2,243 matches
-
spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul, ce se pierdea În depărtare, al lămpilor atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât de simplu era. Dintr-un alt unghi, puteai vedea o trombă mai generoasă de zăpadă Într-un nimb mai strălucitor de lumină de gaz bătând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bunin: Și iată cum În cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează cunoscutele versuri ale lui Musset (din Le Saule): Le phalène doré dans sa course léjère Traverse les près embaumés ceea ce constituie o descriere absolut exactă a zborului crepuscular al masculului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și Privatstrasse, pe o străduță acoperită cu frunze moarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din nou Paris, Cap d’Antibes și așa mai departe - Își pierd autonomia, Își mobilizează laolaltă generalii pietrificați și frunzele căzute, Își cimentează prietenia aleilor lor Înlănțuite și se unesc Într-o confederație de lumini și umbre, prin care copii grațioși cu genunchii goi alunecă pe patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături sugerate de o viziune personală. Copilul nostru trebuie să fi avut aproape trei ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ieșită din comun de care dădeam dovadă. O vedeam și... atât. De la bun început de altfel, îmi fixasem această limită. Mi se părea o chestiune de bun-simț elementar, de minimă decență. Era atât de frumoasă, de elegantă, de naturală, de grațioasă și demnă, mi se părea într-un cuvânt că îmi este atât de superioară, încât a îndrăzni mai mult ar fi fost, evident, un non-sens. Povestea aceasta a durat săptămâni întregi până ce, într-o zi, m-am pomenit drept în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a fost în stare să-și domine pasiunile”.) Spre deosebire de Carol al II lea, fiul său, cu rezerva, cu lipsa sa totală de vanitate și de ambiție personală, cu ușoara sa timiditate și exemplara sa modestie, mai mult decât atât, cu grațioasa sa umilitate în fața realului și a vieții, merge consecvent și coerent în profunzime, la esența lucrurilor. Inteligența sa, de care nu numai că nu face caz și cu care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Paulhan, urmați de Serge Doubrovsky, P.A. Touchard, Jacques Lemarchand, chiar și Elsa Triolet, s-a înțeles că Ionescu aducea în dramaturgia franceză o primenire salutară. „Anti-teatrul” ionescian reprezenta implicit, uneori explicit, o agresiune contra stilului franțuzesc al comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Din rândul acestora s-au remarcat: Sava Camelia, Vasilica Alina, Leonte Georgeta și Grivinca Luca. Programul dens a cuprins un dans primitiv pe muzica prof. Sebastian Spătaru, după care a urmat o paradă a costumelor de balet, pe mișcări juvenile, grațioase, apoi un reușit Pas de deux din baletul „Giselle” de Adolphe Adam. S-a continuat cu un dans rusesc, pe muzică de P. I. Ceaicovski, și din nou un reușit duet pe muzică de Scedrin-Bizet, apoi Dans spaniol. Un Ceardaș
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat din fărâmițarea lavei), iar piscurile înalte sunt habitatul pumei, grațioasa și puternica felină. Lângă "Parque Nacional Alerce Andino" am putut vizita o atare stațiune turistică, Puerto Varas, situată pe malul lacului Llanquihue, cu o vedere superbă asupra vulcanilor Osorno (2652 m) și Puntiagudo (2190 m). Kilometri și kilometri malurile lacului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În cercurile politice de la București. Astfel, cotidianul conservator „Presa” avea să comenteze că: „Nu e nici un ziar, nici o revistă, nici o critică care să nu vie a ne adresa sub o formă colectivă cuvinte foarte măgulitoare: fanatici, barbari, vandali, iată epitetele grațioase de ceea ce-au ce ne salută În fiecare dimineață jurnalele din străinătate!”. Însăși tatăl domnitorului semnala faptul că presa europeană „este stăpânită de banii evreiești” și nu lasă să iasă la iveală nimic ce ar reprezenta chestiunea Într-o
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a elaborat totul, toată grafica aceasta, cu o peniță specială, cu vârful atât de fin încât liniile care alcătuiesc figurile și insignele trebuiesc analizate cu lupa. Chenarul care înrămează hârtia (chenar de o lățime de cinci centimetri) este chiar frumos, grațios, grafica are un farmec sobru, ciudat, cum se creează câteodată o eleganță supremă din asocierea celor două culori, alb și negru. Textul... Textul este o nebunie. Îl reproduc să nu-l pierd, îl copiez. De altfel, este un exemplar original
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
imagini. Câteva, puține, cărți, amintiri din călătorii, unele uluitoare; concerte de neuitat; marile spectacole de teatru (când încă nu era invadat de rugina vulgară a modernismului precipitat), vreo două carnete... amintiri despre pentru care merită trăită o viață; și câteva grațioase figurine încrustate în elegant filigran. Aș pune și vreo două flori uscate, câteva imagini despre niște peisaje pe care (fiindcă aș fi vrut să fiu pictor) le-aș fi pictat... Și o noapte cu lună pe malul Prahovei. Ții minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de pe picioare, ca o blăniță, și tot moda va impune "șleapi" și flanele de sub care să se reverse burți purtate la vedere, ca o emblemă a importanței. Așa că schimbarea anotimpului nu va ameliora vulgarul grotesc masculin, avantajând însă, prin dezgoliri grațioase, jumătatea feminină a națiunii. (Copiii n-au ce căuta în aceste considerații.) " Totul trebuie să fie frumos la om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a dus numele și în opere clasice, sunt "un soi rău" al neamului păsăresc. Anunță pagube și nenorociri. Sunt nefaste. Aduc ghinion. S-au înmulțit teribil de mult în anii tranziției. Și totuși, mistificare rafinată, au un nume științific grațios: "Pica-pica". Nume de fată delicată. Sunt periculoase și au obiceiuri urâte: fură, sunt agresive, este notorie pasiunea acestor păsări apropiate de gaițe de a colecționa prin furt obiecte lucitoare, sclipitoare, pe care le ascund în cuiburile lor, construite în locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o frumusețe, părea un obiect de faianță fină din alte vremi, pictat de un meșter de mult decedat. Îmi era nu știu cum să o desprind de geamul puțin aburit. Era o mică bijuterie. Așteptam să se desprindă singură și îi pândeam grațioasa plutire care urma în drumul ei spre asfalt. Dar am atras atenția unor vecini. Nu era nici locul, nici momentul potrivit pentru reverii matinale, așadar, atenția trecătorilor s-a fixat spre mine. Un domn, foarte binevoitor de felul lui, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strâns-o cu prietenie și mi-a dat o carte de vizită, explicându-mi că este una din existențele sale, o viață în care a fost fericit. Cartea de vizită, exemplar luxos, solemn, avea un singur nume, cu litere aurii, grațioase: Casanova. * A doua zi, când am plecat, se simțea toamna. Vacanța devenea trecut. În anii care au urmat au intervenit alte întâmplări; povestea lui extraordinară mi se părea un basm. Abia de curând am căutat Taverna. Erau alte personaje, ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să facem training intensiv cu locuitorii din Moeciu, Câmpulung, Vale Izei pentru limbi străine, construcții de webpagini pentru reclamă, cercetare calitativă ca să învețe să cunoască „eșantionul” reprezentativ de turiști, marketing, bune maniere comerciale (să nu se strâmbe la vegetarieni), condusul grațios al trăsuricii sau saniei (școli vocaționale de vizitii) și să pregătim, eventual la Academia de Teatru și Film, trupe de speriat turiștii de Halloween la puținele noastre castele și cetăți medievale. Eventual mai putem dezvolta învățământul artistic de produs portrete
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
împărat și familia imperială. Alexandru al III-lea, deja atins de boala lui Bright, care urma să-l doboare peste patru luni, arăta încă bine și apariția acestui colos cu față întunecată și privire tăioasă contrasta cu silueta firavă și grațioasă a împărătesei 22, împodobită cu bijuteriile tezaurului imperial smaralde mari ce sclipeau în acel soi de diademă Kakoșnik obligatorie la Curte și destul de asemănătoare, prin formă, cu tiara grenadierilor lui Frederic al II-lea și a lui Paul I; țareviciul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
secolul al XVIII-lea întărit de frumusețea femeilor poloneze a căror grație unduitoare este legendară și încă reală. Mareșalul Pilsudski, asigurîndu-și, după lovitura din 1928, controlul tuturor pîrghiilor de comandă, locuia precum Zeus în Olimp. În micul palat Belvedere, construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea înconjurată de un parc bucolic, unde statui albe își oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]