2,559 matches
-
unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din învățământul superior, filozoful stalinist Pavel Apostol a declanșat un violent atac împotriva lui Mircea Eliade și a recentei lucrări Hermeneutica lui Mircea Eliade, de Adrian Marino, acuzată de toate păcatele (antimarxism, idealism, hermeneutică, mistică etc.), ca și împotriva lui Constantin Noica și Emil Cioran, Lucian Blaga și Marin Preda. Acesta, în ultimul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni, a evocat și destituirea de la Universitate a lui Blaga, semnată de același Pavel Apostol
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nici nu puteam fi. în nici un fel. Orientarea mea ideologică liberală, deloc naționalistă și filozofic-raționalistă, cu accente chiar iluministe, mă situa la ani lumină, în cel mai bun caz, de o ontologie la limita revelației mistice și a unei hermeneutici în care predomina nu metoda, ci, în cel mai bun caz, imaginația semantică. Dar, una peste alta, un alt centru de raliere culturală anticeaușistă, posibilă, nu exista, de unde și interesul și solidarizarea reală și deschisă. Cu câteva luni înainte de moarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un fel indirect (?) în cauză. Totul are o valoare doar de exemplu pur demonstrativ și nu de punere în valoare. Critica ideilor literare încearcă, cel puțin, o creație de idei, o formulă de modelizare a ideilor literare considerate ca sisteme. Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980) este și ea, în felul său, o creație, prima sinteză despre opera sa de gânditor, apărută nu numai în România, dar și în Franța. Tot o premieră este și Etiemble ou le comparatisme militant (1982), premieră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bineînțeles, deloc exagerate ar fi o mare eroare dar nici total ignorate, bagatelizate și negate. Cât de dificile au fost astfel de inițiative arată și un caz foarte bine cunoscut chiar lui I.P.C.: Dosarul Mircea Eliade 2. Este vorba de Hermeneutica lui Mircea Eliade (inclusiv de versiunea franceză din 1981), despre care regretatul eminent discipol al lui Mircea Eliade a și scris în străinătate în termeni pozitivi 3. Se poate totuși vorbi de o creație de idei chiar și prin însuși
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scris în străinătate în termeni pozitivi 3. Se poate totuși vorbi de o creație de idei chiar și prin însuși faptul că pentru prima dată se discută la noi, în mod organizat, la obiect între altele în această perioadă de hermeneutică? Alte inițiative anterioare n-au existat. Răspunsul să-l dea alții. înțeleg foarte bine că acest articol din 1982 a fost scris într-un moment de mare depresiune, poate chiar de furie. Criza sufletească a autorului este evidentă. Pe atunci
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
presupune regruparea ideilor în jurul unor constante europene, inclusiv asociațiile neprevăzute dar bine documentate și chiar hazardul, neprevăzutul și misterul unor raportări substanțiale (pp. 7-8). Unghiul de percepție se schimbă mereu, adesea imprevizibil. Textele vechi sunt citite printr-o grilă și hermeneutică nouă. Ceea ce părea definitiv stabilit și anchilozat, primește o nouă definiție și contextualizare. Te întrebi, citind atent pe Sorin Antohi: ce este mai interesant în cazul cărții sale: rezultatele sau metodele și implicațiile? Aș înclina, în ce mă privește, spre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Antohi citează într-un loc chiar și pe Heidegger: weniger Philosophie, aber mehr Pflege des Buchstabens (cf. p. 197). Mai multă grijă, deci, pentru literă, de unde pleacă și se întoarce circular, de fapt, totul. în treacăt fie spus și în Hermeneutica și în Biografia ideii de literatură am aplicat mutatis mutandis același principiu. întâi litera și sensul literal. Fiindcă pe ele se grefează toate celelalte sensuri. A spus-o de mult Thomas d'Aquino. Și a spus-o foarte bine. Civitas
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fost, nici pe departe, singurii în această situație) am făcut, ne reamintim (și cu extremă neplăcere) o astfel de experiență. Ea a fost revelatoare, traumatizantă și tristă din multe puncte de vedere. Este vorba de publicarea (după mari eforturi) a Hermeneuticii lui Mircea Eliade (1980), caz amintit anterior. Regimul, în scopul seducerii și captării exilului, după multe ezitări, amânări și oscilații, putea afirma că a dat totuși dovadă de liberalism, aprobând apariția unei astfel de cărți dubioase (prima la noi, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
editorială. Ele sunt prea importante pentru a mai aștepta câțiva ani până vor vedea lumina tiparului. Le încredințăm ca atare Jurnalului literar, căruia îi mulțumim pentru ospitalitate. Adrian Marino critic și istoric literar de reputație internațională, autor al unei celebre Hermeneutici... a fost într-o etapă a vieții D-sale, după cum bine se știe, preocupat de studiul operelor lui Mircea Eliade. E drept că de aproape un deceniu cercetătorul clujean a renunțat la investigația metodică a operei acestuia, deși a mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Orientamenti romeni nell' ermeneutica di Mircea Eliade, in: Micea Eliade e l'Italia. A cura di Marin Mincu Roberto Scagno (Milano, Jaka Book, 1986), pp. 187-193. Adrian Marino îmi scria, printre altele, la 4 iunie 1992, despre cartea D-sale Hermeneutica lui Mircea Eliade: Am avut extrem de multe neplăceri extraliterare, care aproape m-au făcut să regret că am scris această carte. Cu plăcere enormă, aproape cu entuziasm, repede, exact într-o sută de zile, grosolan apoi răstălmăcită. Iată de ce m-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Am avut extrem de multe neplăceri extraliterare, care aproape m-au făcut să regret că am scris această carte. Cu plăcere enormă, aproape cu entuziasm, repede, exact într-o sută de zile, grosolan apoi răstălmăcită. Iată de ce m-am ocupat de Hermeneutica lui Mircea Eliade: 1) Pentru a sparge, în 1979-1980, o blocadă, a sfida o interdicție, a participa în felul meu la o cultură paralelă, în plină epocă ceaușistă. Cartea a fost interzisă, apoi «aprobatăă în cadrul unor manevre de culise și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tărie și de cel în cauză. Am amănunte și dovezi. Nu îndrăznesc să spun că a fost și un gest de «rezistențăă intelectuală; noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă, a «descoperiă o tradiție hermeneutică românească de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea Eliadeă din elementele operei sale. Atât și nimic mai mult. în unele momente de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă, a «descoperiă o tradiție hermeneutică românească de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea Eliadeă din elementele operei sale. Atât și nimic mai mult. în unele momente de cumpănă, dezgustat de multele mizerii rezervate de deceniul al nouălea, intenționa să distrugă această corespondență. S-a răzgândit până la urmă și a donat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să distrugă această corespondență. S-a răzgândit până la urmă și a donat-o Bibliotecii Române. 2 Șerban Madgearu, Interviu cu dl. Adrian Marino... in: Cotidianul, 19 martie 1992. Reproducem un pasaj: A.M.: îmi amintesc în modul cel mai neplăcut de Hermeneutica lui Micea Eliade. O carte pe care aproape regret că am scris-o. Am scris-o cu intențiile cele mai bune din lume: să sparg o blocadă. Cartea a fost scrisă în '79 și editată în '80, într-o perioadă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
zilei, 12 octombrie 1993. Vizită incognito. Știre nici reținută, nici confirmată, nici dezmințită, după informațiile noastre. Se pot face și unele speculații (foarte riscate) între această ipoteză tulburătoare și coincidența datelor și a aprobării după multe ezitări și contradicții a Hermeneuticii lui Mircea Eliade (1980)? Cât și în legătură cu alte dispoziții administrative? Problemă (deocamdată) insolubilă. 6 Fragments d'un journal, II, p. 92. 7 Mitul situației ireversibile, in: 22, IV, 7-10, 1993. 8 România liberă, 24 aprilie 1992. 9 Paris, Gallimard, 1973
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
interpretare tipologică, integratoare, care să nu piardă totuși sentimentul unicității experienței estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
m.) merită să fie citite pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice"48. Monica Spiridon observă instituirea unui "orizont normativ de așteptare", tendința de instituționalizare a doctrinei savantului ca schemă hermeneutică, astfel că anumiți topoi din opera științifică a lui Eliade "funcționează ritual ca stereotipii de lectură, eventual drept criteriu valoric, escamotându-se astfel și scăderile operei, care nu sunt puține, înfruntând, în momentul de față riscul de a intra sub
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade", viziune care va domina evoluția sa intelectuală în viitorul apropiat"66. Matei Călinescu atrage atenția asupra unei posibile lecturi ezoterice, deși perspectiva pe care o folosește în abordarea prozei lui Eliade este una complet "exoterică", fiind aceea a unei hermeneutici literare pentru care textele sunt niște constructe analizate din perspectiva unui sistem literar explicit (s.a.): "pe baza unei foarte atente și amănunțite exegeze biografico-istorice întrebările ridicate de o posibilă lectură "ezoterică" a prozei fantastice a lui Eliade ar putea fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nimeni. Prea multe vieți vegetale și prea seamănă mult arborii bătrâni cu oamenii, cu trupuri omenești, mai ales [...]. Dacă n-ar fi fost Dunărea, oamenii din părțile acestea ar fi înnebunit. Oamenii de acum două-trei mii de ani..."110. În hermeneutica eliadescă, pădurea reprezintă în ceremoniile de inițiere, lumea de dincolo 111, Infernul 112. Toponimul unde se derulează evenimentele este numit Z, sugerând un punct terminus al realului care interferează cu un nenumit spațiu A al irealului 113, al ființei cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Eliade: "fragilitatea și lipsa de coerență, fragmentarismul unei ființe modeste"381, "fragilitatea ființei"382, ca și "reprezentarea"383 lui Eliade în acest personaj, "asemănările importante între Mircea Eliade omul și bătrânul Zaharia Fărâmă"384. Vorbind despre termenul central al hermeneuticii lui Eliade, "fragmentări", Ștefan Borbély spunea că omului modern care trăiește în universul "fragmentelor", i se întâmplă uneori să experimenteze "chemarea unificatoare a originilor"385. Prenumele personajului, Zaharia, deși necomentat de Eliade, aduce un plus de semnificație; în ebraică Zekarjăh
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ascunsă în mit, la rândul său ascuns în povestire, memorie pe care - cum spune Claude Henri Rocquet - istoricul religiilor o restituie oamenilor uituci, salvându-i (ceea ce explică frecvența personajelor amnezice din proza sa); în felul acesta, "istoria se împlinește în hermeneutică și hermeneutica în creație, în poezie", iar Zaharia Fărâmă este "geamănul mitic și dublul frățesc al lui Mircea Eliade"389. Credem că punctul de greutate în analiza acestei scrieri trebuie să fie tocmai această echivalare a Bătrânului cu memoria și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mit, la rândul său ascuns în povestire, memorie pe care - cum spune Claude Henri Rocquet - istoricul religiilor o restituie oamenilor uituci, salvându-i (ceea ce explică frecvența personajelor amnezice din proza sa); în felul acesta, "istoria se împlinește în hermeneutică și hermeneutica în creație, în poezie", iar Zaharia Fărâmă este "geamănul mitic și dublul frățesc al lui Mircea Eliade"389. Credem că punctul de greutate în analiza acestei scrieri trebuie să fie tocmai această echivalare a Bătrânului cu memoria și copilăria. Într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru"; ratarea momentului prielnic presupune așteptarea unui alt moment când ard comorile, iar Sf. Dumitru este unul dintre acestea. În termenii hermeneuticii lui Eliade, situația este aceea a unei "realități epifanice" pe care Ilaria încearcă să o rezolve, mințind că a găsit comoara în noaptea de Sfânta Maria, "dar n-a apucat s-o dezgroape pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Leana, deoarece o face să se uite înapoi: "Adrian, să nu te uiți niciodată înapoi. Că, dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna..." 563). Opusul lui Adrian, pragmatic și rațional, dezvoltând tot arsenalul din "hermeneutica suspiciunii" (avatarurile lui sunt Albini, Dumitrescu) este Orlando. Numele lui ("Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, "simbolul favorit al lui Eliade" (Mac Ricketts), coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care coincid sau se transcend; or, spectacolul nu înseamnă doar nemurire, ci și o revelație a morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]