16,377 matches
-
măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd zăpada cu bocancii, semn că a înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile de naștere? Cred că-s în partea cealaltă se uită și Mihai spre clădire. Gata, aștepți? Închipuie-ți. Mă învîrt pe aici de-o oră. Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul mașinii, la portalurile ce i se iveau în cale. Numai deschideri, intrări și uși... Londra însăși, își dăduse Bull seama, era doar o rețea de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura londoneză ca fiind „falică“, așa cum făcuse criticul de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o adevărată încântare la atingere. În jurul său, parcă împrăștiate cu o ură pătimașă, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
curte este înconjurată de un zid înalt de șapte-opt metri. O trăsătură caracteristică a locuințelor o constituie forma tipică de grotă din regiunile de nord-vest ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn și din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunțat. Cele peste patru mii de locuințe existente sunt în marea lor majoritate ridicate în perioada dinastiilor Ming și Qing, în jur de patru sute dintre acestea păstrându-se și azi în condiții excelente. Magazinele au acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
provincia Shandong. Către sfârșitul dinastiei Qing însă, ca urmare a pătrunderii litografiei din Occident, picturile în stil chinezesc specifice Anului Nou au început să iasă din modă. Decupaje din hârtie În perioada Sărbătorii Primăverii, în majoritatea localităților din China, pe geamuri, pe porți sau pe pereți se văd lipite pretutindeni decupaje din hârtie, de diferite mărimi și reprezentări, ce accentuează și mai mult atmosfera de sărbătoare. Decupajele sunt, de asemenea, o formă de artă populară dintre cele mai îndrăgite în China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Anul Nou în Shanxi Pictura pentru Anul Nou în provincia Shanxi este împărțită în două mari forme de expresie. Cea din nordul provinciei, din orașul Datong și ținutul Ying este reprezentată prin desene decupate din hârtie care se lipesc pe geam, cu motive inspirate din opere literare sau cu animale aducătoare de noroc, flori și fructe, unele tipărite, altele pictate. În picturile din sudul provinciei, în afară de temele obișnuite, sunt reprezentate în mare proporție imagini pe teme religioase și desene pentru lampioane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca și cum ar fi avut nevoie de 11 septembrie. Căci altă justificare pentru atacarea acum a Irakului nu există. Inconsistența motivelor de război a scos milioane de oameni pe străzile planetei, și aceștia nu mai sunt grupuri de spărgători profesioniști de geamuri la McDonald’s. Că regimul dictatorial al lui Saddam Hussein ascunde arme de distrugere în masă? Și pentru asta trebuie „descoperite” tot felul de țevi și tingiri prin magaziile dezafectate din Bagdad? Păi, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de frig!” îi zice un hominid din branșă. Mexicanul clatină din cap: „Nu, bă, intru acuma la film!”. Hominidul scuipă nervos: „Băi, ești diliu la bilă, ce pizda mă-tii vezi acolo? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din față se aprinseseră luminile și la fiecare geam și balcon apăruse câte un tată, câte o mamă sau un bunic, care zbierau laolaltă către Cristos și ăia să nu facă vreo prostie și să sară, că ei nu cred în miracole, că nimeni n-are aripi și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și pe acest pământ). Și nimic nu-mi va scoate din minte ziua când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate-n geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde, singura ființă care mi se părea că ar mai fi avut viață în toată încremenirea lucie care mă aștepta să fac vreo mișcare și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și se întorcea cu Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se mai auzeau niște câini lătrând luminile felinarelor începeau să pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Să lași vântul să înceapă. Să-l auzi cum învie și dă roată străzii și scărilor de bloc și doar așa, cu ochii strânși, să simți bucuria lui șuierată de-a ieși la plimbare prin pungi și de a trânti geamuri și de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta poți face niște lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară pentru o primăvară întreagă. Într-un fel sau altul, trebuie să rămâi mult timp așa (să ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-a produs exact în ziua în care-a împlinit un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Georgescu, își probaseră clarviziunea. Lovea tare cu capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde“, adică până să fie lăsat afară de unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oglinda unui dulap care aparținuse cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet hopa-Mitică oglinda unei mese de toaletă cu blat de marmură, în final i-au căzut pradă (lui sau soldățelului de plumb cu care-a aruncat) geamul protector și oglinda unei vitrine din lemn de trandafir. Este interesant că binecunoscuta oglindă de baie a blocurilor din Drumul Taberei, care costa 11 lei la orice geamgerie, nu l-a atras. Cât despre personajele fictive care-i însoțeau jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neverosimilă poate să arate apariția asta - hocus, pocus - a unor personaje dintr-un borcan de muștar. E drept, ar fi mult mai simplu să se întâmple așa, dar m-aș simți cumva stânjenit 1. pentru că aș arunca cu adevărul pe geam și 2. pentru că nu v-aș mai putea privi în ochi niciodată (ce să mai spun despre Filip care, sigur, nici n-ar mai vrea să audă de mine?). Așa că, măcar pentru el, dacă nu pentru voi și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din minți, mă gândeam la femeia aia, la șpagatul ei și la urlet. f’. fondul însorit din H 4 nu mi-a priit, nu-mi făceau bine nici altitudinea (era totuși un etaj în plus) și nici noul peisaj din fața geamurilor (care conținea o Pobeda bej, parcată de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe lume un cutremur grozav doar pentru că l-a citit într-o carte, ca și cum Uca ți-ar spune o poveste despre păsări și ele ar începe, dintr-odată să zboare ca nebunele prin tot apartamentul 40 să se izbească de geamuri și pereți să găsească într-un târziu fereastra și să se ascundă, poate în plopii din curtea școlii, printre vrăbiile și guguștiucii ăștia din Drumul Taberei, ca și cum ar fi noapte într-o carte și noi chiar am sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]