3,241 matches
-
Astfel a fost Înțeleasă până acum pictura lui Grigorescu din 1880 : o privire ironică asupra unui om care Încearcă să supraviețuiască Într-o societate coruptă. Având Însă În vedere informațiile cuprinse În acest capitol, este posibil ca pictura Evreul cu gâsca să aibă și o altă semnificație. Ar putea fi vorba despre unele reminiscențe ale vechiului obicei augural, cu valențe rituale, ca evreii să dea cu anumite ocazii creștinilor (inclusiv autorităților), ca dar magic, o pasăre de mâncare (clapon sau gâscă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gâsca să aibă și o altă semnificație. Ar putea fi vorba despre unele reminiscențe ale vechiului obicei augural, cu valențe rituale, ca evreii să dea cu anumite ocazii creștinilor (inclusiv autorităților), ca dar magic, o pasăre de mâncare (clapon sau gâscă). După cum am văzut, se pare că - la nivel oficial - obiceiul a fost sistat În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), cu doar vreo 15-20 de ani Înainte de realizarea picturii de către Grigorescu. Este evident că, la nivel popular, a supraviețuit obiceiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
București, 1999 (prima ediție, 1944). 739. La Începutul anilor ’40, pentru presa de extremă dreapta din Ungaria, „jidanul” era o „creatură murdară”, care „emană mirosul boarfelor vechi și ieftine pe care le vinde”, dar mai și „pute a grăsime de gâscă” (728, p. 209). 740. Mișcarea legionară În texte originale și imagini, editor Lucian Borleanu, Editura Lucman, București, f.a. 741. Ștefan Zeletin, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române, ediția a III-a Îngrijită de C.D. Zeletin, Editura Scripta, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Cetatea Albă? SÎnt orașe sovietice, tovilor! După cum scriam și În alte dăți, comuniștii români voiau ca poporului să nu i se reamintească filele de istorie cu care activiștii se șterseseră la fundurile groase, de nababi trăiți În puf de gâscă. Aproape jumătatea de Moldovă furată cu nerușinare de „genialul” Stalin trebuia să rămână acolo unde-i hărăzise locul: În URSS. Cu toate că foarte mulți români din dreapta Prutului aveau neamuri În stânga lui, realitatea nu trebuia oficializată iar sentimentul național trebuia reprimat cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aveau în gospodărie și, în timp ce boabele curgeau în căușul așezat lângă scăunelul de lângă ea, făcu un inventar rapid în minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă de rață plus curca ce-și clocea ouăle și încă două gâște ce vor scoate boboci. Noile generații de orătănii se vor adăuga la cei mărișori scoși în martie. A rânduit pentru clocit optsprezece cloște, iar trei își așteptau rândul să le facă cuibare în care vor cloci ouăle să iasă pui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Emilia, știa ea bine că ouăle făcute de găini ce nu au fost călcate de cocoș, sunt sterpe, nu pot fi clocite să se scoată pui din ele . Privea cu încântare la tot norodul de păsăret, găini, curci, rațe și gâște, care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu să numere păsările
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu să numere păsările, cum făcea în fiecare dimineață: patruzeci și nouă de găini și cocoși, optsprezece rațe și rățoi, nouă curci și curcani și douăsprezece gâște, în total optzeci și opt de păsări, în afară de cloște. Lipseau patru păsări, îi spuse maică-si, urmând să caute pe cele lipsă și să hotărască cauza lipsei acestora; Maria împreună cu Mihăiță s-au îndreptat spre grajdul vitelor pentru a mulge
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că în gospodăriile țărănești, mai cu seamă cele blagoslovite cu mulți copii, pe măsură ce aceștia creșteau și înțelegeau de vorbă, primeau din partea părinților unele mici treburi gospodărești, pe măsura puterilor și priceperii lor; ori trebuiau să păzească cârdurile de boboci de gâscă, ori să aibă grijă de câțiva miei ce deveneau mioare apoi oi fătătoare ce înlocuiau oile bătrâne, așa numitele „babane” în grai țărănesc. Săndel fiind un băiat isteț și destul de gospodăros, primise o astfel de misiune, pe care o îndeplinea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în mod rațional și constant, având programul extrem de precis: dimineața se scoală, mănâncă pâine prăjită cu unt și gem, bea o cafea, stă până pe la ora zece, apoi pleacă - bănuim ca la San Pere - unde lucrează la grădină sau hrănește gâștele, sau îi ajută pe invitații (artiștii) care solicită fie una, fie alta, găsind soluții pentru orice, sau inițiază o nouă acțiune, sau definitivează o fostă acțiune și tot așa până pe la ora 14.00- 14.30, uneori și mai devreme
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în urmă-i curățenie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat acolo. Am stat muți și l-am urmărit. Ăla nu era român! Era în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când se râde, când se doarme. Eheeei! A început al patrulea cort, deși pe al treilea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
așteptam să fie bine primită "în exterior". Cum în acea perioadă tot fondul cinegetic extraordinar de bogat al țării era la dispoziția exclusivă a "primului vânător", MAE a trebuit sa obțină în prealabil autorizațiile de vânat pentru cerbi, lupi, iepuri, gâște, rațe, mistreți, din mândrie națională neputând lipsi din film nimic din fauna cu "păr sau pene". După obținerea aprobărilor, am atras la colaborare Asociația vânătorilor și pescarilor, forurile județene și comunale, apelând chiar și la Ministerul Apărării pentru un elicopter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se organizează o vizită la centrul avicol de la Bărcănești. Cu delegația oficială și grupul de ziariști sirieni am sosit la fața locului fabrica de procesare. În hol, o expoziție apetisantă de produse "din pasăre" de la foie gras, la pastramă de gâscă, piept de curcan, pui afumat etc. La vizitarea liniilor de fabricație, importate din Italia, cu toate operațiile automatizate, am fost curios sa aflu cum sunt sacrificate găinile. Precizez că în viața mea n-am tăiat nici un gât de galinacee, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clar c) se simte bine astfel. Toți hasidimii se simt bine, se strecoar) pe intervalele dintre scaune, se viziteaz) Între ei, discut) unii cu altii și stau ner)bd)tori la cozile nesfârșite de la toalet), amabili, dar agitați ca niște gâște. Nu dau nici o atenție indicatoarelor din avion. Nu știu oare limba englez)? Pe Însoțitoarele de bord le-au exasperat. O Întreb pe una dintre ele când aș putea primi o b)utur) și ea tip) la mine iritat): „Treci la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
camere să ne relaxăm Împreună la un pahar sau la o pipă de... opiu. „Vrei o pipă?“, mă Întreabă Hafiz, un actor cu o siluetă fină, simpatic star la televiziunea iraniană. „De ce nu“, răspund curajos, „dar o să strici orzul pe gâște“. Aveam motive să fiu sigur că drogurile nu au nici un efect asupra mea. Când ajunsesem la New York, cu nici un an În urmă, fumatul de hașiș sau marijuana era foarte la modă În Greenwich Village. În fiecare weekend, după repetiții, artiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au apărat pielea, căci de cădea Moldova, urmau la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea", lămurește Tăutu, tânărul "Mare logofăt" fost grămătic al cancelariei domnești, școlit prin Lehia, la care inteligența ține locul spadei nu chiar atât de ascuțită ca peana de gâscă. Ne-au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea, și Carpații, și Cerul, și pe Iisus Mântuitorul ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată în calamara de la brâu, este gata de luptă. Cuvântul nostru aiesta este! dictează Ștefan plimbându-se încoace și încolo căutându-și cuvintele. Scrie! "Moldova este o țară liberă și nu primește porunci de la nimeni! Porturile Moldovei sunt libere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Străinătatea, cât a fi ea de luminată, tot străină inimii tale rămâne, rostește Stanciu. Unii s-au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu-i așteaptă "plăcinte cu poalele-n brâu"... Atunci, de ce adastă la mila străinului? întreabă Ștefan. Eu cunosc umilința pribegiei. Mulți se laudă că o duc bine. Și unii o duc... Alții, vai de ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moldovenii să lupte și să moară apărându-și libertatea... Să scrii, ca aieste fapte să stea mărturie, "să nu rămână îngropate în mormântul uitării"... Măria ta le-ai scris mai bine cu spada! Eu... eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să moară apărându-și libertatea... Să scrii, ca aieste fapte să stea mărturie, "să nu rămână îngropate în mormântul uitării"... Măria ta le-ai scris mai bine cu spada! Eu... eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cheamă "fericire". Și... și de mi-a fost dată pentru o clipă... repede-repede mi-a fost luată. N-am avut timp pentru ea. Gonesc de când mă știu, nu s-a lipit chestia aiasta de mine, ca apa de pana de gâscă. Acum... o să-ți spun să nu râzi de mine știi care-i acuma suprema mea fericire?... ?!... Să apuc să dorm... Da' știi, colea, pe săturate, într-un pat cu pernă, cu așternut alb, moale, curat... Săracu' Ștefan Vodă, spune cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din mei. Cultura meiului a dispărut, dar îmi amimtesc de meiul cultivat de bunicul meu, tata mamei. Ca hrană, pe lângă lapte, brânză și ouă se mai foloseau și multe fructe și legume. Carnea se mânca, de obicei proaspătă. Găina, rața, gâsca, se sacrificau sâmbăta și se consumau duminica după ce veneam de la biserică. Mielul era sacrificat primăvara, la Paști și la Duminica Mare. Toamna se consuma carne de batal cu varză și cu vin negru „puterea- ursului”. La Crăciun se tăia porcul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pregătire pentru examen cu dânsul. Ajunsesem să scriu după dictare fără nici-o greșală de ortografie. De asemenea făcusem foarte mari progerese la aritmetică. La vremea treeratului învârteam împreună cu unchiul la „vânturătoare” și rezolvam probleme de perspicacitate. „Bună ziua cincizeci de gâște”. „Nu suntem 50, ci dacă am mai fi pe câte suntem și încă două am fi 50”. „Mama tatii, soacra mamei, și cu bunica mea, câți ani avea”?. La pregătirea pentru examenul de admitere eram la Corbeni, la bunici. Umblam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
D I N U a avut cea mai grea soartă dintre toți frații mei. La vârsta la care a început să vorbească, într-o primăvară, în curte, fiind singur, a fost victima unui gânsac care se mândrea cu bobocii unei gâște, pe care băiatul a vrut să- i mângâie. A fost lovit și cu ciocul, dar mai ales cu aripile, de a căzut la pământ. Gălăgia gânsacului furios a fost mai puternică decât alarma dată de băiat, dar până să fie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]