3,883 matches
-
Ne vom alătura astfel iarăși sufletelor prietenilor noștri celor adormiți întru Domnul în acele vremi și ne vom bucura și aici , și dincolo, lângă ei, de rugăciunile lor și de slujbele de pomenire ale Bisericii. Prin jertfa noastră ne vom găti sălaș lângă cei pe care i-am iubit, în casa Părintelui ceresc. Bine este a fi frații împreună, scrie Sfântul Prooroc David; ni se cuvine și nouă a fi împreună iarăși, acum când zilele noastre s-au scurtat și rămânem
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vorbindu-le despre lucrurile de care trebuie să ții seama ca să te poți purta cum se cuvine cînd te-ai născut sărac pe acest pămînt și avu tăria demnității prefăcîndu-se Încredințată că În casa cea nouă nu se va mai găti, fiindcă mîncarea va veni zilnic de la hotelul Bolivar și că de aceea, cred că dumneavoastră mă Înțelegeți, doamnă, ea trebuia să plece, o să vadă ea unde, da, doamnă, de bani n-o să ducă lipsă, o să-și găsească de lucru, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și oricum va veni În vizită, poți veni cînd vrei, Nilda, fiindcă În casa asta ai numai prieteni, e normal, după atîția ani... Și prietenii se prefac și ei că sînt Încredințați că În casa cea nouă nu se va găti niciodată și că sînt alături de ea și o Îmbrățișează oferindu-se s-o ajute, oferindu-se să cheme un taxi și să-i ducă bagajele pînă În stradă și-l cheamă pe Julius ca să-și ia și el acum rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apucase sughițul și soarele făcea să-i strălucească dinții de aur și toți Îi cunoșteau cariile și știau că avea un copil Îngrozitor care bîzÎia tot timpul și că suferea din pricina faptului că nu prețuiau mîncarea pe care le-o gătea și că citea ziare de senzație stînd cu cuțitul cel mare de tăiat carne alături și că ajunsese la fundul sacului cu poveștile cu indigeni În pielea goală și că susținea că multe din poveștile pe care le citea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi făcut să se Întoarcă și să se adune În jurul patului În care eu Îmi dau sfîrșitul, i-ar fi adus Înapoi din creierul munților, dar acum nu se poate, fiindcă Nilda nu mai este și dacă n-o să mai gătească În casa cea nouă, de unde-o să mîncăm noi? Tot de la hotelul ăla? Și dacă mi-o veni sfîrșitul, Doamne ferește, Înainte de a pleca, fiindcă mă doare foarte tare aici, În partea stîngă a pieptului, fără ca nimeni să știe de ruda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mormanul de rufe e prea mare, poate că o să-i spună lui domnișorul Julius să mă Însoțească Împreună cu Carlos pînă În Florida și o să afle În felul ăsta unde locuiesc, „E ziua domnișorului Julius“, Îi spuse Arminda cumetrei Guadalupe, care gătise toată ziua și se uitase la ea cum calcă. Uneori cele două bătrîne reușeau să se Înțeleagă; de exemplu, Guadalupe Înțelesese că Arminda n-o să rămînă decît cîteva luni și că pe urmă se va Întoarce ca să lucreze mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că pe urmă se va Întoarce ca să lucreze mai departe la o familie care se muta Într-o casă nouă. Guadalupe era cam surdă și se ducea devreme la utrenie și la piață, ca să tîrguiască și apoi se apuca să gătească pentru copiii ei, niște nerecunoscători care vin numai la masă și care stau separat cu nevestele lor. Era cam surdă și Arminda Începuse să se simtă mai bine, Își păstra forțele pentru cămășile conașului. Să fi fost ora cinci după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la familia unde lucra. Probabil că trebuia să se fi dus ieri, așa cel puțin a Înțeles Guadalupe, gîndindu-se că era vineri și că ieri fusese joi. „E ziua domnișorului Julius“, Îi spusese Arminda rudei sale, uitîndu-se la ea cum gătește. „Dumneata mergeai de obicei joia“, spuse Guadalupe cîteva minute mai tîrziu, gîndindu-se că astăzi era vineri și că terminase acatistele. „E ziua domnișorului Julius“, voia să-i spună Arminda, dar Își păstra forțele pentru cămăși și ruda Începu să mestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bun bucătar din Lima. — Bucătăreasă, se trezi spunînd Julius, poate descoperind homosexualitatea, poate gîndindu-se pur și simplu la Nilda. — Darling, exclamă Susan, privind Îngrozită la Juan Lucas. — Tipul ăsta n-o să stea aici, draga mea, n-o să vină decît ca să gătească... Anyhow, do you think he would dare?1 Și cînd te gîndești că Julius, care era de față, era primul din clasă la engleză. A doua zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din clasă la engleză. A doua zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita Întruchipată. Arminda nu-și dădea seama de amănuntele astea. Se completau golurile prin angajarea unor noi servitori, dar ea nu mai prindea nuanțele cu care se Îmbogățea viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să mai arunce o privire spre „vestibul“, dar glasul subțirel al Înțeleptului Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiecare să dovedească faptul că nu e vinovat; odată stabilită nevinovăția, să meargă Împreună În fața stăpînilor și să le spună că nu mai putea fi decît un singur vinovat și că ăsta era chiar băiatul lor. — Eu unul nu mai gătesc cu atîția lucrători pe capul meu! — Dumneata ești un egoist, Îl acuză Țanțoșa. — Că dumneata n-oi fi fiind... Destul, nu vă certați, interveni Carlos; totul se poate face, dar cred că cel mai bun lucru și cel mai urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu temele, chiar desena bujori și flu turași la colțurile paginii, pentru care Tovarășa îi dădea un punct în plus
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o dăduseră afară din cameră și-i făcuse băgăjelul. Fusese nevoită să le aducă sus, la Codrin. Zile în șir ea nu a mai ieșit din apartament decât noaptea. Codrin îi aducea de mâncare și discutau, dormeau, dansau, făceau dragoste, găteau, departe de viața lumii pe care o priveau doar pe fereastră. Era o fată minunată, nu era cine știe ce de frumoasă, ci doar drăguță. Avea însă un trup superb, subțire, fin, era elegantă și mi se părea fermecătoare. Dar când venea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
socoteală. Nu încă. Femeia-care-se-dă-drept-Karin vine tot timpul, cam în fiecare zi. Îi face cumpărăturile și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat de la Glandele Mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea îl făcea pe Daniel să turbeze. Panicat, se străduia să-i facă pe plac, trudea pentru relație de parc-ar fi fost în pericol. Făcea curățenie și gătea, cheltuia sume extravagante pe delicatese - zgârciobi și alune de Macadamia. Îi căuta articole despre sindromul Fregoli și îi tolera orice temere. Noaptea îi masa spatele cu ulei calmant, apăsând în sfârșit aproape atât de tare cât îi cerea ea. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Un parc acvatic în Marele Deșert American. —Trebuie să anunți Adăpostul. Trebuie să oprească chestia asta. El nu răspunde, ci se sprijină pe un călcâi, în poziția Virasan, și se holbează la toate felurile de mâncare sofisticate pe care le gătise ea. Acum avea să iasă la iveală. Acum avea să plătească pentru salvarea asta. De unde știi toate astea? — Am văzut schițele. Bărbia lui se înalță, cade și se înalță iar. Un fel de încuviințare caustică. —Și... când aveai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
interiorul literaturii române ! Vreau, în schimb, să spun că tot ce fac pe lumea asta fac cu Alexandru în cap. Dacă i se întâmplă lui ceva, eu nu mai pot să fac nimic. Nu pot să scriu, nu pot să gătesc, nu pot să fac nimic, atât de tare sunt unită cu el în mine însămi. Îl iubesc pe Alexandru mai presus de scris și de viață. Și cred că orice mamă e așa, nu ? Cineva a făcut mai demult o
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
de ce mami se ascunde de el acolo. Se antrenează și Toto și dezastrul e complet. Revin în living să îmbrățișez corpuri, să pup obrăjori și să șterg lacrimi, să mă joc cu două perechi de mânuțe lacome. În timpul ăsta, Mircea gătește prânzul. Mă gândesc că nu știu ce m-aș face fără el. Dar pe urmă mă gândesc și că, dacă n-ar fi fost el așa cum este, n-aș fi avut niciodată curajul ăsta nebun de a face doi copii atât de
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar au smerit și suflete. Oare când vor dori să devină și ele sfinte ?! Cuvintele alese sunt rodul unei sensibilități ce se revelează în fiecare dintre noi, mai ales în preajma sărbătorilor, când ne gătim sufletul și inima cu gânduri deosebite îndreptate spre familie, spre cei dragi și spre cunoscuți. Parfumul sărbătorilor nu trece neobservat în nici un an. El se ospătează nu numai din condeiul poeților ce scriu iscusit, ci culege cuvinte dulci și din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fiecărui reprezentant al mănăstirilor și parohiilor spre a o duce de unde este fiecare. Bucurii sfinte și mulțime de emoții curate ne-au cuprins inimile tuturor celor ce eram prezenți la acest eveniment istoric. Asemenea fecioarelor celor înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a atrage și de a se găti - preocuparea constantă de a-și Încălța cît mai avantajos frumoasele picioare, de a-și prezenta fundul mic și plinuț În modul cel mai atrăgător, de a se machia, pensa, coafa, parfuma și manichiura pînă ce ajunge să miroasă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știi, dragul mamei, că nu de asta plîngeau femeile. Plecaseră așa de mulți care nu aveau să se mai Întoarcă niciodată și asta o știam toți, o știam toți, și atunci, ne-am strîns cu toții În casă, și unde nu gătiseră și copseseră femeile timp de o săptămînă că, drept să-ți spun, așa săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aștepte mai Întîi să vină și-apoi să-l Îmbuneze. Și chiar așa s-au petrecut lucrurile; Într-o zi el a venit acasă la cină și-a găsit-o acolo... măi, ce cucoană mai era! dichisită și pudrată și gătită de te dădea gata... și-atunci a aflat el. De fapt, cred că asta i-a răscolit amintiri dureroase: o ura așa de tare, că nici n-a vrut să stea de vorbă cu ea, și-a luat pălăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]