2,203 matches
-
sectorul Rennes-le-Château, cum intri din dreapta, imediat pe stânga. Prin zonă Își mai făcea veacul un martor al Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume clopotarul bisericii vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În... (În lat. În orig.). . Avea rău de mare (În fr. În orig.). . Încă un conte ratat (În fr. În orig.). . Cine e femeia asta? Alungați-o! (În fr. În orig.). . Camera Fantomei (În fr. În orig.). . Nu vorbi de funie În casa Spânzuratului (În fr. În orig.). . Scară secretă (În fr. În orig.). . Audiența s-a sfârșit. Nu mai am nimic să-ți spun (În fr. În orig.). . Nepotului meu, lucrul cel mai frumos din lume - o frunză verde (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât urmele împleticite din ograda bisericii, chiar decât funia cu care mă jucam. Trebuia să mă duc la Ester și apoi să mă întorc în toate ale mele. Știam, o simțeam, fără să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cine știe ce poleială a multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului din clopotnița unei biserici sub ninsoare, atinsesem chiar capătul ultim, nodul lațului. Privind odgonul acela spânzurat pe brațul Marelui Cenzor, mi se părea că acela-i chiar odgonul libertății mele. Cu descrierea lui voiam să-mi deschid cartea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum se străduia să scape Încă o dată de haita de cîini, păzind busola care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească nici o clipă eforturile. Azvîrli apoi În apă, În spatele său, o funie groasă, de doi metri lungime, fiindcă știa că, atîta vreme cît o tîrau după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu prora spre est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o lege de drugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau chiar luni Întregi, nu-i păsa de timp, și singurul lucru pe care-l dorea era să vadă că funia de la pupa rămînea În urma lor, ceea ce Îi arăta că mai cîștigase un metru din cei o mie de kilometri care-l despărțeau de țintă. - N-o să ajungem niciodată, comentă Niña Carmen În arșița toridă a amiezii, la sfîrșitul primei săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
agăța din toate puterile de echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Făt-Frumos vâjia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut. - Mă arde - zise fata. Baba găurise stânca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. - Aruncă naframa - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plecară capetele, apoi o privire dojenitoare îl reduse la tăcere, pentru tot restul ședinței, pe temerarul care părea să nu cunoască o regulă de conduită elementară în societate, aceea care ne spune că e lipsă de educație să vorbești de funie în casa spânzuratului. Jenantul incident a avut o calitate, a pus toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o cruce. Fiecare iubire are și un Westerloo al ei. Admir îndrăgostiții pur-sânge. Nu corciturile. Merităm să iubim. Chiar dacă ar fi să plătim impozit pe fiecare sărut. Femeile își câștigă florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratița. Iubirea - marea funie care ne-ar putea scoate din abis. Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au căzut decât stropi de civilizație. Au dispărut dinozaurii și va rezista televizorul? Efectele perverse ale civilizației își arată tot mai “prietenește“ colții. Unii oameni au luat-o înapoi spre Neanderthal. Civilizația începe cu săpunul. Și se poate termina cu funia. Globalism - adică o lume trasă la rindea. Mă tem că epoca noastră a uitat rețeta de preparare a caracterelor superioare. Șansele omenirii vor depinde de competiția marilor singuratici. Mapamondul - un balamuc tot mai greu de gestionat. Efectele secundare ale progresului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interesul pentru longevitate. O dată cu trecerea anilor, sunt tot mai puțin pregătit de moarte. Argumentul sinucigașilor : totul e deșertăciune. Principiul comunist "fiecăruia după nevoi" se aplică probabil numai în lumea celor drepți. Oricum, finalul poate fi doar tergiversat. Săpunul nu dezinfectează funia spânzuratului, ci o face mai alunecoasă. Vârsta a patra are graniță deschisă cu Dumnezeu. Geniile mor întotdeauna prea devreme. Morții nu mai au nimic de spus. Îi rămâne timpului misiunea să-i apere, să-i acuze sau să-i uite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? 11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? 12. Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
el ar rămîne liniștit. 24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul lațurilor? $41 1. Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? 2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca? 3. Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? 4. Va face el un legămînt cu tine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un fel anume, lăsând, pe dedesupt, loc, printr-un laț prin care putea încăpea, cu oarecare ușurință, un mistreț, o căprioară, o ciută mai tânără, ori un mascul de cerb
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră palmierilor, pe nisipul alb al plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai mult până să devii măcar un mic navigator, fiule. Mai ai mult! După ce Tapú Tetuanúi și prietenii lui terminau de facut găurile dintr-o scândura, cei mai pricepuți oameni ai lui Tevé Salmón o „coseau“ de următoarea cu ajutorul unor funii rezistente, împletite de către bătrâni, iar apoi le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de arbore de pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl bătu ușor pe umăr și îi făcu semn să sară alături de el pe plasa groasă care se întindea în spatele vasului, atârnata de partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo, caută plin de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o pe soția mea să-i asigure pe ai ei că n-am să povestesc nimănui unde se află insula lor, apoi am plecat. —Cum? — Cu piroga mea. Dar nu era distrusă?!... Ba era, dar eu strânsesem rășina și împletisem funii dintr-o plantă pe care ei o numesc hauhau, și în primele zile am statîn larg, astupând crăpăturile mai mari. Când m-am convins că nu mă caută, m-am întors și m-am ascuns într-una din insulițele aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]