ales În cântecele rituale de petrecere a mortului din Banat: „Paș Ioane paș/ când mi-o dajungea/ La mijloc de cale/ La un paltin mare/ Cu vârfuri pe ceri/ Cu poale pre mări/ Cu umbra-i rotundă/ Cu frunza
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
și finalul ritului. Aici „se Închipuia o figurină, un omuleț din lut pe care Îl Îmbracă cu haine croite pe măsura lui (..., Îl Întindeau pe o scândurică ce Închipuie coșciugul; Îl impodobeau cu busuioc, izmă și se alcătuia apoi cortegiul funerar.” Caloianul este purtat În afara satului, este bocit și jelit și Îngropat Într-un loc tainic, pentru a nu fi descoperit. Fetele strângeau apoi alimente și făceau ceea ce se cheamă „pomana mică”, la care se prăznuia. A treia zi dimineață porneau
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mesager Între oameni și divinități tot așa cum geții trimiteau un sol zeului lor.” În unele practici magice de Caloian s-au introdus În scenariul ritual și elemente de cult ortodox: preotul, dascălul, purtători de steag, Închipuiți de fetele din cortegiul funerar. Paralel cu aceste rituri au existat unele obiceiuri mai vechi de provocare a ploii care țin, de asemenea, de apă, Însă din perspectiva mitologiei creștine populare: furtul, noaptea, al unei cruci din cimitir de femei despletite și zvârlirea ei pe
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
de practici rituale, de elemente de magie care au fost ulterior Îmbogățite cu moștenirile romane. Numărul moșteniriolor geto-dace și daco romane, În tradiția populară, este mare. Este suficient să ne gândim la practicile magice legate de cultul morților și mitologia funerară, apoi la riturile agrare, la obiceiurile sezoniere și la alte credințe magice. Am observat că toate practicile la care ne-am referit au origini vechi. De exemplu, numele roman de „Diana” ascunde o zeitate autohtonă, cultul ei rezistând și după
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
a fost săpată fundația acestei clădiri, osemintele descoperite au fost depuse tot în osuarul de la Mausoleu, după cum ne-au declarat martorii acelor vremuri. Cei 7 germani au fost înhumați în latura de nord a Mausoleului, mormintele fiind deranjate în urma construcțiilor funerare contemporane de aici. Se pare că proprietarii au urmat ritualul ortodox de reînhumare a osemintelor, punându-le în saci de pânză și stropindu-le cu o gură de apaos. Cu oarecare întârziere, la prefectura din Vaslui începuseră să sosească adrese
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Chetrești. Mai mult, soțiile celor trei pe care i-am amintit deja, erau verișoare primare cu altă Maria Tiron, căsătorită cu Ioniță Ciohodaru din Coșești, precum și cu fratele acesteia, pitarul Ioan Tiron, trăitor între anii 1815 1860, al cărui monument funerar se află în cimitirul bisericii din Coșești. Astfel, patru vechi familii cu originea în secolul al XVII-lea, Ciohodaru, Motăș, Tiron și Frimu se înrudesc. Revenim la Bârzești, unde trebuie să vedem cine era Anuța Banu Bulu Cum aminteam mai
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Și cu aceasta, spinoasa problemă a latrinei clădirii viitorii morți în război bolșevic rus, comandantul Cercului de ecrutare Fălciu, colonel Gh. Andrian, trimitea ea e un coșciu (subl.ns.)”. Iat n vremea de ră b.I. Exemplu patriotic și materiale funerare pentru Cu numai zece zile înaintea declanșării ostilităților împotriva ocupantului R primăriei Huși cu adresa nr.8237/12 iunie 1941, o copie a Ordinului de zi nr.9/12 mai 1941 semnat de către ministrul Apărării Naționale, general de corp de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Mausoleul Eroilor constituit în orașul de pe malul Dunării. Marea majoritate a cimitirelor există și acum dar fără niciun semn distinctiv, cu excepția celor de la Bălteni, Răduiești și Bârzești, neîngrijite și uitate de toată lumea, iar altele deranjate de contemporani puși pe construcții funerare scumpe și inutile, cum este cazul celor de la Negrești sau Buhăiești. În demersul nostru ne-am propus să le readucem în actualitate, mai ales că anul acesta (2011) se împlinesc 93 de ani de la Marea Adunare de la Alba Iulia, prin
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a întâmplat același lucru: tabăra a fost ridicată pe Dealul Crăcănata iar militarii decedați au fost înhumați într-o parcelă separată a cimitirului comunal, în gropi comune. Parcela militară a fost masiv deranjată de cei care și-au ridicat monumente funerare contemporane. După cum ne-a spus informatorul nostru, la săparea noilor gropi s-au găsit numeroase oseminte care, din fericire, au fost reîngropate, conform tradiției creștine. La Glodeni, Parpanița și Poiana militarii au fost înhumați în cimitirele sătești. Nu se mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lui Simon Faerștain suma de 500 de lei, subvenție pentru fiica sa”. Pe 28 septembrie 1930, conducerea Comunității acordase un ajutor de 100 de lei „...unui trecător sărac VAGABOND (subl.ns.) dela colonia Răducăneni”. b. Satin negru pentru un steag funerar creștin Pe data de 30 martie 1930, în cadrul unei ședințe extraordinare, „Epitropia Comunității Israelite din Huși” (aceasta era, cu certitudine, denumirea completă a asociației de întrajutorare hușene), s-a aprobat „...suma de 60 de lei pentru cumpărarea de satin negru
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
putin, este sigură de realitatea acestor întâlniri. Pentru o concluzie similară, cf. Fairchild, 1970, pp. 68-69. 91 Cf. Else, 1986, p. 49. 92 Nu pot să nu includ, aici, mărturia vizionara a lui Blake privitoare la înmormântarea unei zâne, ceremonie funerară la care poetul asista fără să vrea în propria grădină. Episodul este inclus în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830) de Cunningham: "I was walking alone în my garden, there was great stillness among the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
atelierelor din curte, ale micilor afaceri (spaza shops) și ale barurilor și saloanelor de coafură din barăci (shebeens). Acestea au funcționat inițial ca organizații menite să submineze apartheidul. În opinia lui Mayekiso, organisme precum asociațiile de locatari, organizațiile meseriașilor, societățile funerare și cluburile de economii trebuie să se străduie să joace rolul de cenzori ai guvernului condus de Congresul Național African, în primul rînd asigurîndu-se că organismele societății civile, prost plătite, dominate de violență și hărțuite de poliție și de bande
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
la viața socială, fiind menite să satisfacă nevoile umane fundamentale: nevoia de hrană, de adăpostire și de îmbrăcăminte. Antropologul George Murdock a alcătuit o listă cu ceea ce el considera că sunt universaliile culturale, printre acestea numărându-se: sportul, gătitul, ceremoniile funerare, medicina, căsătoria și interdicțiile sexuale 20. Aceste practici culturale sunt universale, în sensul că nu există societate în care să nu se facă sport, oamenii să nu mănânce sau să nu fie înmormântați, dar modul în care ele sunt exprimate
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în limba slavonă (oficială atunci), cu ornamente rare și un sunet unic. A fost gata să se prăbușească acum câțiva ani, dar acum este bine ancorat. În partea dreaptă, alături de biserică (înlăuntru lipsesc chipurile ctitorilor) există și astăzi un monument funerar masiv cu inscripția „Robii lui Dumnezeu Costache și Smaranda Ghioca (anul morții) 1885,” aplecat și neîngrijit. Nu știm încă, aproximativ măcar, perioada în care a slujit preotul Vasile Ivan și dacă a fost și învăț ător, dar e de bănuit
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii noastre. Maximus i-a adus lui Celsus onorurile funerare care i se cuveneau; dacă el restituie astfel toate datoriile prietenilor dispăruți, Maximus poate să-l includă și pe Ovidiu în numărul acestor morți. Epist. ex Pontus II, III este foarte importantă pentru subiectul tratat de noi; aceasta însă ne
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dreptate Kraus 455 care consideră versul 6 "ein Topos der Grabpoesie"; dar, după noi, nu aceasta este problema. Problema este să aflăm de ce acest vers devenise "ein Topos der Grabpoesie". Da, forma sa "epigrafică" era foarte adecvată pentru o inscripție funerară. Dar faima de care s-a bucurat acest vers trebuie atribută, fără îndoială, încărcăturii afective pe care acesta o includea prin referirea la situația politico-spirituală și pe care data respectivă o trezea în mintea contemporanilor. Deși repetat în nenumărate rânduri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
preluată apoi în roman. Fenomenul de intertextualitate trebuie căutat nu în Viață dublă, ci în O moarte... Pornind de la însemnarea din 2 iulie 1931: "Holban, lungă discuție (moartea eroinei"), Gabriela Omăt trimite la o secvență din textul intitulat "Trei măști funerare (Cincinat Pavelescu, Petre Sturdza, Anton Holban)", din volumul Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 311: În aceste enigmatice cuvinte ale finalului ("poate a lunecat...", n.n.) am văzut graba eroului de a se scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
COMPORTAMENTUL MIORITIC Miorița este o replică românească la complicata problematică a morții și reprezintă o secvență dintr-o rito-mitologie funerară. Față de aspectele practice, de punere în scenă a credințelor și a ideilor religioase, textul (cîntec, baladă, colind, legendă), ca discurs verbalizat și distinct, se înscrie în direcția unei metafizici mai speciale. Discuția poate avea înțeles, cu condiția să fie depășită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi unește punerea în scenă a problematicii morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea dramatică a morții actualizînd-o iar și iar, prin tehnici ritualice. Oricînd se poate demonstra că sumerienii, egiptenii, grecii, geto-dacii au promovat concepții funerare izvorîte și timbrate din/de rituri ale fertilității. În schimb, sacrificiul păstoresc din Vrancea își asumă un cod de înțelesuri sensibil evoluat și de interes filosofic, atîta timp cît se ridică spre înțelegerea antropologică a omului. Să nu uităm că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
feminin, ca principiu vital al lumii vegetale, cînd este vorba de viață/moarte, ploaie/secetă; c). îngroparea uneia dintre păpuși (Scaloianul-Caloianul), la margine de rîu, lîngă fîntînă sau în loc „secret”; cealaltă păpușă fiind slobozită pe apă; d). cortegiul și bocetul funerar la înmormîntarea Caloianului: ruperea lui în bucăți și aruncarea fragmentelor de lut pe cîmpie; e). Credința comună potrivit căreia Scaloianul (păpușa masculină) ar fi Tatăl soarelui, iar Scaloița (păpușa feminină), Muma ploii; f). După anumite variante, Caloianul trece drept divinitate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
comună potrivit căreia Scaloianul (păpușa masculină) ar fi Tatăl soarelui, iar Scaloița (păpușa feminină), Muma ploii; f). După anumite variante, Caloianul trece drept divinitate secundară, care intermediază între om și Dumnezeu întru producerea ploii. În legătură cu Paparuda: a). alai (nu cortegiu funerar) alcătuit din fete-fecioare, în număr variabil, probabil cu semnificație simbolică la origine, 7, 9, 12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fără îndoială, actul de maximă concentrare ritual-ceremonială din desfășurarea Paparudei”. După terminarea acestei secvențe de spectacol ritualic, paparudele sunt „dăruite”, de obicei, cu alimente, în vreme ce la Caloian se fac pomeni exact ca la mort. Mihai Pop insista asupra caracterului profund funerar al acestui obicei: „Înmormîntarea fictivă, ne spune autorul, se făcea după toată rînduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, un altul rolul dascălului, cu bocitoare și cădelnițare, înainte de a fi lăsat în apă. În unele locuri era așezat într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al cununii și de aici la cîntecul de nuntă, al miresei. Apa reprezintă semnul cel mai sigur de identificare a unui ritual de rodire; diferă funcția pe care o îndeplinește de la caz la caz, fie generativă, ca la nuntă, fie funerară, la moarte. În mormintele sumerienilor, egiptenilor, etruscilor s-au descoperit vase care au conținut cantități de vin; dacii însoțeau și ei mortul la groapă cu ritualuri bahice spectaculoase. Ambivalența funcțională apă-vin indică măsura și tonalitatea spectacolului ritualic: sobrietate și reținere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]