8,881 matches
-
să vă uitați în sus - că vă aprindeți ochii și - apoi - vă veți arde și topi burțile - chiar și chipurile - de presupus!...hei - oameni buni și oameni de hârtie - toți piromanii s-au dezlănțuit - din nou - cu și mai mare furie - asupra cărții cerului - scriind pe albastrele stânci - pe irizatul damasc - cu și mai multă mânie - slove sfinte de cununie - slove de zurlie chiromanție...!” - (...apoi - vocea se pierdea undeva...) și așa și era... ...m-am târât până acasă în pat - și
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
reuși să realizezi ceea ce ți-ai propus și nu crede în înfrângere. Schimba-ți viața, schimbandu-ti modul de a gândi. Fii optimist și privește cu încredere viitorul. 7. Încearcă să înlături încordarea care te stăpânește. Nu te lasă pradă furiei și nu te mânia. 8. Fă efortul de a fi agreabil celorlalți. 9. Evita tentația de a sta de pomană, știind că asta te va deprima. Poate se va găsi cineva să citească aceste rânduri și să încerce să trăiască
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361661_a_362990]
-
21 februarie 1935)¹⁰. La acuzația de antisemitism, adusă de tocmai Romain Rolland, articolul România însângerată vorbește de la sine. Publicat în Paris-Soir, în 1925, Panait Istrati scrie „despre actele de teroare săvârșite contra evreilor de la Focșani sau Piatra-Neamț” provocând „țipete de furie” la Viitorul, care-l denunță pe gazetarul român ca „trădător și calomniator al patriei”¹¹. O piatră de încercare în viața, până acum, destul de zbuciumată a lui Panait Istrati o constituie campania de denigrare și de condamnare a personalității și operei
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
întreb timid. - Da, tata, răspunde el dând trist din cap. Azi ar fi împlinit 95 ani, ar fi fost bucuria vieții mele... - Dar... când a murit, ce a pățit?, continui novice cu întrebările. - L-au omorât nenorociții!, strigă Grig cu furie în glas. - Cine? - Revoluționarii... Tac brusc. „Cred că ori e beat - ceea ce nu cred, fiindcă l-aș fi observat - ori s-a țâcnit!”, gândesc. - Despre cine vorbești, Grig? - Despre Ceaușescu, despre cine altcineva?, răspunde el natural. L-am privit consternat
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
energetic protector rupt de zeci de ani! De unde atâta înverșunare și ură împotriva unei instituții, care reprezintă însăși coloana vertebrală a poporului român? Ce știu decerebrații 0,1% despre rolul Bisericii Ortodoxe Române? Sau, tocmai, pentru că știu atacă cu atâta furie. Biserica este poporul în esența lui. Decăderea instituțiilor civilizatoare românești a început prin anii '70. Odată cu dedulcirea unor profesori din înaltele școli universitare, politehnice, medicale, teologice, administrative. Rezultatul? Apariția de rebuturi cu rol civilizator, care dau apă la moară câtimii
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+7): NIHIL SINE DEO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351804_a_353133]
-
riduri pe spate când trecem sub întrebări de unde vin unde ma duc ... știu tu vii din chemări sub biciuirea așteptărilor durerea este dulce așa îmi spuneai de câte ori mă apropiam de mal eu sunt malul tău iubito și mă împingeai cu furie spre locurile în care știai că mă agăț de tine anaforul apelor tale învolburată foame de noi din vârtejul apelor un strigăt Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - anaforul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MEMORIE ȘI UITARE - NEPUTINȚA I Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1 Marea își izbea cu furie valurile de stâncile falezei, unde se spărgeau în stropi mici, ca mai apoi să se reîntoarcă în vâltoarea undelor ei albastre în care Soarele își scălda razele făcând stropii să strălucească în mii de culori. Undeva în depărtare se auzi
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
răsplată m-am ales că zeci de ani am fost sub arme, ca Roma și-ale sale norme să-nsemne-n lume un succes? Am fost numit procurator în țara asta de coșmar, unde chiar soarele se-ncinge cu o furie de barbar, când locul meu era alături de-acest Tiberiu împărat, pe care cu curaj destoinic l-am apărat și îndrumat să-ntoarcă soarta unor lupte considerate ca pierdute, astfel ca faima-i de strateg cu cea de om să
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
voi cerceta pe îndelete-nvinuitul, ca legea să-și spună cuvântul! Cei doi ies. Îndată după aceea este introdus arestatul: un tânăr înalt, slab și cu niște ochi albaștri, surprinzător de blânzi pentru starea în care el a fost adus de furia mulțimii - fața învinețită, mâinile însângerate, iar chitonul rupt și murdar. Pilat: (privește îndelung și cu un început de simpatie pe arestat, îndeosebi după ce-și dă seama că de la intrarea acestuia, ca prin farmec i-a incetat sâcâitoarea durere de
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
piciorul stâng lipsea pintenul cu rozetă. Presimțind că s-a-ntâmplat ceva, am alergat spre grajd. L-am găsit pe tata prăbușit pe podea, cu fața în sus. Era mort. Murise cu ochii deschiși. Caii nechezau nervoși și loveau cu furie în podea. Când am văzut în jurul lui tot o baltă de sânge, am leșinat. Ce-a mai urmat, nu mai mi-aduc aminte. Mama mi-a spus ceva mai târziu, după ce se întorsese de la sora ei ce locuia nu prea
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
meu de tine, tată. poate atunci ai fi știut că sunt a ta. De ce nu m-ai întrebat dacă mi-e foame? Priveam vitrinele cu dulciuri dintr-o poveste care nu era a mea, doar a altor copii. și nu furia neputinței îmi devora copilăria, ci indiferența ta, tată, tăcerea ta. ca să nu mor, îmi închipuiam că sunt amare și stricate, aveau viermi și putreziciune și puțeau... în loc de glazură, înverzea mucegaiul. nici o lacrimă nu ajungea acasă; spăla obraji și trotuare și-
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
a acelor ani de la sfârșitul celui de al doilea război mondial, poate fi o grea încercare pentru orice scriitor și un exercițiu de stil care necesită adevărate tururi de forță narativă. Debutul acțiunii se plasează într-o vreme în care furia ucigașă cuprinsese lumea, transformând societățile bazate pe reguli și conduite în adunături complet debusolate, continuu terorizate, unde valorile sociale și culturale par spulberate de o incredibilă și de neînțeles nebunie. Aceasta este lumea în care personajele cărții își trăiesc destinul
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
și o scoase din casă. Revenindu-și în cele din urmă din șoc, Theo se repezi după ea: - Ce faci? E goală! Va îngheța! Diana se întoarse ca un robot. Era singura care nu țipa. Îl privi rece, înghitind ghemotoace furia care-i clocotea în vene. Iubirea pentru el fu înlocuită într-o clipă de o mare roșie de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și mai
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
faci? E goală! Va îngheța! Diana se întoarse ca un robot. Era singura care nu țipa. Îl privi rece, înghitind ghemotoace furia care-i clocotea în vene. Iubirea pentru el fu înlocuită într-o clipă de o mare roșie de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și mai amenințător decât l-ar fi crezut ea în stare. - Vreau să divorțăm, strigă Theo. - Acum? Întrebarea suna nefiresc de
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
istoriei dorit. Vorbim de majoritatea celor care formează poporul și nu despre „uscături”. Ferească-ne Dumnezeu de trădători la vârful puterii politice! De unde au apărut în zilele noastre atâtea specimene de oameni cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice? Cum au reușit să înșele poporul? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare
BUNĂTATE VS. RĂUTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352254_a_353583]
-
face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui și soțul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
care-i condusese sub regele Darius nu și-ar fi permis un asemenea libertinaj de față cu suveranul indiferent de circumstanțe. Nimeni n-avea voie să insulte o persoană divină. Se iscă o luptă scurtă. Printr-o fentă profitând de furia acerbă cu care Casandru încerca să-l de-a deoparte de lângă țintă acesta se prefăcu că alunecă, se feri de lama acestuia care șuiera ca un șarpe pofticioasă să verse sânge, strânse cu fermitate mânerul sabiei apoi se înălță iar
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
sufletul umed de patim-albastră, gemeau oglinzile-n cântece tulburi, pe umeri de îngeri veniți în fereastră Și semne nebune cu stele pe buze iscau orbul suflet din miezul de pâine, prin spații zburau hieratic meduze când noaptea-mi lătra cu furie de câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
1983; • Omul și fapta, monografie, 2000, în colaborare cu prof. Domnica Pestrițu; Taifăsuind coacerea-n scorburi, publicistică, 2002; • Jurnal american, călătorie, vol. I, 2003; • Monografia Școlii generale Rucăr-Șușeni, în colaborare cu prof. univ. dr. Gheorghe Pârnuță, 2005; • Cerul, ca o furie în azur, poezie, 2007; La capătul lumii, California! (jurnal american vol. II), călătorie, 2010; • Sanhira, proză, 2010. • Suflet de anotimp/ Souffle de saison/ Spirit of the season (terține, ediție trilingvă), coautor Gheorghe A. Stroia, 2012. Dintre premiile sale, amintim: • Mențiune
SINCERE CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDOLIATE ŞI ZBOR LIN CĂTRE PATRIA ÎNGERILOR, GEORGE NICOLAE PODIŞOR! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352448_a_353777]
-
a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego, 1965:136). El devine mai puternic și creează o lume pe care și-o imaginează în furia descompunerii și a nepăsării și, poate, de aceea se retrage în cripta care îi așează trupul spre odihnă. Pe Bacovia nu îl vei înțelege niciodată dacă nu îi petreci versul în cavoul care se deschide pentru cei inițiați, dacă nu
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
prin miile de sfinți și martiri ai acestui veac, în rândul cărora ne-am aflat, și pe unii dintre ei i-am văzut și-i mărturisim lumii spre pocăință. Preamărit să fie Hristos pentru milioanele de victime creștine ucise de furia caiafică, pe care-i purtăm în sufletele noastre și-i mărturisim lumii, spre trezire. Preamărit să fie Iisus Hristos prin zecile de milioane de victime omenești, cel mai cumplit genocid al istoriei, pe care lumea nu-l ia în considerare
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
mai intensă structurii cosmoidale a subconștientului ființei, suverană impulsionare a oricărui act creator: „În lumea pământeană/ de tristeți/ a izbucnit în flăcări/ glasul visului/ orbindu-mi aripile/ Cred că ieșise/ din cuptor/ Soarele/ or vreo altă/ eternitate/ mă iubea cu furie/”. Din viziunea mitopoetică negulesciană nu putea să lipsească oul cosmic ivit din apele primordiale. El este Spiritul divin ce îl însoțește încă de la începturile lumii, orientând sensul căutărilor sale printr-un organ privilegiat, canal și simbol al vieții spirituale: „îl
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-a aruncat de pe ea și din nou m-a apropiat, apoi m-a îmbrățișat peste șolduri cu picioarele. Mâinile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului E toamna asta ca o agonie; Ne dăm la ceasul morții de pereți, Căci, în curând, va ninge cu furie Și-om tremura, tușind, pe sub nămeți. E toamna asta o alegorie; Ne pregătește iarna un final. Tânjind, bolnavi de-o gigacalorie, Ne-om încălzi, dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
terfelea un mucalit !?) fără ca un răspuns direct și scris să pună capăt frământărilor de preamărire și mai ales de acces la cașcaval. În compensație, l-a luat pe „Dumnezeu în brațe” și, cu EL, înainte ... Fără a-și fi temperat furiile după refuzul mireanului (cineva i-a spus că jocul la două capete nu este agreat nici de Prea Înaltul și Milostivul, iar „întâistătorul” de la palat avea el însuși astfel de apucături !) adoptase „smerenia” printr-o „iluminare” silită, nefirească și tremurată
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]