2,077 matches
-
fratele asupra primejdiei ce îl așteaptă. Miu nu se sperie și plănuiește, la rându-i, atragerea domnului, prin viclenie, într-o cursă și pedepsirea lui. Îndelung comentat este episodul travestirii haiducului în cioban, motiv larg răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis înapoi oastei. De groază, boierii „pe fugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
imagini pitorești: „Să vezi Vodă cum fugea / Barba grapă și-o făcea”; „Nu mi-ș fuge cum se fuge, / Pare-i crângul tot colnice, / De ieșea la drum bătut / C-un car de curpeni de gât”. Cântecul bătrânesc despre Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular: repetiția amplificatoare, cumulul de epitete, valoarea sugestivă a hiperbolei. Alături de balada Corbea, Miu Haiducul s-a impus, prin conținut și valoare artistică, ca una din cele mai reprezentative creații din ciclul baladelor de vitejie. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 206-209; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 500-509; Cristu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
atunci m-a învățat că pentru un cotlet haiducesc ai nevoie doar de carne, condimente și răbdare; pe de altă parte, după trei săptămâni tot el mi-a arătat cât e de divin cotletul respectiv dacă îl savurezi alături de un haiduc. Mai ales când acesta are abilitatea unui luptător și atacă neobosit sub centură... Nu putem trata în mod exhaustiv subiectul capcanelor, însă voi menționa câteva exemple reprezentative, urmând ca fiecare să înțeleagă ceea ce este de înțeles. Important e să rețineți
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
reia, fără finețe, teme ale pesimismului eminescian și ajunge la un cabotin dezgust față de lume. S. a scris nuvele și schițe - Nunta neagră (1883), Nuvele (1884, 1894, 1898) -, mai șterse chiar decât versurile, precum și istorii de colportaj - Corbea (1882), Drăgușin haiducul (1892), Ștefan cel Mare (1892), Aron Vodă cel Cumplit (1893). Stilul e anacronic, documentarea istorică, atmosfera de epocă lipsesc, în prim-plan trecând aventura - erotică și eroică. Diletant, totuși S. a fost un harnic traducător de poezie și de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
și Severo Torelli s-au jucat, remarcându-se prin ușurința dialogului. SCRIERI: Corbea, Brașov, 1882; Poezii, pref. Al. Macedonski, București, 1883; Nunta neagră, București, 1883; Nuvele, București, 1884; Nopți albe, București, 1887; Sofia, București, 1887; Zile negre, București, 1888; Drăgușin haiducul, București, 1892; Ștefan cel Mare, Brașov, 1892; Poezii, București, 1892; Aron Vodă cel Cumplit, Brașov, 1893; Nuvele, București, 1894; Însurătoare, București, 1897; Poezii, București, 1897; Nopți albe (1880-1897), București, 1898; Nuvele, București, 1898. Traduceri: [François Coppée, Alfred de Lamartine, Alfred
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
și corect în încercările sale de a opri invazia otomană în Europa centrală. Mărturiile românești seamănă cu cele rusești, justificându-i comportamentul și accentuându-i spiritul patriotic. Pentru români, Vlad Țepeș a fost un bun patriot, chiar un fel de haiduc (proscrisul de tipul lui Robin Hood), care lua de la bogați și dădea la săraci și care îi pedepsea pe boierii trădători din dorința de a răzbuna moartea tatălui și fratelui său, dar și pentru că nu se încredea defel în loialitatea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
instituția în care lucrează, personalul medico-sanitar a participat (8 noiembrie 2013) la un reușit eveniment științific: Sesiunea aniversară - 75 de ani de la înființarea Spitalului Elias și 10 ani de activitate sub egida Academiei Române. Evenimentul a fost onorat de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române, care a rostit cuvântul de deschidere, Acad. I. Otiman - secretar general al Academiei, care a prezentat o incursiune istorică asupra constituirii și destinelor istorice ale Spitalului Universitar de Urgență Elias. Au participat, de asemenea, academicieni, cadre didactice universitare
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
lui Mathieu J. Caragiale îi rămîneau definitiv inaccesibile: Gore Pirgu este imaginat ca "dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zurlie cu teozoafa Papura Jilava"; sub numele denigrator al personajului feminin se ascunde scriitoarea Bucura Dumbravă (Haiducul, Pandurul), pseudonim pentru Fanny Szekulisz confidenta literară a reginei Carmen Sylva. Despre alți contemporani (vezi Acta-Memoranda) impenitentul Mateiu se exprimă suav-protocolar și interesat de efect: "Serată muzicală la palatul regal. [...] Mareșalul Curții mă abordează în stradă pentru a-mi spune
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din aceleași motive Zuiliu Damfirescu (cu varianta Damfiresco) sau Duilă (uneori Bucă), V. Alecsandri e dulcele bard de la Mircești, Olimpianul nostru, Conul Vasilică, Oinvidie (prin referire parodică la drama Ovidiu), Christache Racovski e împodobit cu o sintagmă demnă de un haiduc (celebrul Ristache), Anghel Demetriescu devine Marele Rabin iar Maiorescu Bietul Marsyas cu barbișon sau, în spirit latinizant, Titus Livius Barbișonus și Domnul rector magnificus Titus Maioresculus. Profesorul Dumitru G. Dimitriu pianistul care îl delecta în după-amiezele sale berlineze e ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dansatoare Rose Pompon din perioada de glorie a vestitului local parizian Bal-Mabille, Papura Jilava ascunde într-o nominalizare aproape denigratoare antipatia lui Mateiu față de Fanny Szeculics, aflată în grațiile curții regale și care a semnat cu pseudonimul Bucura Dumbravă romanele Haiducul și Pandurul. Prenumele plebeian Gore (Gorică) pare a viza chiar postura în care Mateiu își proiecta tatăl atît de antipatizat, antipatie pe care o revarsă și asupra descendenților familiei de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii, adevărații Arnoteni... Aritmosofia orientează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este un „strămoș” al lui 4,3,2 de Cristian Mungiu, în care este veștejită ideea avortului clandestin, finalul, spre deosebire de Palme d’Or-ul lui Mungiu, fiind tragic. Comediile ușoare, seria musicalurilor Veronica, Mama, Cântecele mării, Gloria nu cântă, seria Haiducilor, coproducțiile lui S. Nicolaescu vin să asigure procentul leninist de divertisment pus alături de propagandă. Urmare a controlului „la sursă” mult mai strâns exercitat de aparatul cultural de partid, o singură peliculă ajunge să fie oprită de la difuzare în deceniul 8
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19; Dorin Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
propriului electorat, în mare măsură moștenitor al unei culturi politice a rezistenței contra statului la limită, o cultură a subversiei nerăbdător și dezamăgit de rezerva care părea excesiv de legalistă a președintelui. În locul eroului salvator, pe alocurea chiar un fel de haiduc, pe care îl visau, ei descopereau un jurist atent la forme, la echilbrele de putere și la proceduri: o neînțelegere de neiertat, pe care Constantinescu o plătește și azi. Chiar dacă, în primii ani ai mandatului Constantinescu, suporterii CDR erau mândri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe care cei iscusiți sau puternici le pot ocoli sau ignora; toate acestea se reflectă în evaluările contradictorii și destul de ipocrite din sondajele de opinie. O opinie care, cu toate că detestă reușita individuală, își fabrică eroii din materia celor care, asemenea haiducilor de odinioară, triumfă nesocotind legea. O opinie care disprețuiește statul și instituțiile lui abstracte, și care nu ține seama decât de puterea personalizată, face ca reforma instituțiilor, a justiției și a legilor să mai aibă încă un drum mult prea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este semnificativ și exemplar, exponențial; - se raportează totdeauna la o situație de exemplaritate; - constituie un element de transfigurare a realității (din cum este, în cum ar putea să fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
putea să fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul învins este un ... învingător; - un „erou” învinge armate întregi; dușmanii sunt „ca frunza și ca iarba”; - voinicul piere prin trădarea unui apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul învins este un ... învingător; - un „erou” învinge armate întregi; dușmanii sunt „ca frunza și ca iarba”; - voinicul piere prin trădarea unui apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.);trădătorii sunt totdeauna pedepsiți, de cele mai multe ori cu mare cruzime; și cu metodele pe
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
neavând aproape niciodată legătură totală cu adevărata sa biografie, reală sau istorică; - caracterele sunt neschimbate (nu evoluează, nu se nuanțează); - personajele sunt caracterizate prin câteva trăsături comune;simple notații caracterizatoare; - diverse nuanțe apreciative. (!!) dar în așa fel, încât devin inconfundabile;haiducul nu acționează dintr-un exces de forță sau disponibilitate eroică (așa cum face eroul din basm); ci dintr-un noncomformism social integral, sau din necesitatea de a face dreptate socială sau națională; (!!) de remarcat: umanismul și patriotismul său; - primește ajutor de la
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
figurează cu cele 15-20 de cărți ale sale: romane, volume de versuri, piese de teatru, traduceri, articole de ziar. A mai semnat și Ilie Deleanu, și Ilie Ighel Deleanu, a trăit între anii 18701938 și este autor de romane cu haiduci („Banditul Simion Licinski” „Dragoș, hoțul Tecucilor”, „Tâlharul Fulger”), din zona bătută mai bine de N.D. Popescu, dar și de versuri(„Vechi și noi”, versuri, 1904 cu extrase din presă despre autor), de traduceri („Carmen Sylva, Poeziile unei regine, traduse”), și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mănânce, / Că bine mi-ai cântat mie / Să-mi trăiesc fără soție, / Să lucru fără simbrie!"284 În creația populară, cucul apare antropomorfizat ca argat, îndrăgostit de o fată de împărat, slugă, ca tâlhar care fură caii lui Sfântul Petru, haiduc, părinte, soț care pedepsește infidelitatea soției, blestemând-o să-l caute și să-l strige între Blagoviștenie și Sânziene, amant sau este descris ca o pasăre cu pene de aur, simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii dintre soare și lună este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]