2,007 matches
-
cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și mai subțiri ca femelele și capătă, în epoca de reproducere, granulații albe deasupra și pe laturile corpului. Hrana este, în special, animală: zooplancton, larve de insecte (efemere etc.
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai multe rânduri transversale de pete întunecate, dispuse regulat. Celelalte înotătoare sunt gălbui sau gălbui-cenușii, lipsite de obicei de pete. Este răspândit în bazinul Tisei, Someș, Tur, Mureș, Criș; Olt. Specia este întâlnită în următoarele țări: Ungaria, Polonia, România, Republica Moldova, Serbia, Slovacia, Ucraina. Trăiește în toate râurile și pâraiele, începând din zona păstrăvului
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
ține denumirea "Psalliota" în loc de "Agaricus". Ciuperca poartă mai multe taxonomie în plus care pot fi neglijate: "Pratella augusta" (Claude Casimir Gillet, 1878), "Agaricus peronatus" (Massee, 1892), "Fungus augustus" și "Fungus peronatus" (Otto Kuntze, 1898). Ciuperca reacționează chimic, colorându-se în gălbui în urma reacției cu hidroxid de potasiu pe suprafața pălăriei. De asemenea are o reacție roșiatică la "Testul Schaeffer". Acesta a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
pleuron toracice bine sclerotizat. Există aproximativ 370 de specii de tizanure în întreaga lume. Tizanurele includ patru familii existente: "Lepismă saccharina" , numită popular "peste de argint", din cauza solzilor săi argintii care acoperă corpul, uneori culoarea generală fiind cenușie-deschis, brună-negricioasă sau gălbuie. Trăiește în case, în locurile calde ale gospodăriilor. Are corpul turtit dorsoventral. De regulă este o insectă nocturnă și se ascunde în locuri uscate, prin crăpăturile de la țocurile ferestrelor și ușilor. Nu sare, insă fuge foarte repede. Lungimea corpului de
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
se folosesc desene sau imagini create artificial. Acestea însă depind de percepția fiecăruia, care diferă întrucîtva de la un individ la altul. Potrivit observatorilor, peria lui Haidinger are forma unei flori cu patru petale, dintre care două albăstrui și celelalte două gălbui, petalele de aceeași culoare fiind situate diametral opus față de centrul figurii. Marginile petelor de culoare sînt difuze, ceea ce justifică denumirea de perie. Unii observatori percep zonele galbene ca fiind unite între ele printr-o punte care trece prin centrul figurii
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții urât mirositoare. Au o blană cu păr des și moale. Blana pe partea dorsală este de culoare cafenie sau brun-închisă, cu o tentă gălbuie sau cenușie, iar pe partea ventrală cenușie-gălbuie. La unii indivizi este evidentă o dungă neagră, medio-dorsală. Gimnurii mici sunt mai activ noaptea, dar și ziua. Duc mai ales o viață terestră, însă au fost observați cățărîndu-se pe tufișuri sau pe
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
aproximativ 85-112 mm, lungimea cozii este de 4-13 mm, iar lungimea antebrațului este 55-70 mm. Au o greutate de circa 34 grame. Masculii sunt ceva mai mari. Colorație spatelui este cafeniu-deschisă, cafeniu-roșcată sau cafeniu-închisă, uneori cu o nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de o glandă cutanată cervicală. Este răspândit în Africa de Vest, Africa
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
kg, în medie 2 kg. Longevitatea este de 14 ani în stare liberă. În captivitate pot trăi până la 34 de ani. Genetele au blană cu păr moale și des. Culoarea blănii este variabilă, dar la cele mai multe specii este cenușie sau gălbuie cu pete cafenii sau negre pe spate, iar pe laturile corpului petele formează șiraguri longitudinale. Pe linia mediană a spatelui există un șir de peri negri, zbârliți. Coada cu inele de culoare neagră și albă, de aproximativ aceeași lățime. Pe
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
foiosul este foarte slab dezvoltat, vestigial). Blana are părul des, lins și scurt care stă în șuvițe de-a lungul corpului. Culoarea este de la roșcat-cafeniu-negricioasă la cenușiu-negricioasă dorsal, la cele mai multe specii cu pete și cu dungi albe, iar pe abdomen gălbuie, cenușie sau albă. Lipsește dimorfismul culorii după vârstă. Glandele cutanate preorbitale și interdigitale absente. La "Tragulus napu" și "Tragulus javanicus" pe bărbie există o glandă cutanată specifică. Vezica biliară prezentă. Cecul este simplu. Placenta difuză. Femelele au două perechi de
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
în condiții de umiditate. Testul de evicțiune, apoi de reexpunere se dovedește adesea concludent. Evoluția veziculelor este variabilă de la un caz la altul. Uneori, veziculele pot fi foarte discrete și se usucă rapid. În acest caz rezultă mici placarde brun gălbui, înlocuite ulterior cu o fină descuamare centrifugă care ia un aspect festonat sub formă de coleretă, lăsând o epidermă roză, subțiată, cu aspect atrofic foarte moale la pipăit. Există câteva varietăți de dishidroză: dishidroza simplă, eczema dishidrozică, dishidroza buloasă, dishidroza
Dishidroză () [Corola-website/Science/334783_a_336112]
-
după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii. Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii ("Engraulis"), în alte mări din nevertebrate bentonice. Specie migratoare anadromă, petrece cea mai mare partea a vieții în mare. Urcă pe fluvii în lunile aprilie-mai, pentru a-și
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile capului are două pete gălbui. Abdomenul este alb-gălbui. Are o dunga închisă între ochi și colțul gurii. Se mișcă lent, dar se cațără foarte bine în copaci. Când este prins, se repede furios și mușcă. Exemplarele tinere și semiadulte se hrănesc cu șopârle, iar adulții
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
sublabiale în contact cu inframaxilarele anterioare, acestea egale cu cele posterioare. Nara este situată între două plăci. Coloritul spatelui este brun-deschis, brun-închis, brun-cenușiu cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile capului, în regiunea post-occipitală are două pete gălbui distincte, amintind pe cele de la Natrix. Are o dunga închisă distinctă între ochi și colțul gurii (caracteristică pentru genul "Elaphe"). Abdomenul este uniform alb-gălbui. Uneori apar exemplare complet negre (melanice). Șerpii tineri au pete dorsale brun-închise pe spate, iar petele
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
Aquila chrysaetos"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), corb ("Corvus corax"), fluturaș de stâncă ("Tichodroma muraria"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea pestrița mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), ghionoaie verde (Picuș viridis), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), cinteza ("Fringilla coelebs"), huhurez mare ("Strix uralensis"), huhurez-mic ("Strix aluco"), mierla gulerata ("Turdus torquatus"), drepneaua mare ("Apus melba"), ciuf de pădure ("Asio otus"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), aușel nordic ("Regulus regulus"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), fluierar de munte
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
au colorit dorsal brun deschis sau închis, de obicei cu două dungi închise dorso-laterale; adesea are o linie închisă vertebrală. Coada închisă, cu nuanțe albastru cobalt-verzui. Abdomenul este portocaliu sau galben deschis și pătat cu mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului, este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în zona
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic, cu o convergență posterioara. Pe spate are o culoare cafeniu deschisă sau gălbuie că nisipul (homocromie), cu resturile a șapte dungi longitudinale albe, dintre care una vertebrală transformată în oceli albi, cu marginea de culoare închisă. Capul de culoarea nisipului, cu pete mici închise. Abdomenul este alb, cu ușor luciu de smalt, fără
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
a spatelui, dispuși câte 34—43 într-un șir. Dorsal are un colorit brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
miere nu se va aprinde. Testul șervețelului O altă metodă de testare a mierii poate fi și „murdărirea" unui șervet alb de bucătărie cu o lingură de miere. Cea autentică nu pătează, pe când cele mai multe tipuri de miere artificială lasă pete gălbui. Testul păharului cu apă Mierea autentică nu se dizolvă imediat dacă este pusă într-un pahar cu apă. Ea se va duce prima dată la fundul păharului. Dacă mierea este falsificată, se va dizolva imediat și nu se va depune
Mierea de albine. Fă testul pentru a vedea dacă este naturală by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101452_a_102744]
-
fiind extrem de iute, crește sub plopi sau anini, pălărie cu zone rozalii precum lamele cu benzi palid-roșiatice), "Lactarius glaucescens", sin. "Lactarius pergamenus" (comestibil dar iute, se dezvoltă numai în păduri de foioase, mai mic și subțire, se decolorează după tăiere gălbui), "Lactarius pallidus" (comestibil, nu amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie), "Lactarius pubescens" (necomestibil, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, cu cuticulă
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
se dezvoltă numai în păduri de foioase, mai mic și subțire, se decolorează după tăiere gălbui), "Lactarius pallidus" (comestibil, nu amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie), "Lactarius pubescens" (necomestibil, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, cu cuticulă albicioasă până palid rozalie, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată), "Lactarius trivialis" sin. "Lactarius bertillonii var. queletii" (necomestibil pentru că
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]