2,610 matches
-
deloc un vis. Chiar în vis, cum eram eu, nu era un vis! Era un chin al existenței condamnată să nu mai fie. O zvîrcolire!" " Dar spiritul?" l-am întrebat. "O, spiritul suferea și el fiindcă știa că o să fie gonit din casă, și să moară și el făcând să tresară o secundă marele spirit din care făcea parte și care guvernează universul." "Numai o secundă?" l-am întrebat eu neliniștit. "O, da! mi-a răspuns, și asta chiar dacă unii dintre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adinei sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bătură în retragere și luară rapid legătura cu baza lor pentru a cere instrucțiuni. Submarinele continuară croaziera de suprafață timp de câteva minute, după care se scufundară toate deodată. Nimeni nu le mai văzu a doua oară. Între timp, rachetele goneau spre capitală cu o viteză dementă care depășea pragul percepției umane. Fură reperate de radarele automate. Proiectile defensive lungi și subțiri, acționate electronic, fură lansate din centura de posturi fortificate care înconjura orașul și lăsate să-și găsească singure ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii, luă cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fie închisă, contribuind la tăcere și la relimpezirea ei la fel ca ceilalți. Îmi dau seama că aici totul e într-o armonie totală, una aproape nelalocul ei pentru un spital. Așteptam să văd oameni trași pe targă, sunetul ambulanțelor gonind pe ale, doctori care să intre în operație, lacrimi și suferințe ale celor rămași în afara salonulu, dar era diferit. Atunci miam dat seama că trebuie să fiu într-un sanatoriu, e cel mai probabil. Nimeni nu iese afară decât la
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
ar fi acela într-o astfel de situație. M-am întors și am ieșit în urma celorlalți fără a-i răspunde. Grădina spitalului era destul de largă și aș fi vrut să o colind toată. Simțeam undeva în mine dorința de a goni prin acel spațiu edenic, însă nu știam ce va înțelege personalul din fuga mea nebună, dar merita să înerc, trebuia să-i pun în mișcare, tăcerea erea deja destul de obositoare și apăsa pe umerii mei ca o cruce de plumb
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
în căderea de zece metri, decât o cantitate mică de pietriș și alte resturi. Jos, s-a oprit într-un castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încât săptămâni întregi Zach nici nu i-a observat prezența. Când îi era foame, băiețelul scotea un soi de ciripit, așa că Zach l-a confundat cu o păsăruică. N-a aflat de el decât abia când Pearl a trebuit să gonească un arici din sufragerie și i l-a aruncat pe copil în brațe. Pruncul a fost primul lucru care nu mai puțea a râu; de fapt, mirosea a prăjituri. Și a mentă, deși, în casă, nu aveau nici măcar o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o inferioritate supărătoare. Dar pe timpurile acelea de agitație, lucrurile se schimbase: Hallipa se arătase politicos si "șerpoaica frumoasă" - cum o chema Lică pe soră-sa - nu-1 putuse goni, învestit cu misiuni militare oficiale. La Prundeni, Lică găsise pe buna Lina instalată și îi pusese chestiunea Siei, cu care nu știa ce să facă. Lina însă trebuise să apeleze la Lenora Hallipa, ce refuzase net. Mânia lui Lică, firește
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat, îl gonise, ci domnișorul întorcea spatele când îi plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia! ... Să plece după ce se înțolise... și pe el să-1 omoare. Chiar adinioarea era să moară! . . . Ada nu-1 mai reținea. îl gonise chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o vorbă. Eu sunt croitoreasă! zisese, fiindu-i pentru întîia oară rușine. - Ei, atunci vino peste o săptămînă! Zăpăcită de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unic. într-o zi oprise și se cobc%îse cercând să intre, închis și nici o sonerie! Un cățel mic și rău se năpustise. I se păruse că mișcase sus o perdea. După ceva așteptare trebuise să plece. Ce căuta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dacă Rim o vede sau nu! Vroia însă ca Rim să plece din casă și căuta pricini. Era o idee a ei^îndărătnică. într-o zi de audiție se dusese devreme de tot la Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe o tavă o telegramă. - Bine! Nu uita îndată ce o veni domnul! . . . Era de la sanatoriu. Se sfîrșise: nu-1 va aduce în țară, cel puțin deocamdată. ,,Așadar, la Bihor? . . ." Surise iar. "Tocmai la Bihor! . . . Bună noapte în otelul de la Bihor." Ca goniți, gemenii plecase pe jos, apucând, fără să-și vorbească, aceleași străzi, mereu mai laterale, mereu schimbate, într-un fel de cursă parcă în care urma să le fie pierdută. Ajunși pe drumul ăsta întortocheat în fața feliei bizare de casă ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că această distincție între realitate și comportamentul uman poate fi înlăturată. În vreme ce Grosvenor expunea aceste metode, în fundul sălii Gregory Kent lua primele sale notițe la cursul de nexialism. Cu mica-i încărcătură de reprezentanți ai civilizației umane, nava Space Beagle gonea cu o viteză din ce în ce mai mare prin noaptea fără sfârșit. Și fără început. Odiseea navei Space Beagle este un clasic al genului SF și s-a născut din reunirea a patru povestiri publicate anterior de Van Vogt: Black Destroyer, War Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
frenetică de a nu le urma. Sfaturile, în general, agasează, dar acestea, în mod special, au ceva previzibil și bătrânicios, care le face și mai antipatice. În limba de lemn a propovăduitorilor moralei creștine, autoarea emite adevăruri banale și meschine: ‹ „Gonește de la tine plânsul suferinței și contemplează la eternitatea care te așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uiți? — Și aia. Asta e grav. Acum, ce-a făcut ca să te sperie să nu te mai urci În autobuz? Ai spus la poliție. — Am Încercat. Haide, Feffer, mă bagi În lucruri care nu-mi plac. — Faptul că te-a gonit din autobuz, aia ar trebui să te deranjeze, amestecul În tabieturile tale, În obiceiuri și așa mai departe. Te temi de el? — Păi chiar am fost agitat. Inima chiar mi-a bătut grozav de tare. Mintea e așa ciudată. Obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din salonul vizitatorilor, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de partea din față a autobuzului. Acela era Feffer lipit de bara lată de protecție. Sammler Începu să tragă de mânerul ușii de la mașină. — Nu pe partea cu strada, domnule Sammler. O să vă lovească. Dar Sammler, la capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost mai bun la suflet decât am fost eu În clipele mele cele mai bune sau decât aș putea fi vreodată. A fost conștient că trebuie să-și Îndeplinească - În ciuda confuziei și a bufoneriei degradante a acestei vieți prin care gonim - și chiar și-a Îndeplinit termenii contractului. Termenii pe care, În adâncul adâncului inimii, fiecare om Îi știe. Așa cum eu Îi știu pe ai mei. Așa cum toți știu. Căci acesta e adevărul - că toți știm, Doamne, că știm, că știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din răsputeri, parcă alungați de o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție. - Ai avut dreptate, spuse, după câteva momente. Dinspre munți sosesc bandiții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]