3,251 matches
-
zeci de ori fundul cu baterii de penicilină și streptomicină pentru orice strănut, și care încă nu se obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin minte decât că numele doctoriței, cusut cu ață pe buzunarul halatului alb, a făcut atunci asupra mea o impresie cât se poate de neplăcută: era viu, se mișca încoace și-ncolo pe pieptul ei ca un fel de șerpișori înfometați... Mi s-a făcut rău deodată, iar remediul a fost, firește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare, constatând. „Nimic, deosebit...Totuși eu propun o consultație la doctorul reumatolog... Te rog, mai scrie o rețetă....”, făcu doctora un semnn asistentei medicale. Nando privea la doctoră mânios. Această femeie În halat alb, nu realiza ori nu dădea atenția cuvenită bolnavului să-i recomande ce avea de făcut În favoarea sănătății, consolându-l cu trimiteri inutile...! Se abținu cu greu să nu ridice tonul la cele două femei și li se adresă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
meargă la Direcția Sanitară a orașului unde trebue depusă reclamația. Tony Pavone fu nevoit să repete necazul prin care trece la ora actuală, cu rugămintea să se efectueze o analiză a peștelui respectiv pe care-l arătă unei femei În halat alb. Ascultând toată povestea, presupusa laborantă se uită mai cu atenție la cele două bucăți de pește, Încercînd să de-a o explicație după priceperea sa. „Dela care restaurant...? Nu vă face-ți probleme, vom proceda la o analiză morfologică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai teama de moarte, moartea dizolvându-se în această teamă!... Există numai spaima morții... Sfârsitul este o simplă necunoscută...”. Noapte... O noapte fără sfârsit... Încearcă să doarmă... Scrisoarea din urmă... 2013... In Ajunul Bobotezei... Ger de crapă pietrele... Iorgu cu halat pe umeri, cu mâinile încrucișate la piept, făcea pași rari prin cameră, până la fereastră, aruncând câte o privire afară. Iarnă grea și omăt de vreo cinci palme. Incă de la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri burtoși în halate albastre, cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de șoareci. Scăpăm repede de grija cumpărăturilor. La școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Puteam să-mi văd întreaga viață ca într-un film derulându-se foarte repede. Vederea vieții era de nesuportat. Doream să mă trag înapoi din propria-mi viață. Vedeam în pat corpul meu. Ce mizerie, nu era nici o diferență între halatul de baie pe care-l ținusem pe mine în timpul inciziei și bietul meu corp. Mă aflam în tabloul lui Nunu, pe perete, având mărimea unui punct, puteam vedea caii pictați, culorile mult mai vii decât în realitate. Nu mă miram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă hipodermică pe care Eva o luase de la veterinar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
afectată, după cum o văd eu, nu este decât un capăt liber cenușiu, extrem de mic, pe care numai un expert l-ar putea identifica drept anormal; dar cuvântul acesta, "fantastic" este prea dramatic. Urmă o tăcere lungă. Bărbatul înalt, într-un halat alb de medic atât de obișnuit în munca de laborator, se ridică în picioare. - Domnilor, spuse el, refuz să-mi cer scuze pentru reacția mea. Am crezut că am învățat să accept super-creierul lui Gilbert Gosseyn în mod filozofic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o zare albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămânând doar cu supranumele de Nebunul) urca spre vârful coșului. Ajuns în vârf, copilul se ridică în mâini pe buza coșului și rămase câteva clipe pe vine. Strigătele speriate ale femeilor din balcoane se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care l-am văzut vreodată. Chombe lătra atât de tare, încît, în timp ce noi înaintam pe cărarea pavată cu cărămizi printre care se iveau flori-de-piatră pastelate, înainte să ajungem la intrare, ușa se deschidea și tanti Aura, cu mânecile suflecate, în halat de casă, cu un zâmbet larg, de bucurie exagerată, ne poftea înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă din vitrină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scară, s-a ivit și Egor, ultima odaie a devenit literalmente neîncăpătoare. Pentru că mama sa tocmai călca, folosind un fier cu cărbuni, deși începuseră să apară și cele electrice, și pentru că, oricum, eram invitații lui Egor, care purta acum un halat vișiniu, prin deschizătura căruia i se vedea pieptul osos fără pic de păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios și buclat, arătau atât de bine, încît te întrebai de ce boală ar putea suferi. Stând de vorbă cu bolnavii, se plimbau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea nevoie de bani. În vreo săptămână avea să-i comunice arhitectului rezultatul. Firește, fiind lucru străin, putea să coste destul de mult. Emil Popescu îi spuse că plătește oricât, ba îi băgă și-o sută de lei în buzunarul de la halat, pentru că simțea nevoia să meargă la sigur. Plecă spre casă fericit și nefericit, gîndindu-se cu groază cum va trece săptămână aceea, și fredona seara întreagă, obsedant, "Cîntați gloria țării, azi e sărbătoare..." După numai patru zile, arhitectul primi telefonul atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre noi, ocolind fotoliile. În momentul acela intră în cameră Hirghe. Era într-un halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui strânse la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cea mai tăcută. Alice râdea tot timpul. Și cum merge cu cartea, domnișoara doctor? Merge bine, tată, m-am obișnuit cu toate. La început a fost mai greu, dar a trecut. Arăți foarte bine, subțirică, drăguță. Mi te închipui în halat alb. Ai picioare frumoase, ca maică-ta. Și s-ar putea să te măriți cam repede. Vezi, pe aici să porți blugi, primăvara sunt țânțari... Da, tată, nici o problemă, am și blugi în bagaj. Ea înțelesese despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de meserie. Apoi, a urmat o altă perioadă interesantă din viața de școlar: săptămâna Școala altfel „Să știi mai multe, să fii mai bun!”. Într-una din zile am vizitat Fabrica de mezeluri KOKET. Am fost așteptați cu echipamente speciale: halate, bonete și papuci din plastic. La început ne-am amuzat văzându-ne echipați așa, dar, după ce ni s-a explicat, am înțeles importanța lor. Am pătruns în interiorul fabricii, în câteva din sălile unde, oameni îmbrăcați ca noi, munceau la prepararea
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lăcrămioara Borcan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107366]
-
nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ușii tânărului dr. Abraham Epstein, un om care își petrecuse copilăria la Auschwitz, duhoarea m-a oprit locului. Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că băteam la ușa doctorului Epstein. Doctorul a venit la ușă în halat și pijama. Era în picioarele goale. A fost surprins să mă vadă. — Vă rog? a zis el. — Îmi permiteți să intru? am zis eu. — E o problemă de ordin medical? m-a întrebat el. La ușă avea un lanț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomădat și parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungată aștepta cuviincios îndărătul lui. Pascalopol îi făcu un semn, și acesta dispăru, în vreme ce el însuși conducea pe tinerii oaspeți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]