KorAP: Find »[drukola/base=grăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...84 >

2,092 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

Vorbă de rău / Asupra capului meu. / Tu, pământ, / Cum ești mut și surd / Și hărănești lumea, / Așa să amuțești pe (cutare), / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Vorbă de rău / Asupra capului meu, / Să mă vorbească, / Să mă grăiască! / Bună ziua, alun mare, / Domn mare; / Ce rudă ești cu (cutare)? / Nimic. / Nimic să n-aleagă (cutare) / La judecătorie în divan. / Bună ziua, soc mare. / Domn mare, / Ce rudă e mă-ta cu tată-tău? / Nimic nu e. / Nimic să nu s-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Înstrăinarea manifestă a codrului nu anulează grija față de ființa umană. Martor la făurirea destinului, codrul se dovedește a fi un înțelept sfătuitor: "Mă duceam la râu sec / Doru mândrii să-l înec. / Numai frunza răchiții / O prins în glas a grăi: Nu-neca doru mândrii, / C-odată ț-a trebui."123 Înstrăinarea omului este vindecată, în schimb, de forța tămăduitoare a naturii, prin integrarea trăirilor în universal. Stilul indirect, confesiv, conturează un spațiu oglindă care transformă umanul într-un alter ego

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
planurile antitetice în completitudine semantică: " Eu am plâns sara pe lună / Până s-o făcut fântână, / Vin`, puică, la apă bună.../ Apă bună nu pot bea, / Tulbure-i inima mea. Că n-am pânze de albit / Și nici vorbe de grăit, / Că pânzele le-am albit / De când noi ne-am despărțit, / Și vorbele le-am uitat / De când, bade, te-am lăsat."175 Paralelismul sinonimic fântână / apă bună / gheață și imaginile binare contrastante "Apă bună nu pot bea / Tulbure-i inima mea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
stilul imprecativ prezintă, de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a mai fi și voia mea, / Ș-ar

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-a fost tânăr și-am putut, / Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
La mijlocu-acelei mese / Șed Ion / Sânt Ion, / Nânașul lui Dumnezeu, / Și cu scump finuțul său. / Iar în partea cealalaltă / Șede Maica preacurata. / Ion bea, se veselește, / Pe Dumnezeu pomenește. / Maica-mi șede și-mi privește / Și din grai așa-mi grăiește: / -Of! Ioane, / Sânt-Ioane! / Când ai știi / Precum nu știi, / Nici n-ai bea, / Nici n-ai mânca, / Voie bună n-ai prea face! / Și oare de ce n-aș prea face? / Că Iuda-n rai a intrat / Și raiul ți l-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
De-o turmă mieoare, / Pe bot gălbinioare; / Toate că-mi pășteau, / Toate mi s-adăpau; / Una mai bătrână, / A ciutelor mumă, / Ea nici că nu-mi paște, / Nici nu mi s-adapă, / Umblă strejuind, / Streajă de trei părți, / Din gură grăind: / Dar voi ciute multe / Și nepricepute, / Dar voi știți, / Nu știți, / Că jupân Meluță / Bun cal își hrănește / Și mi-l pregătește. Joi de dimineață, / La vânat să-mi plece. / Și o să-mi vâneze, / Toți munții și codrii, / La șes

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți pe moartea mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Șade Ioan, / Sânt-Ioan, / Mai de-a rând cu dumnealor / Și de Maica Precistă, / Mai de rând cu dumnealor / Șade sfinții cei de rând, / Mai d-a rând cu sfinții cei de rând / Șade bătrânul Crăciun, / Lângă bătrânul Crăciun / Șade Siva-Vasilcuța. Grăi bunul Dumnezeu: / Sivo-leo, / Vasilco-leo! / Ce-ai mâncat și ce-ai băut / De-mi ești grasă și frumoasă? / Stătuși, Doamne, / De-ntrebași, / Cu tot dreptul spune-ți-aș: / Iată vremea mi-a venit, / Sus la munte m-am suit, / Jir și

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-s bucuroasă, / Da nu mi-i bărbatu-acasă; / Mi-i bărbatul la război / Și nu pot veni la voi. Nu pot merge singurea, / N-am casa pe cin` lăsa. Dar soarele auzea / Cum sta și se tânguia, / Și din gură le grăia: Lasă casa-n sama mea / Și te du und` te poftea, / Că asta-i durere grea. Ea ast` când o auzit, / Nimică n-o tânguit, / S-o dus și s-o pregătit; Ș-o mai ieșit până-n prag, / Pe Constantin

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă / Ca să-mi fi mireasă. / Ana Sânziana / Iè din grai grăi: / Puternice soare / Și al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar când te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci împreună!""286 Drămuind talgerele norocului, cucul se lasă îmblânzit de puterea cântului omenesc, realizându-se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vesti primăvara și roadele ce vor urma, la greci 322 se umblă, din casă în casă, cu o rândunică sculptată în lemn, rostind un cântec-colindă: "A sosit, a sosit rândunica! ... / Pe-o creangă mi s-a pus și mi-a grăit, / Și-a ciripit dulce: / Hei martie, bunule martie / Și tu groaznic făurar, / Chiar de arzi, chiar de pârlești, / Tot a timp frumos îmi miroși, / Chiar de-mi ningi, ori ești cu toane, / Tot primăvara mi-aduci! Eu am trecut marea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
323 La ucraineni, motivul rândunicii se păstrează în colindele rostite în cadrul sărbătorilor de iarnă, rândunica prevestind rodnicia anului ce va urma: "A venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu / Și din guriță grăia / Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi prinde a cânta / Toată lumea m-asculta. / Da tu când îi pupăi, / Toată lumea te-a urî / Și cu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că ea nu-i din țara mea / dar așa i-a fost calea, / Drept la mândrulița mea. / Turturică, păsărea, / Păsăruică, turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru dobrogean. / "Măi balaur! striga el, / Lasă trupul tinerel, / Că te curm pe jumătate / Să-mi răscumpăr din păcate." / Șarpele se zvârcolea / Și cu șapte limbi grăia: / "Ortomane, / Hoțomane! / Bate-ți negrul / Pe de-a-ntregul / Și te du, și fugi de mine / Că nu-i bine nici de tine." / "Șerpuliță, / Dinți de criță, / Am un paloș de oțel, / Lasă trupul tinerel." / "Taie-mă, nu mă tăia, / Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642

nu știm ce am putea deveni.” (W. shakesperae) Aceasta, pentru că efectele „Întîmplării”, ale neprevăzutului, nu le putem controla, oricît de prevăzători am fi. Iată un exemplu care poate avea nu numai o valoare de Înțelepciune livrească: „În tulburarea ei hulubița grăiește către iubitul ei: «Soțul meu, s-a sfîrșit cu noi. Jos stă un vînător, cu arc și săgeată ascuțită În mînă; În jurul nostru dă tîrcoale un șoimă Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vînător și acesta nimeri cu

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349

căci acești spurcați ocărau și huleau pe Dumnezeu că este neputincios.” Psalmul 14: „- Doamne, cine va locui în locașul Tău? Sau cine va locui în muntele cel sfânt al Tău?” „- Cel ce umblă fără prihană și lucrează dreptatea. Cel ce grăiește adevăr în inima sa, care n-a viclenit cu limba sa și rău n-a făcut aproapelui Său.” Sau, cu alte cuvinte, „acela este cel care petrece în lume neprihănit și care lucrează dreptatea, căci neprihănit este acela care s-

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
a fost cuprinsă în numele obșteștii dreptăți, încât dreptatea se potrivește întru toate cu virtuțile, căci dreptatea este una cu dreapta lucrare a faptelor bune. Vorbind mai întâi despre dreptatea universală, psalmistul pomenește în continuare părțile și lucrările ei: „cel ce grăiește adevăr în inima sa”. Omul cel drept, zice, care va locui în cer, acela va cugeta și va dogmatiza lucruri adevărate. Toți oamenii suntem aproape unul de altul, fie (doar) după firea omenirii, fie după același cuvânt al credinței, fie

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
fie după legătura de neam sau de rudenie; iar rău se numește vătămarea sau paguba. însă, după rânduială, David a vorbit întâi despre inimă, al doilea despre limbă, al treilea despre faptă și lucrări..., fiindcă omul întâi gândește, al doilea grăiește și al treilea lucrează.” Fiecare psalm citit sau ascultat ne face să auzim glasul lui Dumnezeu și ne îndreaptă inima și privirea spre cerul de unde vine un imn (o rugăciune) de dragoste și de preamărire pentru Dumnezeu. Citind psalmi, simți

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
spiritual al împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Sf. Apostol Pavel, la Milet, în drum spre Ierusalim, a chemat la sine pe slujitorii Bisericii, și prevestindu-le că, după plecarea lui, vor intra în turma de credincioși „lupi răpitori” și vor grăi învățături răstălmăcite ca să tragă pe ucenici după ei. De aceea, îi previne și le spune: „luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
temelia credinței, care este luminată de Duhul Sfânt și care, după cum ne învață Sf. Ap. Pavel, „este stâlp și temelie a adevărului”. De aceea, pentru a menține unitatea credinței, cum a dorit-o Hristos, să ascultăm de Biserică, după cum grăiește Domnul: „Cine nu ascultă de Biserică este păgân și vameș”. Sf. Ap. Pavel ne spune că, azi, mai mult ca oricând, „propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe gânduri necurate, nici pe viclenie” , ci “noi propovăduim înțelepciunea

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]