7,204 matches
-
moartea e-o piesă repetată. Sunt anii minunați,când ești copil hoinar, Scutit fiind de griji, de greu nu ai habar, Când ție ți se pare ca esti pe tot stăpân, Iubire,adorare și farmec se pătrund. Adolescent fiind, în grabă ai vrea să crești, Să știi a lumii taine, să-nveti și să iubești, O viață întreagă mereu înfrunți destinul Și el piedici îți pune în cale cu duiumul. Norocul îți oferă drum drept spre-nalte piscuri, Neșansa te coboară
MĂRGELE DE STICLĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355947_a_357276]
-
aș răspunde la întrebarea despre perfecțiunea formei. - Ce rol are spontaneitatea în transpunerile tale? - Mi se întâmplăsătraduc ceva, sădepun traducerea undeva, într-un loc mai ferit din computer, care mi se pare secret cumva, e ca și cum am notat ceva în grabă și absolut personal - acolo sunt ideile mele desprinse din scrierea inițială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare. Apoi, revin dupăun timp, recitesc originalul și văd
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
e un pachet de nervi) Eu mă vait și grijă-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă toanta, Apoi o să-și ia răsplata! (se așează în grabă pe un scaun, la o masă mai tetrasă , își reazemă bărbia-n palme și se holbează la Floarea) FLOAREA: Cârciumioară, cârciumioară... Dragă cârciumioară! Câți în tine-au petrecut, Câți pe-aicea au trecut ... Dragă cârciumioară! Să-i număr dacă-aș
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
e un pachet de nervi) Eu mă vait și grijă-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă toanta, Apoi o să-și ia răsplata! (se așează în grabă pe un scaun, la o masă mai tetrasă , își reazemă bărbia-n palme și se holbează la Floarea) FLOAREA: Cârciumioară, cârciumioară ... Dragă cârciumioară! Câți în tine-au petrecut, Câți pe-aicea au trecut ... Dragă cârciumioară! Să-i număr dacă-aș
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
împietrite pe brazda unui nor. Gânduri friguroase tronau în jocuri de scântei. Dincolo de gard, Ursache, trântit pe iarbă, contempla cerul. Ce-i păsa lui că niște oameni umblau bezmetici prin hățișurile vieții, îndepărtând lianele cu brațe de oțel?! Mâncase în grabă tartinele oferite de gazde, le împărțise și câinilor puțin, băuseră împreună apă de izvor, apoi, o toropeală plăcută îl cuprinse asemeni sub imperiul unui drog. Cu siguranță nu că știa să viseze. Avea lângă el borcanele de gem pe care
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
rapid acel local. Își amintea exact ziua în care i s-a dat prima misiune. Chiar și numărul apartamentului, șapte, la etajul doi al unui bloc din cartierul de vest. Ar fi ajuns acolo cu ochii închiși. Coborî scările în grabă și căută o reprezentanță de unde își cumpără un telefon mobil. Agenda lui era goală. Luă un taxi spre gară, pe urmă trenul spre Brașov. Simțea nevoia să conducă, dar cine știe unde era Mercedesul lui gri de care fusese mereu îndrăgostit! Era
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
Spunînd că e făcătură, Din opera nu știu cui, Altele, se cred în stare Cînd apar după absențe Și dau like la mitraliere, Numa* să le simți prezente, Cam așa stă toată treaba Cînd rulezi pe facebook, Se împart like.uri-n grabă Ca să te faci cunoscut! Ăsta, nu e un pamflet Sunt vorbe adevărate N-am putut să fiu discret, Dar am scris realitate!
DE ZIUA EI, A POEZIEI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354988_a_356317]
-
că îmi e dragă, Mi-o ador, o-mbrățișez; Că adesea-mi dă de știre; Printre lacrimi de iubire, Și-a ei guriță de fragă: - „Chiar nu știi!... iubirea-i oarbă; Și te rog, privește-n stradă: Vântula trecut în grabă; De la El veste-ți aduce: O să vină să te vadă; N-a uitat gurița dulce, Și frumoasa serenadă, Ce-i cântai seră de seară La pianul fermecat... Spune-mi tu, adevărat: Dorul lui nu te-nfioară; Și din gând nu l-
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
Stazione Centrale cu Circumvezuviana, un trenuleț ce parcă te-ar duce, tranca-tranca, direct spre iad. Vezuviul asistă pasiv, ușor morăcănos, îmbrăcat într-un gri de infern, cum este biltzat de grupurile de asiatici, care ciripesc entuziasmați prin toate vagoanele. Fără grabă, atacăm intrarea. Pompei Scavi. Vulcanul le-a dat romanilor doar 178 de ani de primă existență prin zonă. Un timp au uitat holocaustul și azi poalele ucigașului adormit sunt repopulate. Senzorii veghează! Fusesem avertizat, prin lecturile făcute, că mai toți
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
principal tehnoredactare: - Ing. Liliana Elenă Slăvoiu Numărul prezentat aici se deschide cu un eseu filosofic creat de fondatorul și directorul acestei Reviste de cultură universală, poetul N. N. Negulescu, care își exprima scuzele pentru unele „infracțiuni” lingvistice comise în text grație grabei machetatoarei în a finaliza la timp paginile puse la dispoziția voastră. Pe de altă parte, spre final, veți descoperi câteva fotografii care înfățișează momente din timpul lansării volumului DOR DE BUCOVINA, autor Marian Malciu, adică subsemnatul, pentru cei mai nou
CITIŢI REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI NR. 10 DIN AUGUST 2012! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355292_a_356621]
-
aerul devine supărător. Dar nu durează mult. Odată cu mișcarea ambarcațiunilor pe apă, unele cu misiunea de a o curăța, lucrurile intră în limitele suportabilității. De fapt, după o vreme, nu mai bagi de seamă acest disconfort. Mi-am pregătit în grabă micul dejun, același de câțiva ani încoace: o cafea, un ceai, un bol cu lapte cu cereale și un pahar cu suc. Timp în care, ascult Știrile PRO TV online. Nevoia de a cunoaște ce se petrece în țară îmi este
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
direg și cu cealaltă ridicată a grijă pentru ceea ce vedea la poartă, o femeie, care părea mai degrabă bunică decât mamă, striga de zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-o să te calce bou' pi chicior! Lasă că nu-i grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
pieptu-i fraged, Ion o ia la fugă spre casă. Plânge și-și face cu amar legământ: “De mâna mea o să mori, Zanet! ... De mâna mea! Tâlhar blestemat!..Tot de glonț o să mori și tu! Jandarm mă fac ... Jandarm! ... ”. Si-n graba lui zbuciumată, căzu de câteva ori, cât s-arate totuna cu lutul cel frământat, în făgașul drumului, de carele satului și de copitele boilor, plăvanii cei mari cât elefanții, blânzi și, în neștiința lor, solidari cu cei care-i țin
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
tăcută. Cine se lasă în voia sorții zâmbind nemuririi? Tristețea are gustul lacrimilor. Zâmbiți. Ocoliți. Fugiți. Viața-i frumoasă, la naiba! Unde? În colțul străzilor bate vântul puternic. Mereu îmi iese un om în față. Tresar. Frunzele se răsucesc a grabă. Pasul tău vorbește străzii mele rătăcite. Merg să mă uit. Rătăcesc egoism. Mă păzește imperiul, irealul, demitizarea, joaca...ce spun? O, fie din noapte un miez de vis, ori foșnet și-am să rămân. Aceeași zdreanță de noapte se plimbă
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
că nu vă deranjez prea mult, s‑a scuzat procurorul Dincă, cu o ușoară nuanță de ironie în voce, pentru a mai îndulci atmosfera. - Evident că nu, domnule procuror, a răspuns comisarul Grosu, oarecum înviorat, dar în total dezacord cu graba magistratului și hotărârile pripite pe care acesta le lua. „Treaba lui! O să se facă de băcănie până la urmă. Nu vrea să ia în seamă ce‑i aducem noi la cunoștință... El știe tot! Păcat de băiatul ăsta. Nici eu nu
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
elementare destul de mare. Acestă acțiune a fost , potrivit documentelor, încheiată în anii 1960-1961. Pentru a trata unitar această problematică, acest adevăr încă trist al luptei împotriva "întunericului și ignoranței"la sfârșitul secolului al XX-lea, mai trebue amintită "opinteala"și graba autorităților de a eradica fenomenul analfabetismului, care s-a menținut, sub o formă sau alta, mascate de "grija"pentru cuprinderea cu "orice preț"în circuitul școlar a puternicilor zilei, mai ales membrii de partid care nu �-și "desăvârșiseră"la timpul
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356857_a_358186]
-
zori Și însetat de-a pururea de dragă Să te sorb ca roua de pe flori, Să-ți adun miresmele cu grijă Și lumina învinsă din priviri; Timpul stă în coastă ca o schijă, Toate pe pământ sunt amintiri Și în graba noastră spre târziu Ziua de azi o amânăm pe mâine, Până omul în cuvânt e viu Uită din tăcere ce rămâne, Uită bucuria s-o împartă Și dragostea cu cei flămânzi pe cale-, Cât de ciudată-i viața și deșartă
CÂT DE CIUDATĂ-I VIAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356874_a_358203]
-
ce venea spre nemurire. Adieri înmărmurite nu mai cad prin frunze moarte Stele înghețate sloiuri țintuite par pe veci Luna ce-a privit dezastrul a fugit așa departe Încât nu mai simte pulsul astrelor pustii și reci. Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort Călătorului ce ochii țintuiește în eter Însă cerul nu mai naște, norii au făcut avort, Și din vina ce-au purtat-o nu au mai pășit pe cer. Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
seama de ce a fost chemat, cu teamă crescândă pe măsură ce-și făcea inventarul acțiunilor legale și mai puțin legale din ultimele două-trei luni, Fănel a bătut la ușa cabinetului de lucru al șefului Serviciului furturi de autovehicule. Venise în grabă, răzbind cu greutate în traficul intens al capitalei. Deși în acest sfârșit de august nu erau temperaturi înalte, cămașa i se lipise de piele și pe ceafă se prelingeau în voie picături de sudoare până sub betelia pantalonilor. Curtea de pe
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
nu erau temperaturi înalte, cămașa i se lipise de piele și pe ceafă se prelingeau în voie picături de sudoare până sub betelia pantalonilor. Curtea de pe Candiano Popescu i s-a părut neîncăpătoare pentru atâția oameni care se mișcau în grabă, în timp ce alții păreau a fi toropiți de o așteptare lungă, nejustificată... A intrat aparent degajat, după ce a reușit să arboreze zâmbetul "de lucru", cum îl numea el mai în gluma ori mai în serios, a salutat cu respect exagerat secretara
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
ce? Nu mai avea nicidecum niciun rost... nu mai slujea nimănui. Lipsa rostului mă chinuia. M-am oprit brusc și am privit chipul gazdelor mele. O adâncă oboseală săpase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în mișcări, mișcări repezite și dezordonatate ce aminteau de mișcările unui animal hăituit... M-am cutremurat... Aproape nu mai rămăsese nicio amintire pe chipul lor, o urmă că au fost și ei cândva oameni. Munceau zi și noapte ca să plăteasca
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
Astăzi îl sărbătoresc. Prunc micuț și înfășat, În iesle pe fan culcat. Lângă el alăturea E fecioara Maria. Îngerul ce a vestit Trei pastori a întâlnit Și le-a dat vestea cea mare S-o spună la fiecare. Ei în grabă au plecat, Domnului s-au închinat. Ne-au adus vestea și nouă Noi cu drag v-o-aducem vouă. De la răsărit o stea Magilor cale-arăta, Lângă copilașul mic Steaua din drum s-o oprit. Când copilu l-au găsit Dar de pretți-au
CINSTIŢI GAZDE VESTEA BUNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356580_a_357909]
-
ca acolo, în podul Bisericii mele. Iisus al meu este, dacă nu vesel din cale afară, atunci creativ ca un reactiv din alambicul în care fierbe în lacrimă de râs și plâns chiar piatra filozofală. Pe când tânără și mereu în grabă trăiam, am traversat o dată autostrada cu copilul în brațe - țuști! chiar pe sub nasul autobuzului, de parcă nu aș fi cunoscut regulile de circulație. Nu am văzut moartea cu ochii, doar mâna Lui am zărit-o ca-n vis, apoi am simțit
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
că am promis să te las, băiete. Să mănânci mai întâi. Să ai putere să dansezi, a ținut Vasile să adauge, zâmbind pe ascuns spre femeia lui, cu subînțeles. Gavrilă s‑a spălat, după cum îi era obiceiul, a mâncat în grabă, și‑a tras pe el blugii primiți cadou de la Gabriel cu un an în urmă și a fugit la întâlnirea cu Petre și George, prietenii lui din școala generală. La discotecă, întunericul și muzica dată la maxim l‑au dezorientat
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
spus prima dată: „Ar trebui să citesc această Carte!”? Dan Glazer: Alegând creștinismul, am vrut să văd dacă este adevărat și astfel am ajuns la Biblie. Am început să citesc Biblia ca un student, ca pe o carte oarecare, în grabă, de la cap la coadă, să văd cam ce conține. Reporter: Atunci când te apuci să citești Biblia începând cu anumite cărți, să spunem Deuteronomul, Numeri sau Levitic, este ca și când încerci din răsputeri să descifrezi un curs de la Geografie, de „paleoontologeomorfologo”... Au
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]