4,147 matches
-
ales că orice întârziere se plătește cu o urecheală. Nu, Gigel? Gigel: Din păcate, așa-i Soare... Soarele: Spune-i mamei tale, c-ai fost la Curtea Soarelui. Gigel: Aoleu, dacă nu mă duce la azil, mă declară nebun (râsete). Glumesc. Am o mamă la fel de bună ca și tine, Soare. Ca toate planetele. (veselie generală). Cortina de lumină Tabloul VI Observatorul astronomic. Intră Cosmonautul urmat de Radu și Gigel. ML îi întâmpină vesel. ML: Sunteți sănătoși? Cosmon: S-ar putea zice
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lână. - Iar la restul oilor, nu? - Așa cum zici și tu, oile sănătoase au blana întreagă. - Mâncați dragii mamei, să nu se răcească mămăliga - își îndemnă mama feciorii. - Stai, mămucă, să ne organizăm, apoi vom rade tot ce-i în farfurie, glumea feciorul cel mare. - Părerea mea este, zise cel mijlociu, să stăm planton câte unul în fiecare zi, să vedem ce se întâmplă cu oile! - Dar și noaptea ar trebui să veghem, completa cel mic, dacă vrem să aflăm ceva! - Bine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mult de mers, o să vă fie greu! - Hai că vă ducem noi până acolo. Este în drumul nostru. Ducem de mâncare soldaților din turnurile de pază. Îi urcară în căruță și porniră ușor pe drumul prăfuit. Soldații au încercat să glumească cu baiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire, după ce au întrebat tânăra femeie cu delicatețe, care este motivul pentru care merge la sanatoriu. Femeia încercă să fie amabilă, dar răspunsul ei, referitor la suferința copilului, fu lapidar. - Trrrrr Mișule
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
este motivul pentru care merge la sanatoriu. Femeia încercă să fie amabilă, dar răspunsul ei, referitor la suferința copilului, fu lapidar. - Trrrrr Mișule! zise cel ce ținea hățurile, oprind căruța în dreptul unor porți mari, metalice, apoi adresându-se femeii zise, glumind: Nicu Dan Petrescu 10 - Gata ați ajuns, până aci ați plătit! - Mulțumim frumos! - Dumnezeu să vă ajute, și tot cu noi să vă întoarceți acasă când va fi sănătos băiatul. Au ajutat-o să coboare și i-au dus bagajul
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
când a fost pus în libertate... La rugămintea Frosei, mama a acceptat să fie nașa de botez a fiului ei cel mic, ce încă nu era botezat, deși depășise vârsta de un an și jumătate. Era așa de mare, încât glumeam cu toți zicând că nu va încăpea în cazan la botez. Întrucât eu am fost cel ce i-am ținut lumânarea la botez, în certificatul său de botez a apărut și numele meu, Doru, nume ce deși nu era trecut
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
spusele Desdemonei, bunicul meu s-a prăbușit imediat după ce a Întors ceașca de cafea, ca să-și ghicească În zaț. Când a auzit vestea despre sexul meu, unchiul Pete a refuzat să accepte felicitări. Nu era nici o magie la mijloc. ― Pe deasupra, glumi el, tot meritul Îi aparține lui Milt. Desdemona se Înnegură. Se dovedise că fiul ei, născut În America, a avut dreptate și, cu această nouă Înfrângere, țara ei de baștină, În care Încă mai Încerca să trăiască, deși era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În engleză. Îi repetă pasajul cuvânt cu cuvânt și o puse să-l Învețe pe dinafară, chiar dacă nu-l Înțelegea. ― N-aveam destui eunuci În Turcia? Acum trebuie să vorbim despre ei și pe insula Ellis? ― Americanii primesc pe oricine, glumi Lefty. Inclusiv pe eunuci. ― Ar trebui să ne lase să vorbim grecește dacă sunt așa de toleranți, se văicări Desdemona. Vara Își lua rămas-bun de la ocean. Într-una din nopți În barca de salvare se făcuse prea răcoare ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să rămâneți În aceeași noapte - o șansă de unu la sută! ― Unu la sută? Zizmo o privi pe Sourmelina peste masă, iar ea se uită Într-o parte. ― Cel mult unu la sută, Îi asigură doctorul. ― E numai din cauza Minotaurului, glumi Lefty. ― Nu mai pomeni de piesa aia! Îl certă Desdemona. ― De ce te uiți așa la mine? Întrebă Lina. ― N-am voie să mă uit la tine? o Întrebă soțul ei. Sourmelina scoase un suspin disperat și se șterse la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
verișoara ta? Întrebarea, picată din senin, Îl prinde pe bunicul meu nepregătit. ― N-am făcut un secret din asta. ― Nu? spuse Zizmo. Nu te-am auzit niciodată spunând-o. ― De unde ne tragem noi, toată lumea ți-e văr, Încercă Lefty să glumească. Apoi: ― Până unde mai mergem? ― Până-n cealaltă parte a canalului navigabil. Suntem Încă pe partea americană. ― Cum o să-i găsim În pustietatea asta? ― O să-i găsim. Vrei să merg mai repede? Fără să aștepte un răspuns, Zizmo apăsă pe accelerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sufragerie duminica: ― N-au grijă de proprietățile lor. Lasă totul să se ducă dracului. Săptămâna următoare, când Lefty m-a dus la bufet, am conștientizat mai tare ca niciodată spinările late ale polițiștilor de la tejghea. I-am auzit cum glumeau cu tatăl meu. ― Auzi, Milt, ar fi cazul să pui În meniu niște hrană pentru suflet. ― Crezi tu? zise tatăl meu, jovial. Poate niște verzituri? M-am furișat afară ca să-l caut pe Marius. Era la locul lui obișnuit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse Pointe, cu mamele elegante cu basmale de șifon și cu imobilul Întunecat, Înconjurat de chiparoși, unde locuia singura familie de evrei din zonă (care plătise, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus eu lui Sophie. ― Vorbește de parcă ea ar plăti, glumi Sophie cu mama. Mama râse și celelalte femei i se alăturară. Toată lumea se uita spre noi, zâmbind. Venisem de la școală și Încă eram Îmbrăcată cu uniforma. ― Bucură-te că e numai fața, spuse una dintre fetele care se epilau inghinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuneam. Lua notițe despre „sistemele noastre ideatice“ și „ritualurile noastre de Întărire a rudeniei“. El, unul, nu spunea mai nimic, susținând că nu voia să influențeze rezultatul cercetărilor. Totuși din când În când, În timp ce observa familia noastră extinsă mâncând și glumind și certându-se, Capitolul Unsprezece izbucnea În râs, un fel de „Evrika“ personal care Îl făcea să se lase pe spate În scaun și să-și ridice pantofii de la podea. Apoi se apleca și Începea să scrie frenetic În carnețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
majoritatea bărbaților și nimeni nu se pricepea mai bine ca ea s-o facă pe mama mea să râdă. În acea duminică, de exemplu, Într-unul din multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea. Și atunci ce crezi? ― Ce? ― Barmanul Întinde mâna și-l apucă pe Selfridge. Îl prinde de curea și de guler, da? Și-l ridică vreo juma’ de metru În aer - și lustruiește barul cu el! ― Să mor io! ― Nu glumesc. Îl Înmoaie pe Fridge În propria lui borâtură. În acel moment am pășit și noi pe verandă. Obiectul și Rex Reese stăteau unul lângă altul pe o banchetă albă de răchită. Afară era Întuneric, răcoare, dar Obiectul era Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu. ― Scurt-scurt? mă Întrebă. ― Scurt, am spus, dar nu prea scurt. ― Bun. Scurt, dar nu prea scurt. E o idee bună. Ca să vezi cum trăiește cealaltă jumătate. Am Înghețat, gândindu-mă că trăsese vreo aluzie. Dar nu făcuse decât să glumească. Cât despre Ed, avea un cap Îngrijit. Părul, atât cât Îl avea, Îi era dat pe spate. Avea o față brutală, agresivă. Nările Îi erau Întunecate și fioroase și bărbatul se tot Învârtea În jurul meu, ridicând scaunul și ascuțindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gândit să introduc și localuri cu salată, spuse Milton. O mulțime de oameni țin cură de slăbire În zilele noastre. ― Bună idee! ― Da? Așa crezi? Păi, atunci ăsta poate să fie departamentul tău. Milton Îi trase un cot Capitolului Unsprezece, glumind: ― Poți să Începi ca vicepreședinte, responsabil cu salatele. S-au dus cu mașina la restaurantul Hercules din centru. Era aglomerat. Când au intrat, Milton Îl salută pe manager, Gus Zaras. ― Yahsou. Gus ridică privirea și, cu o secundă de Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridică privirea și, cu o secundă de Întârziere, Începu să zâmbească larg. ― Hei, salut, Milt! Ce mai faci? ― Bine, bine. L-am adus pe viitorul șef să vadă localul. Îl arătă pe Capitolul Unsprezece. ― Bine-ai venit În dinastia familiei, glumi Gus, deschizându-și brațele. Râse prea tare. Apoi, părând să-și dea seama, se opri. Urmă o tăcere penibilă. Și apoi Gus Întrebă: ― Ei, Milt, ce să fie? ― Doi cu de toate. Și... avem ceva vegetarian? ― Avem supă de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imposibilul, n-aveam altă soluție decât să Îl considerăm drept ceva normal. Nu dispuneam de un registru elevat, ca să spun așa, ci doar de gama de mijloc a experiențelor noastre comune și a modului de a ne comporta și a glumi. Dar ne-am descurcat. ― Există totuși și un aspect pozitiv În faptul că am gena asta, am spus. ― Care? ― N-o să chelesc niciodată. ― Cum așa? ― Trebuie să ai DHT ca să chelești. ― Îhî, spuse Capitolul Unsprezece, pipăindu-și scalpul. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui Lefty. ― Facem și pentru tata makaria? am Întrebat. ― Da. Cu tot tacâmul. ― Unde? La Grecian Gardens? Capitolul Unsprezece pufni În râs. ― Glumești? Nimeni n-a vrut să vină aici. ― Mie-mi place aici, am spus. Îmi place Detroitul. ― Da? Ei, bine-ai venit acasă. O luase din nou pe Jefferson, ca să parcurgă lungul drum prin părăginitul cartier de est. Un magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un om beat. Eram dezgustat de faptul că putea glumi într-un asemenea mod în momentele în care ne aflam. M-a apucat de mână cu o forță supranaturală. M-am întors spre el pregătit să-l înfrunt, dar nu schițase nici un gest de agresiune. În schimb spuse: Ferește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bârfea ceva. Zi și mie, flăcăule, ce ați făcut prima oră? am întrebat eu în timp ce mă așezam în bancă cu multă lene și cu câteva rămășițe ale somnului în oase. Nimic, zise Filip, arborând un zâmbet neașteptat. Cum, adică, nimic? Glumești, nu? Aia de geografie nu ratează nici o oră, indiferent cât de dimineață e. Nu glumesc, bătrâne. Am stat degeaba. Nu a venit nimeni și nu am făcut nimic. Tu cred că ai fost cel mai inspirat dintre noi toți. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă așezam în bancă cu multă lene și cu câteva rămășițe ale somnului în oase. Nimic, zise Filip, arborând un zâmbet neașteptat. Cum, adică, nimic? Glumești, nu? Aia de geografie nu ratează nici o oră, indiferent cât de dimineață e. Nu glumesc, bătrâne. Am stat degeaba. Nu a venit nimeni și nu am făcut nimic. Tu cred că ai fost cel mai inspirat dintre noi toți. Ce-ai făcut? Ai visat că nu se face prima oră și nu ai mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a nu veni la cancelarie în pauza în care a fost chemat, atunci elevul respectiv va fi căutat în toate clasele și pedepsit de către director prin orice fel de tortură îi trece lui prin cap în acel moment. Și nu glumesc când spun tortură. Fiecare instituție de învățământ a fost obligată de către un decret anterior al Ministrului să aibă în incinta sa o încăpere sau o serie de încăperi în care să existe "aparate necesare liniștirii anumitor elevi cu probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]