2,681 matches
-
lor, în visurile lor promoționale, să găsim abia acolo un adevărat refugiu, fără să simțim amenințarea care era dată în vileag o dată pe an, și ea, tot în imagini: proiectile gigantice cu nenumărate focoase explozive, mase de oameni în marș, gri, aliniați în cizme în acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de un verde deschis, o vestă crem și ghetre; mâna pe care o mai avea era acoperită de o mănușă gri din piele fină de ied, iar pe capul acoperit de păr cărunt, tuns cu grijă, purta o pălărie mare gri cu boruri care Înconjurau partea de sus a pălăriei, bine Îndoită, ca un șanț de apărare al unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră În cameră. O pereche de ochelari fără rame, purtați Într-o manieră studiată pe vârful unui nas lat, aproape negroid, veneau În contradicție cu Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cred (i-am dat vreo 45 de ani), dar nu era rea, mi-am spus. Un pic cam prea caldă și primitoare, poate (avea un posterior consistent), dar Întâmplător prefer femeile așa. Părul ei era roșcat, cu o tentă de gri În părți și În vârful capului, și era strâns la spate Într-un nod. Purta un costum gri dintr-o țesătură simplă, o bluză albă care-i acoperea gâtul și o pălărie neagră cu boruri bretone Întoarse În sus de jur Împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
demersul lor. Am luat-o În jos pe Alexanderstrasse și am trecut de Intrarea 3, În fața căreia doi polițiști de la brigada rutieră, porecliți „șoareci albi“ din cauza hainelor scurte, albe, specifice lor, se dădeau jos de pe motocicletele lor BMW de un gri prăfos. O dubă a poliției, o Minna verde, trecu În trombă pe șosea, cu sirena În funcțiune, gonind În direcția podului Jannowitz. Fără să dea atenție zgomotului, cei doi polițiști merseră țanțoși către Intrarea 3, ducându-se să dea raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dură. — Foarte isteț din partea lui. Și merge? Bănuiesc că da. Întreabă-l pe dânsul, mai bine. Poate voi face asta. Nu era cine știe ce de văzut În biroul șefului. Pe mocheta de câțiva metri pătrați buni era așezat un seif metalic gri care fusese cândva o mică navă de război și un birou Îmbrăcat În piele Închisă la culoare, mare cât un tanc Panzer. Pe birou erau foarte puține lucruri, În afară de un pătrat din fetru pe care era așezat un rubin destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Crucii, este situat la sud de oraș, În Victoria Park, lângă aeroportul Tempelhof. Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul unui loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jos decât Îmi Închipuisem, dar am aterizat cu bine, În patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă și un revolver mare cu țeavă lungă, În stare să facă o gaură cât o fereastră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o lacrimă i-a izbucnit În ochi. Seara, am pornit cu un bun prieten al amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care au permis sau ignorat supraviețuirea nou-născutului la Auschwitz par și ei doar simple jucării În ambiguitatea „kitschului” barbar În care operează, diavoli mărunți și servili care pot fi, la fel de bine, sadici sau neglijenți, sau plictisiți. Ca și Omul În gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu are destin... statul, dictatura, numește-l cum vrei, Îl prinde cu forța de sucțiune a unui vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate într-o singură perdea imensă de gri. Holul Colegiului de Artă LuXiun din Yenan e plin de lume. Mao e așteptat aici să țină o cuvântare. Fata din Shanghai stă în primul rând, pe un scaun de lemn. A venit devreme, ca să-și asigure locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mark Schluter în secțiune transversală. Tânărul neurolog vedea doar o structură. Weber vedea chiar și acum cea mai rară specie de fluture, mintea înaripată, cu aripile țintuite pe film, obscen de detaliat. Hayes urmări conturul imaginii suprarealiste. Fiecare nuanță de gri vorbea despre funcțiune sau defecțiune. Acest subsistem mai murmura încă; celălalt amuțise. — Vedeți aici despre ce este vorba. Weber se mulțumi să-l asculte pe bărbatul mai tânăr cum se îndreaptă spre dezastru. Ceva care arată ca o posibilă leziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de o sută de ori. Crede că e posibil ca tu să fii reală. Înnebunitor. Barbara trecea să-l vadă de trei ori pe săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre Home Style Cafe, pentru masa de prânz. Patru ani n-aveau cum să schimbe lucrurile. Robert Karsh era întruchiparea rutinei. O minte de primă mână știe ce vrea. Restul era haos. Ieși din birou împreună cu doi colegi. Haină perfectă gri și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era o nimica toată. Și totuși se temea pentru viața ei. Se înstăpâniră cafeniurile de carton și griurile metalizate. Ultimii dovlecei și bostani se uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap dispărură spre sud sau sub pământ. Se lăsară nopți mai lungi, acoperind orașul mai devreme. Nopțile nu prea putea dormi din cauza vântului; puține locuri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un punct care cu greu se mai citea În Înserare și, când nu se mai vede deloc, el era deja la marginea șoselei, unde Mercedesul alb Îl aștepta cu farurile aprinse. Ștergătoarele de parbriz loveau ritmic aerul și ștergeau geamul gri neudat de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște metronoame care se Împlântă și se smulg din liniștea nopții. Ocoli mașina și se așeză pe scaunul din față. Ochii se Întâlnesc Într-o fulgerare scurtă și Matilda apasă pe accelerator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mirosul frunzelor ude care ard sub dud și al gogoșilor pe care le prăjește madam Stancu, croitoreasa. Jetul albastru al flăcării de benzină vâjâie și este decembrie. TU, stai pe acoperișul closetului. Privești În curtea vecină. Printre crengile oțetarilor. Desfrunziți. Gri și lucioși ca cimentul. E curtea În care stă domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În brațele tale pentru numai o sută cincizeci de lei, Împachetat Într-un ziar Steagul Roșu vechi, din vremea când echipa Steaua se numea C.C.A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se topească vara. Ai aruncat-o pe foc și ea se topește repede, repede, precum sforile de fum ale caselor care se topesc În cerul de plumb. Sfori de fum care acuma par a curge din cer și cerul ăla gri ar vrea să intre În casele oamenilor și el chiar intră și plumburiul - ăsta cu miros de unt Îți pătrunde În suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
orientării la maximum ca să evit toate rămășițele care umpleau podeaua. Jucării, bucăți de jucării, prăjituri pe jumătate mâncate, resturi de mâncare cu origine incertă, cărți de la bibliotecă, un sutien alb care fusese spălat cu ceva albastru căpătând acea nuanță de gri care vorbește de la sine. Pe masă erau șase teancuri de haine murdare aranjate pe culori. Speram că nu vom mânca prânzul pe aceeași masă mai târziu. Cu mare atenție, m-am cocoțat pe un scaun la barul pentru mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mi s-a părut destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât de nou de parcă l-ar fi ținut de bun și ea de fapt lucra altundeva. Nici urmă de marmură roz la etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]