KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...200 >

4,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

Se uită În jur Încercând să asocieze fețele cu pașapoartele. Domnul Joe era ocupat cu descărcatul bagajelor, iar pasagerii să arate cu degetul care erau ale lor. Toți bărbații optaseră pentru genți sport de umăr din pânză, deși una dintre gențile lui Bennie era o imitație de Gucci din mușama. Femeile preferaseră geamantane pe rotile cât mai mari, decorate cu mănunchiuri de ațe colorate care l-ar fi făcut pe un hoț mai discret să caute altundeva. Heidi Împărțea antibiotice din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
trei bărci păreau să se ia la Întrecere. —Hei! striga Vera În momentul În care barca ei accelera, și, când ceilalți se Întorceau să se uite la ea, le făcea poze. Ce idee bună. Și ceilalți căutară după aparate În genți. În depărtare, pe malurile lacului, copiii le făceau cu mâna stând lângă mamele lor aplecate deasupra rufelor pe care le spălau. Walter se aplecă spre barcagiu să-i dea indicații În birmaneză: Ia-o pe ruta ocolitoare, prin piață. Fără ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o situație bună, deși nu erau Înstăriți. Tatăl și unchii lui nu lucrau pământul ca majoritatea celor din tribul Karen. Se ocupau cu transportul: transportul de turiști cu bărcile și repararea de autocare pentru turiști. Femeile lor vindeau șaluri și genți de umăr Împletite cu modelul lor specific. Li se părea mai ușor să-și Încerce norocul cu capriciile turiștilor decât cu cele ale musonului. Duceau o viață bună până când au Început epurările. După aceea nu le mai rămăsese altceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
grăbeau către bărcile cu turiști precum jucătorii de hochei spre puc. Canoele, lungi de trei metri sau trei metri jumătate, erau puțin adânci, scobite de mână Într-un lemn ușor. Vânzătorii stăteau ghemuiți la un capăt, supraveghindu-și stocul de genți Împletite, coliere din jad de proastă calitate, suluri de material și mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
atmosfera unei nopți fierbinți de amor. Marlena și Esmé ieșiseră din bungalow-ul lor la numai două pontoane mai Încolo de al lui. Un băiat cam cât Esmé de Înalt tocmai ajunsese târând după el două valize mamut, plus câte-o geantă atârnându-i pe fiecare umăr. Harry flutură din mână ca să-i atragă atenția Marlenei, iar ea Îi răspunse cu entuziasm. Erau ca două turturele bătând din aripi. Mesajul era clar: aceea urma să fie noaptea cea mare. O jumătate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ploaie. Pe ambele laturi ale camionului erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
din privirea lui și gura căscată. O trecură fiorii și chicoti. —Mami, o auzi pe Esmé strigându-i. Avem ceva de mâncare? Mor de foame. Într-o secundă, o traversă un val de grijă maternă și Începu să scormonească În geantă după o gustare dulce și fructe uscate. Esmé alese ce voia din ce-i oferise mama ei, apoi spuse: Poți să ne dai umbrela Înapoi? Și pe mine și pe Cuțu ne udă. Wyatt se Întinsese cât era de lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

străduit să-mi concentrez toată atenția asupra interlocutorului și să rețin fiecare detaliu al convorbirii. O singură dată a refuzat cineva să fie înregistrat. Deși i-am comunicat la telefon că interviul va fi înregistrat, când am scos reportofonul din geantă, persoana a pretins că nimeni nu-i spusese nimic despre așa ceva. N-am avut încotro, așa că am scris de mână locurile și datele culese din discuția care a durat cam două ore. Când am ajuns acasă, m-am așezat imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de 15 martie, a fost găsit un bagaj suspect la stația noastră, pe linia Marunouchi. Se pare că și aici fusese mâna sectei Aum. Conținea bacilul botulinic sau ceva de genul acesta. Atunci unul dintre observatorii din stație a luat geanta diplomat de lângă coșul de gunoi și a dus-o la o ieșire de urgență, unde nu erau oameni. „Mă gândeam că până aici mi-a fost“, mărturisea el. Înainte să ies pe ușă, o pregătesc întotdeauna pe soția mea: „S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Mi s-a părut un om rece și introvertit. Nu-i place să meargă la o băută cu prietenii sau să facă excursii în grup. Pentru că lucrează aici, trebuie să meargă la golf. Se duce pe terenul de golf, deschide geanta ponosită și își întreabă colegii: „Așa de multe crose! Păi, cu care dintre ele să lovesc?“ Cam ăsta e nivelul lui. „Într-o societate ca a noastră, în care toată lumea aleargă după bani, îi înțeleg pe tinerii care sunt atrași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
înfrânt și să fugă. Era decis să meargă până la capăt și s-a urcat în același metrou, al treilea vagon, pentru că îi era frică de școlărița curioasă. În timp ce trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă și le-a dat drumul pe podea. Când a scos pungile, ziarele în care erau împachetate au căzut și acestea au rămas descoperite, dar nu i-a păsat. Nici n-avea timp să-și facă griji. A repetat de nenumărate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
locul de lângă ușă. Ca în fiecare dimineață, trenul era plin de oameni care mergeau la serviciu. Cu siguranță că, pentru majoritatea călătorilor, data de 20 martie 1995 nu era o zi deosebită. Nimic special, doar o altă zi. A pus geanta lângă picior, a scos cu grijă pachetele de sarin împăturite în ziare și le-a lăsat pe podea. A stat foarte puțin în metrou. Doar două minute. Când trenul s-a oprit la următoarea stație, Ebisu, a înțepat fără ezitare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ceva nu era în regulă. S-a dus să vadă cum stăteau lucrurile în vagonul din față și i-a anunțat prin stație pe cei de la centru. Unii zăceau întinși pe jos. Eu stăteam chircit. Cu o mână îmi țineam geanta pe umăr. Cu cealaltă mână țineam capul fetei. Era inconștientă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, nu puteam să le controlez. Ca o cascadă. Câmpul vizual mi se îngusta. Ciudat era că, oriunde mă uitam, părea să se deschidă o gaură. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
amintit că, cu o săptămână înainte de atacul cu sarin, la intrarea de la Sakuradamon, pasajul care leagă linia Marunouchi de linia Hibiya, a avut loc un incident cu un obiect suspect plasat acolo. Am fost martor și atunci. Am văzut clar geanta aceea. Era pe la 8:30, dimineața. Au interzis trecerea prin pasaj, pompierii țineau furtunul în mână așa, polițiștii și angajații de la metrou formaseră un cordon în jurul obiectului. Nici atunci nu prea mi-am făcut griji. Dar dacă stau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Au interzis trecerea prin pasaj, pompierii țineau furtunul în mână așa, polițiștii și angajații de la metrou formaseră un cordon în jurul obiectului. Nici atunci nu prea mi-am făcut griji. Dar dacă stau să mă gândesc, în cazul în care în geanta aceea ar fi fost o bombă și ar fi explodat, i-ar fi aranjat pe toți cei de acolo. Ar fi făcut victime. Nu puteai să previi impactul exploziei. Deși ni s-a spus să eliberăm zona, pentru că putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
vorbi clar. Presupuneam că era un efect secundar al antidotului, deoarece memoria mea nu era clară. A doua zi, când soția a venit la spital, am vorbit și i-am spus: «Așa, am să-ți dau ceva.» Și am deschis geanta. Până să deschid geanta, am uitat complet ce voiam să-i dau. M-am speriat foarte tare. Și soția mea era tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era un efect secundar al antidotului, deoarece memoria mea nu era clară. A doua zi, când soția a venit la spital, am vorbit și i-am spus: «Așa, am să-ți dau ceva.» Și am deschis geanta. Până să deschid geanta, am uitat complet ce voiam să-i dau. M-am speriat foarte tare. Și soția mea era tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții mai mult, dacă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
slujba mea. De exemplu, acum citesc Nōnai kakumei. Când mă întorc acasă sunt frânt de oboseală și nu prea mai am chef de citit. De aceea, de fiecare dată când plec pe teren la vânzări, bag mereu o carte în geantă, ca să o citesc în metrou. Ce treabă am avut pe data de 20 martie? Păi atunci... cum o fi fost? Oare am fost ocupat? Numai un pic. Acum aduc carnețelul cu programul din ziua aceea. (Se duce în cameră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
caun fel de duză. Prietena mea mi-a cumpărat câteva de la Loft. Mi-au fost de mare ajutor. Datorită lor mi-a fost mai ușor. Le puneam lângă pat și, dacă respiram greu, le foloseam. La serviciu aveam unul în geantă. Am trăit așa două luni. Singurul lucru bun care mi s-a întâmplat de la atac este înțelegerea de care a dat dovadă prietena mea. Până atunci ne mai certam. Nu ne prea înțelegeam. Chiar mă gândeam oare ce o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mai termină, peronul s-a îngustat și chiar e periculos. Dacă ar exista victime, nimeni nu ar fi surpins. Dacă te-ar împinge cineva ușor, ai cădea imediat pe linie. Cam cât de aglomerat e de la ușă până în metrou? Odată, geanta pe care o aveam a fost înghițită de valul de oameni și nu știam ce se întâmplase cu ea. O țineam strâns ca să n-o scap, însă, dacă o mai străngeam mult, puteam să-mi rup mâna, așa că i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o aveam a fost înghițită de valul de oameni și nu știam ce se întâmplase cu ea. O țineam strâns ca să n-o scap, însă, dacă o mai străngeam mult, puteam să-mi rup mâna, așa că i-am dat drumul. Geanta pur și simplu a dispărut. Am început să mă impacientez. Aveam sentimentul că n-o să ne mai întâlnim a doua oară (râde). Însă între timp metroul s-a eliberat și am reușit s-o recuperez. Acum e mai bine. Aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
înțepenit. «Asta este straniu.» Eram vlăguit. În sfârșit, metroul a ajuns la Tsukiji, cumva am reușit să mă ridic și am coborât. Atunci am simțit că nu mi-era bine și că mă aflam în pericol. Am coborât ținând strâns geanta. Am început să merg înspre ieșirea Hatchōbori. Pe drum mi s-a făcut rău și m-am așezat pe banca din mijloc. Nici de asta nu sunt sigur. Trebuie să mă fi așezat pe bancă. Îmi amintesc vag. Când mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Pentru că în martie se încheie anul fiscal, sunt foarte ocupat și nu am timp de odihnă. De aceea, am mers la firmă ca într-o zi normală. În ziua respectivă eram îmbrăcat exact ca acum. Aceeași haină. Același costum. Aceeași geantă. Tot ce port acum, purtam și atunci. După atac mi s-a spus să le arunc pentru că sunt impregnate cu sarin. Apoi mi s-a mai zis că nu e nevoie să le arunc. De aceea, le îmbrac și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pentru că sunt impregnate cu sarin. Apoi mi s-a mai zis că nu e nevoie să le arunc. De aceea, le îmbrac și acum. Eram îngrijorat și le-am dat la curățătorie. Nu aveam timp să-mi cumpăr haină și geantă... De atunci le îmbrac mereu. Nu au nici un defect. Pe linia Tōzai stau mereu jos, la fel ca în ziua cu pricina. La Kayabachō schimb metroul. Stațiile sunt următoarele: Kayabachō, Hatchōbori, Tsukiji. E cam aglomerat. În special când trec de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
acasă fără să mănânc nimic, iar când ajung la Gotanda servesc udon sau altceva în stație. Dimineața mă spăl doar pe față și ies pe ușă. De obicei port costum și am o geanată... Să v-o arăt? E aceeași geantă pe care am avut-o atunci. — Vă rog. Pare destul de grea. Mereu e atât de plină? Da, am multe lucruri înăuntru. Păi, asta este o carte despre electricitate. Următoarea este o carte obișnuită. De buzunar. Mereu citesc ceva în metrou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]