22,374 matches
-
era o condiție a integrării euro-atlantice a României. A dezvoltat ideea că problema României nu este numai aceea de a garanta drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale care trăiesc în România, ci și de a proteja drepturile românilor care trăiesc în afara granițelor țării. Privită dintr-o asemenea abordare, Recomandarea 1201 devine pentru România un important instrument internațional de promovare a intereselor sale naționale. La 16 septembrie 1996, România și Ungaria au semnat tratatul de bază, în care s-a introdus Recomandarea 1201
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
care s-a introdus Recomandarea 1201, în anexa la tratat, alături de alte documente internaționale privind drepturile minorităților. În unele note despre conflictul transnistrean, a recomandat soluția urmată de Cehia și Slovacia " Decât un nou război pe Nistru, mai bine o graniță pe Nistru". Perpetuarea acestui conflict tensionează relațiile României cu Federația Rusă și împiedică apropierea Republicii Moldova de Europa. În privința terorismului, care constituie azi principala amenințare la adresa civilizației, împărtășește convingerea că așa cum omenirea a evitat o ciocnire nimicitoare între Est și Vest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sau a celor ce nu aveau cetățenie, dar aveau suflet de român. Printre acțiunile, care merită a fi evocate, sunt cele care, la vremea respectivă erau ilegale, întrucât încălcau dispoziții ferme ale conducerii partidului, de interzicere a tratamentelor medicale în afara granițelor țării. Zeci de bolnavi, cu diagnostice de retinopatie diabetică sau pigmentară s-au bucurat de sprijinul tânărului diplomat, acesta reușind să ajute la vindecarea sau, cel puțin, la prelungirea perioadei de conservare a vederii. În calitate de consilier științific, s-a implicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de Management Internațional cursanților Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe. Activitatea diplomatică a fost prestată în perioada 1959 1979 și parțial în anul 2004, lucrând aproape patru ani în Centrala Ministerului de Externe și mai bine de 16 ani peste graniță, la ambasadele României de la Moscova (și în paralel la Ulan Bator), Budapesta și Belgrad. În Centrala M.A.E., a îndeplinit funcții de șef de secție și, ulterior, de director de relații, iar la oficiile diplomatice a fost aproape tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
editarea de cursuri și manuale universitare individuale sau colective și, respectiv, de rapoarte și studii tematice de interes pentru M.A.E., ultimele aflate în custodia acestui minister. A participat, de asemenea, la numeroase acțiuni științifice în țară și peste graniță, precum și la dezbaterea unor probleme economice și politico-diplomatice actuale în cadrul Fundației Europene Titulescu și al A.D.I.R.I. și în mass-media. Articolele și studiile sale pe teme economice și diplomatice își găsesc reflectarea în paginile Revistei Române de Studii Internaționale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Paris. A inițiat acțiuni concrete legate de o mai bună cunoaștere a României pe spațiul francez (vezi volumele de memorii semnate de Petre Gigea ambasador la Paris) ; 1989 Consilier în Ministerul Afacerilor Externe ; 1989-1994 Directorul Direcției Relații cu Românii din Afara Granițelor. A inițiat și a susținut primele programe de apropiere și strângere a raporturilor cu românii de pretutindeni. A propus multiple acțiuni menite să contribuie la manifestarea culturală lingvistică și religioasă a acestora pe diferite spații, printre altele, chiar și construirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1979-1980); Ambasada României de la Luanda (1981), Consilier, Însărcinat cu afaceri a.i.; Direcția Africa (1982-1984); Ambasada României de la Nouakchott (1984-1986), Consilier, Însărcinat cu Afaceri a.i.; Direcția Africa (1986); Ambasada României de la Madrid (1987-1990), Consilier, Însărcinat cu afaceri a.i.; Direcția Românii din Afara Granițelor (1990-1994). În ianuarie 1993, a fost pensionat pentru limită de vârstă. Ulterior, i s-a prelungit contractul de muncă cu ministerul. În ianuarie 1995, a fost trimis în misiune temporară la Consulatul general al României de la Marsilia. La 29 aprilie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
prioritate, menținerea și dezvoltarea relațiilor României cu țările de reședință pe plan economic, cultural și tehnico-științific. Atât în Ministerul Afacerilor Externe, cât și în exterior, a susținut demersurile de natură să promoveze imaginea României în lume, inclusiv printre românii din afara granițelor țării. A făcut parte, în calitate de expert și de interpret, din unele delegații care au efectuat vizite oficiale la nivel de șef de stat sau de guvern, printre care: vizita președintelui Consiliului de Miniștri al României în Franța (1964); vizita Prințului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Atlanticului de Sud-Est (Palma de Mallorca, 1988). A luat parte, în calitate de reprezentant al României, la lucrările Conferinței Diplomatice asupra Aranjamentului de la Madrid privind Registrul Internațional al Mărcilor (Madrid, 1989). În perioada 1990-1994, a inițiat demersuri destinate sprijinirii comunităților românești din afara granițelor țării, în privința păstrării identității lor etnice, lingvistice, culturale și religioase, reintegrării în circuitul valorilor științifice și culturale naționale a creației personalităților de seamă din rândul diasporei. În acest scop, a răspuns preocupărilor Ministerului Afacerilor Externe pentru menținerea unui dialog permanent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Continuitate Măsurători Calitatea produselor Logistică Ofertă Timpul necesar ciclului Distribuție Management al inventarului Tehnologie Informație Interfețe Eșecuri ale designului Evaluare Marketing Întrerupere 18. ORGANIZAȚIA Ansamblu Structură Complexitate Guvernare Competențe de bază Luare a deciziilor Externalizare Interfețe Concentrarea puterii Schimbări Cultură Granițe Mediul de lucru 19. OAMENI Comunicații Direcție Încredere Eroarea umană Sisteme de răsplătire a performanțelor Capacitarea Morală Expertiză Provocare Stres Atracție și reținere a abilităților cheie Experiență Conflicte de interes Competență Relații nepotrivite Leadership Rezistență la schimbare Valoarea angajaților Evaluare
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
fi putut. Stai, Șichy! Ce-a fost pînă atunci știi? Generația ta știe? Generația mea? Mai toți colegii de liceu am aflat la o reuniune de clasă sînt în Germania. Contam că unsprezece milioane și jumătate de români trăiesc în afara granițelor. Care-o mai fi cifra exactă? Ei, dac-o mai rămîne vreo ureche să ne-audă, află că lui Arghezi i-a fost pregătită "revizuirea" încă din februarie '45, în "România liberă". I-a făcut-o Miron Radu Paraschivescu. M.R.P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui Mistrie, burlanul i s-a năzărit a fi marea provocare. A demarat scandalul, sărind de cîțiva coți în sus: "Măi dușmănoiule, cum îndrăznești?" Era ca și cum ar fi fost violată granița cu Marea Uniune. Burlanul periclita "relațiile frățești, reciproc avantajoase". Chemat de urgență, Carp a încercat să minimalizeze disputa. Dar Mistricot, înarmat cu lozinca internaționalist-proletară, "Jos labele de pe Coreea", n-avea intenție de pace: "Nazat: Jos labele de pe ARLUS!" I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umbrela deschisă și nu lua seamă la miracolul curcubeului. Nu mai plouă! îi spune însoțitoarei ei. Pesemne o consideră o naivă din categoria celor care cred în miracole. Ba mai plouă! îi răspunde aceasta, vizibil iritată de amenințarea miracolului la granițele existenței ei modeste și suficiente. Păi nu vezi că a ieșit curcubeul? Privea la "corola de minuni" a lumii din jurul său și se întreba de ce un astfel de incident poate controversa atât de mult oamenii și altele trec neobservate, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e alegerea lui. Greșești! Greșești profund. Este ceva în inconștientul nostru care declanșează un program de autodistrugere. El poate fi lent, dacă nu suntem naturi prea decise, sau intempestiv; este cazul tău. Acest grăunte din subconștient, dacă se mișcă la granița cu conștientul, dă naștere sinucigașilor. Programul este devastator, generează energii perverse în noi, însoțite de celule la fel de perverse. Poate fi însă oprit tot de noi sau determinat să se desfășoare invers. Există o tentație în noi către autodistrugere, provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în filosofie cât și în viață, nu poate fi decât certitudinea ecuației rezolvate, după șirul interminabil de calcule și soluții adiacente, urmând mult așteptatul congruent care încheia un ciclu, graficul existenței putând urca sau coborî. Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă, tablă de gard era și Dunărea, e drept, topită, pentru că înconjura granițele atâtor țări deci era o pavăză, un zid culcat și curgător, dar tot un zid. Așa învățase la școala de consultanță pe care o frecventa, dusă de mână de Mama, în care trebuia să învețe să se poarte cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pasăre, nici de rău, nici de pace, nici de foșnet. Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
BIG-ul și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe când începea și dacă avea să se mai termine vreodată! se pare că a venit un nou an, care an, din ce secol dar eu sunt tot aici, Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul în imaginar. Timpul era iar stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
totul altfel în afara ei. A căutat să înmulțească trenurile, avioanele, vapoarele, dar ministrul Transporturilor avea cap de cauciuc, așa că undele telepatice transmise de Timp săreau înapoi cu viteza cu care fuseseră trimise, ba mai mult: uneori, se întorceau deformate, depășind granițele trupului său divin și ajungând în ținuturi de care nici dracu' nu auzise, cum ar fi: Vărsătura sau cartierul Braigal. Aici înfloreau vilele, casele, magazinele mai ceva decât zgârie-norii în New York, câte una pe oră, motiv de spaimă pentru Primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau să le ofere puilor odată cu gândacii și musculițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumii de jos și a celei de sus. Am descoperit că detenția prelungită are veleitățile tărâmului promis. Speranța îmbogățirii îți creează atitudinea unui zeu, cu o voință și o forță de manifestare după bunul plac, scopul propus împinge moartea dincolo de granițele firești în cartea vieții. Înalții Prelați adaugă fraze noi pe paginile care ar trebui să fie pedepsele capitale. Binefacerea închisorii este speranța libertății, mai puternică și mai adevărată decât libertatea trăită și respirată. Aici mănânc pâine cu gust de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]