2,818 matches
-
protejează cetatea, sub îndrumarea lui se organizează noua lume occidentală. Istoria acestei lumi se împletește strâns cu cea a instituției ecleziastice. Biserica romană reușește să solidarizeze masele cu idealul ei augustinian care devine și al lor. Odată cu răspândirea creștinismului printre germanici, conflictele dintre aceștia și latini se estompează treptat și ia naștere o nouă formă de solidaritate umană, legată de sentimentul apartenenței comune la armata lui Christos. Identitatea lingvistică/culturală devine mult mai puțin importantă decât calitatea de fiu credincios al
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
fi doar o încercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci prima mare acțiune temporală a spiritului catolic, prima încercare de ridicare pe pământ a “Cetății lui Dumnezeu”. Imperiul Carolingian este simbolul politic al noii lumi în care valorile romane și germanice se îmbină armonios cu cele creștine. Nu putem ignora rolul major al Sf. Augustin în istoria medievală apuseană. Dacă l-am ignora, n-am putea înțelege încercările occidentale de reconstituire a Imperiului Roman, cruciadele, Inchiziția, spiritul creator al catolicului pentru
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
considerabilă din nordul Africii. În anul 451, generalul Flavius Aetius a reușit să-i învingă pe hunii conduși de Attila în bătălia de la Chalons, dar declinul imperiului de vest a continuat, împărații ajungând sa fie niște marionete ale unor comandanți germanici. În anul 476, un comandant german din armata romană, pe nume Odoacru l-a înlăturat pe împăratul de la Ravenna, Romulus Augustulus (475-476), și a refuzat să mai pună o alta marionetă, preferând să-l recunoască pe împăratul din răsărit Zenon
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
(, , pronunțat ) este una dintre cele patru țări tradiționale care formează Regatul Unit. Capitala să este Cardiff. Numele "Wales" provine din cuvântul germanic "walh" sau "waelisc", cuvânt ce se referea la popoarele străine romanizate. Numele nativ în limba galeza este "Cymru", dar se preferă varianta modernă "Cymry" (care înseamnă la modul concret "Țara Cymrilor"). Originea cuvântului "Cymry" provine din termenul britonic "combrogi". Numele
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
care numele Wilhelm sau William este Guillaume în franceză și Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles" în franceză, "Galles" în italiană, "Galeș" în spaniolă și portugheză. Formă corectă în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
și a fost atestat pentru prima oară în secolul al XII-lea. , unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai secolului al XX-lea, scria în cartea sa "Der Kampf um die österreichische Identität" ("Lupta pentru identitatea austriacă"), că forma germanică "Ostarrîchi" nu este o traducere a cuvântului latinesc, ci că ambele au rezultat dintr-un termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei: acum peste 2.500 de ani, mare parte din țară
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
sinonim cu Marea Britanie sau chiar cu Regatul Unit, lucru care însă este incorect și-i atinge pe scoțieni, galezi și nord-irlandezi. Numele „Anglia” vine de la „Țara anglilor” (în Engleză: "England" pentru "Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și saxonii
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus limba
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
ciclurile succesive de "Povestiri din Himmerland", în care celebrează natura și locuitorii regiunii natale. După lungi peregrinări, mai întâi prin Statele Unite în calitate de corespondent de presă (1896) și Franța (1899), publică "Renașterea gotică", în care atribuie raselor "gotice", adică anglo-saxone și germanice, meritul oricărui progres material și tehnic al omenirii. Între 1902 și 1903 face o călătorie în jurul lumii iar în 1913 un lung popas în Extremul Orient și, din nou, în Statele Unite. Opera sa de căpetenie, marele ciclu romanesc cuprins sub
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
în interiorul triunghiului format de localitățile Blaj - Sighișoara - Bălăușeri. Obiceiul cultivării viței-de-vie pe aceste meleaguri are o tradiție milenara. Descoperirile arheologice, documentele istorice, precum și obiectele specifice viticulturii și vinificației sunt o mărturie a tradiției îndelungate din această zonă. Prezența unei populații germanice în satele din zona Jidveiului, și relațiile pe care aceasta le întrețineau cu populația din Valea Rinului și Mosei au contribuit la calitatea vinurilor produse în această zonă. Cele mai importante localități unde se produce vin sunt: Jidvei, Cetatea de
Podgoria Târnavelor () [Corola-website/Science/300148_a_301477]
-
globulare în Europa este propusă ca o „patrie secundară” a PIE, cultură ce se separă ulterior în și cultura ceramicii cordate în jurul 2300 î.Hr.. Acest lucru a dus în cele din urmă la apariția familiilor lingvistice italică, celtică, slavă și germanică, dar și a altor grupuri lingvistice parțial dispărute din Balcani și Europa centrală, ce includ, eventual, invazia proto-miceniană din Grecia.
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
sale, Imperiul Țarist și cu Uniunea Sovietică. Strămoșii rușilor au fost triburile slave, ale căror tărâmuri natale sunt considerate de unii oameni de știință ca fiind zonă împădurită a mlaștinilor Pripet. Mutându-se în teritoriile eliberate prin migrație de triburile germanice, slavii răsăriteni au ocupat pământurile dintre Munții Carpați și râul Don. În acest teritoriu au ajuns sub influența creștinismului bizantin. În timp ce Imperiul Bizantin trecea printr-un tot mai accentuat declin economic și politic, cultura sa continua să influențeze Rusia în timpul
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
anul 2003 șanțul pentru conducta de gaz Medieșu Aurit-Oradea au fost descoperite un șir de 5 locuințe și câteva gropi menajere din epoca neolitică. În epoca romană perimetrul comunei Medieșu Aurit a fost intens locuit de o populație dacică și germanică. Zonele preferate pentru aceste locuiri au fost terasele Racteri și terasa înaltă a Seinelului. Pe locul numit Șuculeu a fost cercetată o așezare de olari unde comunitatea de daci din epoca romană a continuat să confecționeze vase ceramice. Cronologia așezării
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
județului Harghita. Hidronimul Mureș (menționat în izvoare antice - de ex. Ptolemeu, "Geographia" - ca "Maris") s-ar putea să fie de origine celtă: muor „smârc” și acha „râu” > moraha = „râu de smârc, râu băltos” (în care caz compară și cu cuvintele germanice Moor și Morast (în germană) și morass (în engleză). Mureșul intră din sud, șerpuind localitatea, o părăsește în direcția nord. Pâraiele care traversează așezarea, care apoi să se varsă în râul Mureș sunt: din nord Pârâul Pietrii, care străbate centrul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
vechiul cuvânt norvegian "fær" (oaie) și din "øerne" - plural articulat al cuvântului danez "ø" (insulă). De altfel, toponimul în limba locală, "Føroyar", include cuvântul "oyar", care înseamnă insulă. A doua ipoteză este că numele ar semnifica "Insula îndepărtată" pornind de la germanicul "Far-Før-Fær". În fine, "fær" ar putea avea o rădăcină celtică, din care a derivat și cuvântul irlandez "fearann" (pământ). Istoria timpurie a Insulelor Feroe este foarte clară. Conform Færeyinga Saga, emigranții care au părăsit Norvegia pentru a scăpa de tirania lui
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea este mai mare decât vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de . Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiului Roman. În secolul VI Regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După destrămarea regatului francilor, au luat ființă Ducatul Burgundiei și două regate Burgundia de Sus și Burgundia
Burgundia () [Corola-website/Science/300730_a_302059]
-
i au fost migratori de origine germanică care în secolul al V-lea s-au stabilit în Bazinul Pannonic, ajungând și în vestul Transilvaniei, Banat și culoarul Oltului într-o perioadă în care administrația și armata Imperiului Roman își mutase centrul de greutate din "Dacia romană" la
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
(sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparținând grupului de limbi germanice. Este vorbită de circa 48.000 de vorbitori în Insulele Feroe, 25.000 în Danemarca și 5.000 în Islanda. De mult, limba vorbită în insulele feroeze a fost limba veche nordică de vest, pe care coloniștii norvegieni o aduseseră cu
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
i erau un popor germanic, originar din centrul Europei. Spre sfârșitul secolului II î.Hr., bastarnii s-au strămutat pe teritoriul de azi al Moldovei (Romania) si al Republicii Moldova, până la Dunăre și Marea Neagră. Munții Moldovei erau cunoscuți geografilor antici sub numele "Alpes ci". Prima mențiune a
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor în izvoarele istorice. Că populație germanică, între 182-180 i.en., se situau în zona gurilor Dunării, unde au primit solia regelui Macedoniei, Filip al V-lea, care le-a promis ținutul locuit de dardani dacă îi sprijină în lupta împotriva romanilor. Astfel, în 179 i.en
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
istorice referitoare la zona comunei sunt din anii 340 - 353 p.Chr. (după Ammianus Marcellinus, istoric roman din sec. IV; autorul operei Istoria romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare, cunoscut ca valul lui Athanaric. C. Giurescu bănuiește că toponimul
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
a fost introdus în Hispania în secolul I și a devenit foarte popular în special în orașe în secolul II. Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-un centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din 881 în Analele
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
și de alți factori , în mare parte independenți de voință sătenilor . Dată construcției bisericii este necunoscută, însă se estimează că aceasta a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIII-lea de către familia de moșieri Suki, de origine germanica, venită în Transilvania în cursul secolului al XIII-lea. Datele dovedesc că deja în 1330 biserică a aparținut acestei familii. La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, în navă actuala, s-a construit un sistem
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
încă mai exista un rest de populație gepidă până după căderea avarilor. (C.S. Nicolaescu-Plopșor și H. Zeiss, ˝Ein Schtzfund der Gruppe Untersiebenbrunn von Coșoveni - Kleine Walachei˝ în "Germania", XVIII, 1933, 272-277; D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1968; E. Gamillscvheg, Romania Germanica. Die Ostgoten. Die Longobarden. Die altgermanische Bestandteile des Ostromanichen, Berlin-Leipzig, 1935; C. Diculescu, "Die Gepiden", Leipzig, 1922). Maglavit, sugerează o trecere hunică și prin Valea Bună în secolele IV-V. Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]