3,747 matches
-
gr. σάρκινος), devenind astfel opusul lui spiritualis, fides "încredere; credit" a primit înțelesul "credință creștină", paganus (derivat de la pagus "sat; tîrg") "sătean; civil" a primit înțelesul "necredincios, păgîn" etc. În același timp, latina creștină a preluat numeroase împrumuturi (iudeo-)greacești, greaca fiind de altfel o sursă obișnuită de îmbogățire a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα, sabbatum < gr. σάββατον etc.37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît limbilor romanice, cît și altor limbi europene (germanice, slave și fino-ugrice) numeroase cuvinte care țin de stilul religos, fie că acestea proveneau din fondul propriu, fie că fuseseră receptate din greacă. Acest aspect a conferit latinei o importantă latură unificatoare pentru spațiul european, în domeniul oficierii cultului, al teologiei și al filozofiei. Latina populară (sau vulgară) a reprezentat forma cea mai răspîndită a latinei și a existat întotdeauna atunci cînd aceasta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul condițional se formează cu auxiliarul vrea-voi, la fel ca în greacă, iar, în multe situații în care limbile occidentale folosesc infinitivul, româna recurge la conjunctiv, chiar în cazul aceluiași subiect. De altfel, în română s-au petrecut și treceri de paradigme de la conjunctiv la indicativ, cum s-a întîmplat în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvintelor în structurile sintagmatice, propoziționale și frazale. Această trăsătură a lipsei de gramaticalitate a topicii a fost transmisă limbilor care au derivat din germanică și, de aceea, traducînd Biblia în limba gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care era scris originalul. Caracteristica aspectului popular de a urma de obicei ordinea subiect verb-predicat complement este atestată și de faptul că limbile germanice, chiar cele care mențin sintetismul la un nivel apreciabil, precum germana literară, dar au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
morfologic cuvîntului. Fenomenul adverbializării adjectivelor fără marcă specială este frecvent în limba română și a devenit posibil atunci cînd s-a manifestat rigurozitatea plasării determinanților în vecinătatea determinaților, încît prezența unor mărci sufixale specifice adverbelor (ca în latină sau în greacă) nu a mai fost necesară. Uneori, devin adverbe în același mod și substantivele: se îndreaptă glonț spre el; a înghețat lemn, în asemenea întrebuințări fiind subînțeleasă o comparație (ca glonțul, ca lemnul), încît apropierea de o construcție în care determinantul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adăuga sinonime. Ca atare, limbile germanice au particularitatea de a recurge des la creația internă, fără ca aceasta să presupună, cu excepția islandezei, excluderea împrumuturilor, încît o limbă foarte creativă pre-cum germana a receptat numeroase Fremdwörter ("cuvinte străine" = împrumuturi), preluate uneori din greacă sau din latină chiar cu desinențele originare de plural. Fenomenul compunerii nu presupune însă întotdeauna în limbile germanice realizarea unor cuvinte care să redea idei noi, deoarece un compus precum das Geburtstagsgeschenk [ge΄burtstagsge΄(εnk] "cadou pentru ziua de naștere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conțin din perspectiva tipului de cuvinte-bază ce pot avea un astfel de atribut. Pe lîngă aceasta, determinanții antepuși devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile romanice, neavînd în specific compunerea, au moștenit sau împrumută afixele și numai în puține cazuri le creează, de obicei prin combinarea altora. Toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot folosi în daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte limbi din familie. Limbile germanice au împrumutat, o dată cu numeroase cuvinte latino-romanice și unele afixe (de obicei cu originea în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai mică măsură decît cele germanice trăsăturile sintetismului în sistemul de formare a cuvintelor și recurg mai mult decît ele la împrumuturi. De aceea, limbile neolatine, între care franceza se remarcă în mod deosebit, absorb din alte limbi, îndeosebi din greacă și din latină, elementele necesare în evoluția cunoașterii și a exprimării, pe care le pot oferi apoi altor limbi europene. Pe de altă parte, această deschidere către împrumuturi presupune și procedee suple și variate de adaptare a lor, aspect ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceeași familie sau limbi din familii diferite, astfel încît pidginul cocoliche din sudul Americii de Sud este pe baza limbilor spaniolă și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
it., sp., pg. -fero, fr. -fère), prefixe (post-) și pseudoprefixe (igni-). Desigur, cele mai multe efecte ale influenței latinei literare asupra limbilor romanice sînt la nivelul lexicului, prin împrumuturile de cuvinte, în unele cazuri înrîurirea latină fiind sprijinită și de alte înrîuriri (greacă, germană, engleză sau a unor limbi romanice asupra altora), încît astăzi există un număr apreciabil de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom. abstact, it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto; rom. absurd, it. assurdo, fr. absurde, sp., pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vechea saxonă au fost preluate unele cuvinte. În multe cazuri însă, cuvintele analizabile latinești au fost calchiate de limbile germanice, care au alcătuit derivate sau compuse similare uzînd de mijloacele proprii. După aprecierea lui Helmut Lüdke88, în maniera în care greaca a influențat limba latină, aceasta a influențat, la rîndul ei, limbile Europei, înțelegînd de aici că influența latină a avut în principiu la bază ascendentul unui grad de cultivare superior reprezentat de civilizația și limba romanilor. Contactele dintre romani și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
antice și, în primul rînd ale celei latine, sub forma împrumuturilor lexicale. Din acest motiv, italiana și franceza au putut deveni intermediarul pentru îmbogățirea altor limbi europene cu elemente lexicale ale căror origini se află în latină sau în vechea greacă, încît aceste limbi romanice au putut oferi altora mult mai mult decît ceea ce s-a creat efectiv pe terenul lor. O denumire precum cea pentru noțiunea "condiție", de exemplu, este concretizată în majoritatea limbilor Europei (în limbile romanice, în cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte căi de pătrundere în lumea europeană, cea mai importantă dintre ele fiind intermedierea limbii grecești.( În Peninsula Balcanică arabisme au ajuns de multe ori însă și prin limba turcă.) Astfel, arabul 'qrab, cu semnificația "scorpion", a fost împrumutat de greacă cu forma kárabos, de unde a pătruns în latină (carabus), avînd semnificația "rac de mare". În greacă și în latină s-a dezvoltat apoi semnificația "barcă", semnificație cu care cuvîntul a fost preluat de portugheză, unde a primit forma caravela și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În Peninsula Balcanică arabisme au ajuns de multe ori însă și prin limba turcă.) Astfel, arabul 'qrab, cu semnificația "scorpion", a fost împrumutat de greacă cu forma kárabos, de unde a pătruns în latină (carabus), avînd semnificația "rac de mare". În greacă și în latină s-a dezvoltat apoi semnificația "barcă", semnificație cu care cuvîntul a fost preluat de portugheză, unde a primit forma caravela și de unde a pătruns în spaniolă (carabela), în franceză (caracvelle) și în italiană (caravella). Francezul caravelle [kara
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
condiții, numai unele dintre limbi ajung în situația de a deveni sursă de îmbogățire pentru celelalte, limbi care devin astfel un liant al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mult încît a devenit o altă realitate care a stat la baza unor limbi literare diferite de cele antice. Astfel, limba latină populară a dat naștere limbilor romanice, care și-au creat la rîndul lor aspecte literare, iar limba veche greacă populară, deși nu s-a fragmentat în mai multe limbi, a devenit o altă realitate prin limba greacă populară din Evul mediu sau din epoca modernă, încît a fost necesară realizarea altor forme literare corespondente. Ceea ce se poate observa în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care să le impună în raport cu aceste limbi. Dacă se ia în atenție noțiunea "popor", de exemplu, denumirea grecească este démos (δήμος) ale cărei semnificații erau "teritoriu locuit de un popor, de o comunitate", precum și "popor, rasă, gintă", de la care, în greaca veche, s-au creat derivate precum: demokratía "guvernare a poporului" și demokratikós "care ține de o astfel de guvernare". În greacă există și cuvîntul éthnos (έθνος) cu două semnificații "popor, națiune, trib" și "categorie de ființe cu aceeași origine sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale cărei semnificații erau "teritoriu locuit de un popor, de o comunitate", precum și "popor, rasă, gintă", de la care, în greaca veche, s-au creat derivate precum: demokratía "guvernare a poporului" și demokratikós "care ține de o astfel de guvernare". În greacă există și cuvîntul éthnos (έθνος) cu două semnificații "popor, națiune, trib" și "categorie de ființe cu aceeași origine sau de aceeași condiție", de la care s-au realizat, de asemenea, unele derivate. Pentru noțiu-nea "popor" denumirea latinească este populus, iar cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
democratic (< fr. démocratique, germ. demokra-tisch), democratism (< fr. démocratisme), democratiza (< fr. démocratiser, germ. demokratisieren) și democrație (< fr. démocratie, gr. demokratía). Un număr însemnat de împrumuturi neologice conțin radicalul etno-, care funcționează și ca element de compunere și își are originea în greacă, dar cuvintele construite cu el au fost preluate din franceză, iar, uneori, și din alte limbi: etnie (< fr. ethnie), etnocentrism (< fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism), etnogeneză (< fr. ethno-genèse), etnograf (< fr. ethnographe), etnografie (< ethnogra-phie), etnolog (< fr. ethnologue), etnologie (< fr. ethnologie), etnonim (< fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrumuturile populaçăo < lat. populatio, -onis, popular < lat. popularis, popularidade < lat. popularitas, -atis. În portugheză se atestă elementul de compunere demo(< gr. démos) de la care s-a creat cuvîntul democrata adj. și subst. "democrat", în vreme ce adjectivul democratico a fost împrumutat din greacă, iar democracia este din lat. democratia. De la această bază s-au format pe terenul limbii portugheze și alte cuvinte precum: democratismo [demokrə΄ti(mu] și un cuvînt interesant precum democracidade [democrasi΄dadə] "calitatea de a fi democrat; spirit democrat" (democratico
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
format derivatul democratizaçăo "democratizare". Pe de altă parte, de la gr. éthnos a rezultat în portugheză prefixoidul etn(o)-, cu care s-au realizat mai multe derivate: etnogenia, etnografia, etnográfico, etnógrafo, etnologia, etnólogo, etnonímia. Adjectivul etnico a fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri(t(]. O comparație între română și portugheză relevă o similitudine accentuată între ele, întrucît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
popularisieren (< fr. populariser), Popularität (< fr. popularité, lat. popularitas, -atis), Population (< fr.), în vreme ce Populismus este o creație ce pornește de la lat. populus. Limbile germanice nordice atestă aceeași manieră de a uza de elementele cu originea în germanică, în latină și în greacă. În norvegiană, de exemplu, se întîlnește germanicul folk care, în forma folke(cu elementul de legătură -e-), funcționează ca element prim de compunere: folkesan "cîntec popular". Împrumutul neologic folklore din engleză are sinonim compusul folkeminne, de la care, printr-o nouă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slavă, ceha, prezintă deseori situații identice. Pe de o parte, cuvîntul moștenit naród cu mai multe derivate dintre care unele sînt sinonime ale împrumuturilor ce conțin radicalul grecesc ethnoși, pe de altă parte, împrumuturi culte conținînd radicali din latină, din greacă sau din germanică, într-o distribuție a semnificațiilor asemănătoare cu cea din poloneză: popularni "popular, agreabil", popularita (< lat. popularitas, it. popularità) și popularnost "popularitate", (z)popularisovati a (se) populariza"; demokrat (< germ.), demokratický "democratic", (z)demokratisovati "a (se) democratiza", democracie și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originea în latină. Fenomenul este explicabil, în mare parte, printr-o orientare de principiu a limbii de cult a ortodocșilor, care considerau latina o marcă a catolicismului, dar se continua în parte și o tradiție antică, care presupunea împrumuturi dinspre greacă spre latină și nu invers. De aceea, în neogreacă ceea ce în alte limbi europene este acoperit de derivate de la lat. populus, corespunde, în special, unor construcții ce au la bază cuvintele laós (λαóς) (care, atît în greaca veche, cît și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]