2,083 matches
-
este să fac voia Celui ce m-a trimis să-i împlinesc lucrarea» (In 6,34). Tatăl l-a trimis să construiască pe pământ o cetate unde să domnească iubirea. Prin sfântul Ioan Calabria, în cetatea noastră pământească, stau și grăiesc, asemenea unor monumente ale iubirii Tatălui, operele sale apostolice: cele două Congregații ale Slujitorilor Săraci și ale Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe, spitalele, școlile, misiunile. Toate opere vii, care continuă să se dezvolte. Dumnezeu își formează sfinții printr-al său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să nu o folosească, în afară de necesitățile pastorale urgente. Nu vă creați nevoi ușoare prin folosirea bicicletei. Nici unul să nu meargă la mese festive, chiar și religioase, precum botezuri și căsătorii. Persoana voastră să fie îngrijită, dar nu rafinată... anumite rafinamente grăiesc de mondenitate. Fiți atenți la jocul de cărți; îl puteți permite altora, dar voi nu». Vreo recomandare de-a lui poate provoca surâsuri de compătimire. Trebuie să le încadrăm în timp și în loc. Dar preocuparea lui rămâne validă și actuală
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o scurtă așteptare la poartă, a fost însoțit în cămăruța modestă a lui don Calabria. Părintele Mondrone își amintește: «Eu descopeream în acel bărbat, care mă privea cu surâsul patern, dezarmant, imaginea celei mai adevărate umilințe. Expresia, atitudinea, cuvintele, totul grăiau în el despre umilință». Don Calabria vorbea încet, cu o anumită dificultate, cu anumite aluzii la Civiltà Cattolica și cu cuvinte de admirație pentru vreun preot ale cărui articole le citise cu certitudine. Părintele Mondrone în amintirile sale, scrie: «Acest
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
drepturi e absolut necesară societății moderne. Asociată ideii de libertate, ea nu putea fi cu adevărat aplicată în timpul comunismului. Abia de acum încolo există o șansă ca aceste principii, vechi de la Revoluția franceză, să capete realitate și în România. — Frumos grăiși și subțirel... Hai să mai luăm o bere și încă un rând de gustări! Cotidianul, 6 octombrie 2001 Cu Pastenague pe Champs-Elysées Era o după-amiază splendidă de început de toamnă. Mă plimbam cu Pastenague pe cea mai frumoasă „avenue” din
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
exil? Sau vrei să te admire Alex Ștefănescu? Să zică, uite, domnule, deși stă printre străini, tot n-a uitat limba strămoșească... Cu asta mi-a cam închis gura. Așa că tac, nu mai zic nimic. Îl las pe el să grăiască: — Am citit ultimele tale tablete, alea cu cenzura, și am impresia că ori nu măsori consecințele vorbelor tale, ori nu ai curaj să mergi până la capăt. Termini ultimul articol cu fraza sentențioasă: „călcâiul vulnerabil al capitalismului este literatura, arta în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pântecele Europei Centrale, undeva la Viena. După „evenimente” se pare că a venit o singură dată în țărișoară, chiar la început. În 1990, când la guvern era prietenul său, Gelu Voican. Acesta l-a primit cu brațele deschise și a grăit cu voce tremurată: — Cere-mi orice. Spune ce vrei și-ți dau pe loc! Ivă nu s-a dezmințit (eu n-am asistat la scenă, dar sunt convins că așa s-a și petrecut) - a spus răspicat: — Aș avea nevoie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
poți să spui tot ce vrei, că nu se mai supără. Pe când criticul român în viață! Criticul de care depinde totul, căci el are pâinea și cuțitul, noi, ăștilalți, scriitorii de rând, nu avem decât creionul. Îl aud pe Pastenague grăind: — Nu înțeleg megalomania asta a criticului român. E o dovadă de primitivism. Să crezi că literatura nu poate exista fără tine... E nebun! Cum poate vorbi așa cu un critic atât de însemnat. Dar chiar dacă ar fi mai puțin însemnat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
clauze contractuale, cît și în strană. Filipescu e la fel de bărbat după meci cum a fost și în timpul acestuia. Ne surprinde prin facultatea vorbirii articulate și ne arată că am greșit atunci cînd l-am catalogat drept ventriloc de limbă spaniolă. Grăiește tocmai acum, cînd, după cum a jucat, ar trebui să tacă. Zice că i s-au interpretat greșit spusele și că nu se retrage sau, ca să fim pedanți, că nu se mai retrage, dezamăgind astfel încă o dată milioane de suporteri ai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
generație, din mai marele arbore al muncii de totdeauna al DOAMNEI ÎNVĂȚĂTOARE Romila Cecilia. Elevii domniei sale au confirmat mereu că nu este “alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților” așa cum grăiește cronicarul. Profesor, Didina Zaharia Dacă vrei să rezolvi corect temele propuse în această culegere, urmează sfaturile următoare: Citește cu atenție fiecare povestire. Caută înțelesul cuvintelor necunoscute în DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE. Dacă nu înțelegi o expresie sau un enunț
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește. Zavistnică, clevetitoare, Gâci cine este... Ocarnică, hulitoare, un înfumurat: Altul este înalt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește. Zavistnică, clevetitoare, Gâci cine este... Ocarnică, hulitoare, un înfumurat: Altul este înalt, La gât sugrumat, Cu capul pe spate, Cu nările umflate, Mari lucruri grăiește, Pe nime nu socotește, Foarte înfumurat, Cu samur îmbrăcat, Fără nici o stare, Casă nicăiuri n-are, Nimărui nu mai plătește. Gâci ș-acesta cine este. VASILE AARON ȘI ION BARAC Dacă nu s-ar amesteca în opera lor elemente ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
are chiar noțiunea sonorității ("dulceața versurilor") și dă cititorilor instrucții de respirație, pe versuri anodine: Omul cât să naște... cu cât să mărește, Grija și năcazul... încă cu el crește... Te rog, o, iubite!... mai vină la noi, Să mai grăim ceva... și despre nevoi. Scrierea cea mai notabilă a lui Aaron este Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru IsăusîHăristoîs, inspirată de Der Messias al lui Klopstock. E o merituoasă operă de divulgare în versuri bine rostogolite, cu încercări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pur: " Fine! De vrei să trăiești bine și să aibi ticnă, să te sălești a fi totdauna la mizloc de masă și la colț de țeară, pentru că e mai bine să fii fruntea cozii decât coada frunței. Șezi strâmb și grăiește drept. Nu băga mâna unde nu-ți ferbe oala, nici căuta cai morți să le iei potcoavele, căci pentru Behehe vei prăpădi și pre Mihoho." Cu Alexandru Lăpușneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de sfinți părinți de pricep ceva din toate cimiliturile câte le înșirați d-voastră, iști de vremea nouă, care vă ziceți... cum, Doamne, iartă-mă ?... civirasalisiți... Ha ! civirasalisiți; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este rușine a trăi și a grăi ca părinții voștri; d-voastră, oameni procopsiți și mai ales pricopsiți, care vă faceți momițele altora, împrumutînd de la străini numai cele rele, numaiputînd trăi decât cu bonjur, cu blamange și cu parle, marle cheschevu..." etc., sau, când Gahița îi vorbește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
face iarăși critică socială, bazîndu-se pe neînțelegerea limbii. Și mai departe, când Gheorghe zice: "- Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele nostru"... iar Veveriță răspunde: "- Se poate, cumătri; însă vina noastră-i dacă nu-i pricepem? Ei ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii..." -, e clar că Alecsandri pune mai ales pe socoteala limbii ceea ce ar fi trebuit să pună pe socoteala ciocnirii formelor noi cu obiceiurile vii ale pământului. * Dar toate direcțiile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
totuși susțineți ,,că textele de acolo nu cuprind decît perioada Bure- bista - Decebal”. Huoo! Spuneți parcă pătrunși de fiorul morții, că dacă aceste tăblițe nu ar fi false asta ar însemna o revoluție în istoria limbii române. Gura păcătosului adevăr grăiește! Cît privește demența lui Densușianu, la noi hulitul a ajuns o meserie pentru liftele ce au în gușă numai bale și venin, se țin infailibile și de neînlocuit pe funcțiile și pozițiile deținute pentru că așa au fost formate de ideologia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în cele patru zile și nopți din decembrie 1956, când am fost răpit, chinuit și anchetat de securitatea din Iași. Scriu însă ca să spun adevărul adevărat, chiar dacă acest adevăr s-ar arăta împotriva mea. Bănuiesc că zicala „gura păcătosului adevăr grăiește” a devenit zicală tocmai din cauza multor păcătoși, ca mine, care au spus adevărul. Doresc să fiu și eu printre acești păcătoși. Trebuie să spun adevărul pe care oamenii buimăciți de munți de calomnii și minciuni, nici nu-l bănuiesc și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lui Eminescu, și asupra sfârșitului său, ne au reamintit astfel vechi răni sufletești și dureri ce le purtăm de mult în suflet, pentru că Eminescu este o forță vie care trăiește permanent în conștiința noastră a tuturor. Și niciodată nu a grăit mai înțelepțește Hașdeu, decât atunci când a rezumat viața și moartea lui Eminescu cu acest epitaf clasic: „Eminescu a murit nebun, dar va trăi veșnic. Vor muri deapururi însă toți acei înțelepți cari au lăsat și vor lăsa să moară un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de ieri, ucigași și băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a să dovedi nu priiméște), ce pentru ca ce le place și ce poftesc, acéia a și audzi să nevoiesc. Așijderea, nu atâta pentru hirișă ființa Strutocamilei a să înștiința, pre cât cine ceva împotriva lor și după pofta adevărului va grăi a însămna să silesc. Că acel apofasisticos cuvânt: El au dzis, așé va, așé poruncește, aievea arată că nu ce mai de folos, ce ce mai plăcut le ieste, acéia să și aleagă. Și așé, voroava mea nu de ascuțite
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea"11. Prin urmare, "Vulturul ceresc", monarhul absolut, este un consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cum văzură,/ Se bucurară, iar sufletu-n ei parcă se-nviorase"13. În Odiseea (II, 146-154), apariția a doi vulturi confirmă faptul că Odysseu caută drumul spre casă și că fiul său, Telemah, trebuie să lupte contra abuzivilor pețitori: Astfel grăi Telemah și-i dădu Zeus Atotvăzătorul/ Sus, de prin munți, din înalt, vulturi doi înspre ei să coboare:/ Iară aceștia, atât cât zburară pe-a vântului boare,/ Unul alături de altul zoriră, cu aripi întinse./ Dar când ajunseră jos, peste sfatul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iar Brehnacea pricepe foarte bine acest lucru. Pe de altă parte, ea știe că obligația ei civică este să rămână fidelă monarhului său; e o datorie de onoare: "orice spre binele și folosul monarhii ieste, aceasta a arăta și a grăi să cade."31 Prin urmare, ia o hotărâre care are greutatea de a o caracteriza fără rest: nu falsifică adevărul, ba chiar se face chezașul său, dar simte că acesta are o consistentă doză de periculozitate. Și totuși, lumea nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de unicorn pentru a-și apără dreptatea. "Șoimul de acestea pre amănuntul bine înțelegând, precum de dulce voroava Inorogului, așe de înștiințarea adevărului, mult să minună și într-acesta chip cătră Inorog dzisă: "Vechiu și adevărat cuvânt între toți să grăiește (că dreptatea toate biruiește și adevărul decât toate mai tare ieste), așijderea (strâmbătatea și lucrătoriul ei pururea viptul căii sale mănâncă și băutura toap săcului său bea). Ce dară între strâmb și între drept, între adevăr și între minciună ar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chiar ea, dar asta nu o oprește să-i întindă o cursă celui care dorise, la rândul său, să facă același lucru cu ea: "Deci, de vii vrea să mă asculți, supt piielea Ciacalului pune meșterșugurile Vulpii și gura ta grăiască, fie duhurile împingătoare ale méle"5. Și totuși, Ciacalul nu mușcă momeala doar din naivitate, ci și în numele unui spirit al dreptății pe care îl mărturisește deschis: "De care lucru, sau vrând, sau nevrând, într-o parte dându-te, eu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]