7,015 matches
-
din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite și se miră Și în șoaptă zic deodat’: „Cotcodac ! Vai, ce bărbat !” Și-ntr-o clipă jumătate Cad de-a valma, leșinate ... Referință Bibliografică: VOINICUL DIN OGRADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare, l-am lăsat liber, deși mă temeam că se ia de găini. Îl certasem de câteva ori, când era rănit și-l învățasem că nu trebuie să le atace. Ei bine, el a înțeles și nu a mai încercat! De când e în libertate, deseori vine pe crengile dudului din fața casei și mă
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
câte un uliu sau alt prădător. Stăteam atunci cu grijă pentru soarta micuților din cuiburi. Păsările de pradă noi le cunoșteam bine, căci de multe ori veneau și răpeau și din curțile oamenilor, chiar și de la noi din curte, pui, găini, și alte orătănii făcând-o pe mama să turbeze de necaz. Alteori îi zăream cum încercau să vâneze câte un porumbel care se ascundea cu inima bătând să-i spargă pieptul, sub polata noatră în timp ce noi cărora nu ne scăpa
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
-n șosea - deci primăvară! tot mai mulți țânțari - vapoarele spre Deltă pline-s de turiști struguri neculeși - peste cărarea din vie albina-n zigzag astăzi ca și ieri mușchii-s atent exersați - doar creieru’-i flasc câtă zarvă-n cotcodacul găinii - pe site alt haiku se-nchină cinstea - pe strada libertății vilele hoților frunzele de plop foșnesc atingând cerul - curând și eu ce fericire-i în cântecul păsării - pășesc pe vârfuri printre florile de dovleac un trandafir - bondarul nehotărât câmp cu
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373623_a_374952]
-
bine alintată de buzele sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: In viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce săruta cerul Ești
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor... Mama, când auzi, se supără rău și-i scrise lui
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
că aveți copii și trebuie să-i rostuiți. --Lasă-mă cu chestiile astea, nu ne purta tu grija! Spune-mi, ești de acord să organizez firma mea în casa și curtea ta? Să cultiv pământul vostru cu plante medicinale? Să cresc găini, porci, să plantez pomi, să fac un solar și aici în curte o frumoasă grădină de legume? --De ce-mi pui tu întrebările astea? Ce mamă ar refuza un fiu vrednic care vrea să-i înflorească gospodăria? Ai mă, Ionele
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături de vară: numai brazde și bolovani. În șopronul cu ieslea, unde țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo să usuce el plante medicinale? Bârr!..Îi vâjâiau urechile,iar pe ochi îi cădeau vălătuci de pâclă. Parcă era
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
aia! Ca să-nveț’! i-o tăie tata Nițu. - Și la ce mi-o trebui!? Eu mă mărit! - Și te pomeni că cin’te-o lua, te-o pune-n grindă! Tu, fată, zău că n-ai minte nici cât o găină! Întreab-o pe sor’ta Rița cu ce să mănâncă măritișul... Văzând că e luată în pene, Leta începu să adune mătase de porumb. - Ce faci tu, fată? Ce e cu grămada asta? o întrebă tata Nițu când ajunse în dreptul ei
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Noi am construit blocuri... Dreptaciul: Niște ghetouri, adevărate cutii de chibrituri... în care ne-ați băgat, nu de dragul proletarilor, ci pentru a-i putea controla. Dacă se lăsau casele și nu se demolau, se mai putea crește un porc, niște găini, și atunci muncitorii aveau posibilitatea și resurse pentru a face grevă, să-și ceară drepturile. Însă așa i-ați transformat în... adevărați sclavi. Nu puteau să se mute dintr-o localitate în alta, fiindcă majoritatea orașelor mari erau închise.Pâinea
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
copil, a exclamat :m-am gândit, spune-i, că facem noi tortul, vreau, să fie ceva grandios. Așa se poate, face o căsnicie fericită, găsind punctele slabe, nu acționând, ca un cocoș care nu are creierul mai mare decât o găină. Mulțumesc pentru poză: 9am.ro Referință Bibliografică: Femeia îndărătnică, sau o căsătorie fericită / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2052, Anul VI, 13 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga trăiește și zburda, Ea iubește pădurea umbroasa, tăcută și umedă. Ferigile de argint se-nalță deasupra ca niște umbrele verzi Spori de feriga Găină și Pui* poți dedesubt să vezi. Zână Feriga șoptește cu glas jos și sperie pasărea Kiwi Care scrutează beznă să vadă doar ce poate auzi. --------------------------- (Zânele flori și păsări ale Aotearoa Nouă Zeelandă, Editura Rush, NZ, 2004) *Nume comun Feriga
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
și Pui* poți dedesubt să vezi. Zână Feriga șoptește cu glas jos și sperie pasărea Kiwi Care scrutează beznă să vadă doar ce poate auzi. --------------------------- (Zânele flori și păsări ale Aotearoa Nouă Zeelandă, Editura Rush, NZ, 2004) *Nume comun Feriga Găină și Pui FERN FAIRY AND KIWI The Kiwi is our național bird and name by which we’re known. Like Silver Fern, a symbol proud, to other nations shown. The Kiwi always hunts at night and probes with a long
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne: E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne. Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată, Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată; Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină! Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină. Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase, Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase, Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne (A luat-o pe-„arătură”, cred
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În tufe, ceva se mișca. Se-apropie încet, șireată, Pe iepure
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele proaspete de zarzavat, pe care, ea îl păzea ca pe ochii din cap. Dar, nicio mișcare. Nici zumzăitul muștelor nu se mai auzea. Dezamăgită, tocmai își ștergea de rochiță mâinile
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
niveluri se afla sub nasul lor și ei au căutat mai bine de 2 ore „intrarea în peșteră” Fiecare și-a propus ca a doua zi să iasă spre a privi din nou clădirea pe dinafară. Nu puteau înțelege orbul găinilor care i-a nimerit așa de-o dată. La sugestia „sefului” cum îi spuneau tinereii din respect al pletelor albe pe care le avea și pe atunci Nea Toader, fiecare a ales câte o cameră, deși au fost tentații de a
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
spate. În România munca nu mai este garanția succesului. Fraierul care muncește n-are nici un drept. Cea mai nenorocită este suficiența de mitocan ajuns. Mulți n-au idei, nu pot, dar nici nu vor. Au IQ-ul ca al unei găini congelate. Aristocrația română, bazată pe furt și amnezie, e pe cale să se nască, printre altele și din foștii colaboratori ai Securității, monument de șmecherie și gargarageală. ‘’Intelectualii acoperiți sunt retardați’’. Așa mi-a spus recent la Chișinău Mihai Cimpoi, ambasador
UN PUI DE EDITORIAL. DE CE SUNTEM CERŞETORI ÎN PROPRIA ŢARĂ? de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371931_a_373260]
-
În fond și la urma urmei, ce mai vrea, dragă, de la tine? - mă întreabă ea, supărată.” Auzi întrebare, ce mai vrea ea de la mine? Acum, domnule inginer, nu mai are nici-un rost, mândruțul ei a ieșit din spital ca o găină capie ( doamne ferește, că nu-i vreau eu răul) cică are capul într-o parte și schioapăta, merge-n cârjă, ăia l-au pensionat de la șoferia lui, gradul trei, cu drept la alt servici, dar acum nici de portar nu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
Maica Mihaela Iordache, Arhim. Nil Dorobanțu, Arhim. Nicodim Măndiță, Arhim Mină Dobzeu, Arhim. Iustin Pârvu, Pr. Vasile Boldeanu, Pr. Constantin Sarbu, Pr. Ioan Glăjar, Arhim. Ioanichie Bălan, Ieroschimonahul Daniill Tudor, Teodor M. Popescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Ovidiu Găină, Ovidiu Papadima, Ioan Petru Culianu, Petre Tutea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă, Radu Mărculescu, Vladimir Dumitrescu, Vasile Conta, Ilariu Dobridor, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Pan. Vizirescu, Sextil Pușcariu, Gherghe Sofronie, Aurelian și Traian Ionașcu, Emil și Iuliu Hațieganu, Eugeniu Speranția, Maica
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Cocoșul nu-l lua în seamă și, ca o placă stricată, repeta de mai multe ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan se dădea de ceasul morții să adoarmă. Găinile erau de părere că stă cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]