15,885 matches
-
Europei - România, Ungaria și Bulgaria - reprezintă deja un teren de încercare pentru modul în care dreapta va evolua pe tot continentul. Situația din cele 3 țări este uimitor de similară - lideri (Băsescu, Orban, Borisov) demagogi și populiști, lipsiți total de ideologie și de scrupule democratice, gata să-și trateze popoarele că pe o marfă de negociat în schimbul păstrării lor la putere. Alegeri fraudate fără jenă, libertatea presei călcata în picioare, democrația parlamentară demonizata, relații de tip mafiot care se substituie instituțiilor
Ponta: Alegerea Bucureştiului pentru Congresul PES este o premieră pentru Europa de Est () [Corola-journal/Journalistic/46784_a_48109]
-
păcate, începe să devină cât se poate de obișnuit, chiar și într-o țară tolerantă ca Franța. M-am gândit că merită să stăruim asupra lui. Articolul lui Pierre Assouline se intitulează Le Prix du roman arabe rattrapé par l’ideologie și se referă la ediția 2012 a decernării premiului cu pricina, care a fost pe jumătate ratată, ca urmare a unor presiuni politice exercitate asupra juriului. Premiul a fost înființat în 2008 de către o poetă și arabistă în scopul trezirii
Când politica face jocurile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4539_a_5864]
-
se pun scriitorii, prin glasul conducerii Uniunii, față de omul politic. Cu trei ani înainte de momentul 1971 și înainte de momentul de glorie din august, iată că scriitorii deja exersează cultul personalității în pagina întîi a Gazetei literare (...). (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4556_a_5881]
-
de fapt o dedicație pe un volum, dedicație pe care Lucrețiu Pătrășcanu i-o trimisese lui Lucian Blaga. Textul, datat 3 martie 1946 e politicos, amical chiar și dă măsura comportamentului socio-intelectual în vremurile de dinainte (...). (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4575_a_5900]
-
prin propriul eu și zădărnicia tuturor căutărilor. În partea a doua, el găsește pacea pe calea credinței. În cartea mea, eroul principal, după ce pierde totul, își găsește echilibrul în dragostea față de propriul copil. Ce relevanță are în carte sau pentru ideologia dv. ca autor, dacă există o ideologie în spatele literaturii dv., faptul că această călătorie se desfășoară în Europa de Est, un spațiu familiar, și nu într-un spațiu exotic? Drumul celor doi, tată și fiu, se desfășoară treptat; dacă s-ar fi
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
În partea a doua, el găsește pacea pe calea credinței. În cartea mea, eroul principal, după ce pierde totul, își găsește echilibrul în dragostea față de propriul copil. Ce relevanță are în carte sau pentru ideologia dv. ca autor, dacă există o ideologie în spatele literaturii dv., faptul că această călătorie se desfășoară în Europa de Est, un spațiu familiar, și nu într-un spațiu exotic? Drumul celor doi, tată și fiu, se desfășoară treptat; dacă s-ar fi urcat într-un avion și ar fi
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
o grevă a medicilor din Cehia și despre faptul că medicii au o anumită aroganță, fiind conștienți că viața oamenilor depinde de ei. În articole abordez aspecte sociale. Scriu asemenea articole o dată la câteva săptămâni. Vă revendicați de la o anumită ideologie, de stânga sau de dreapta? După ce-am depășit comunismul, trebuie să fim în continuare de dreapta, pentru că oamenii au uitat că oamenii trebuie să fie responsabili pentru propria viață. Dar din această politică de dreapta nu trebuie să se
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
bunăstarea materială e un fenomen tranzitoriu, într-atât încât mă uimește când eu ajung într-o asemenea situație, așa că nu mă uit de sus la cei care, din cauza unor împrejurări, n-au reușit să ajungă la succcesul financiar. La noi, ideologiile de stânga încearcă să-i convingă pe oameni să-și pună speranțele în stat și să creadă că au dreptul la bunăstare; or, eu unul mă îndoiesc că există un asemenea drept. Care a fost cea mai tradusă dintre cărțile
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
valorile antice spre a pune în loc luciul superficialității și al bunului-plac; un factor dizolvant care folosește marota progresului ca pîrghie de răspîndire a cinismului ateu; o natură nihilistă obsedată de cîmpuri de putere, pentru care orice opinie se reduce la ideologie și orice adevăr stă pe o uneltire politică; un intelectual convins că, vorba lui Richard Rorty, „adevărul e acel ceva cu care contemporanii te lasă să scapi.“ (p. 60) Războiul părților e în plină desfășurare, fără sorți de încetare în
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
culoare locală, dacă mai era nevoie, în acest talmeș balmeș este aruncat și italianul clasei de mijloc, Leopoldo (Roberto Benigni), transformat peste noapte, fără nicio explicație, într-o vedetă. Două dintre aceste cupluri ies din sfera jocului pentru a construi ideologia spectacolului ludic-malițios al lui Woody Allen. Faptul ca regizorul își joacă comedia nu doar pe situațiile desprinse parcă din commedia dell’arte, ci și pe deconstruirea ironică a clișeelor culturale este evident. Ce poate face un american la Paris decât
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
în termeni literari a doctrinei New Deal, care, pentru James M. Cain, Hammett sau Chandler însemna, mai presus de orice, „invocarea spiritului latent, colectiv, al cărui triumf ar fi însemnat depășirea limitelor instituțiilor înguste” (McCann, 2000: 6). Părând să disprețuiască ideologia, autorii hard-boiled participau intens la o luptă în care genul, clasa și (într-o măsură mult mai mică) rasa își disputau locurile de onoare pe simbolica scenă publică. Dintr-o perspectivă ideologică, îmbrățișată de mulți literați actuali, opera autorilor din
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
măsură mult mai mică) rasa își disputau locurile de onoare pe simbolica scenă publică. Dintr-o perspectivă ideologică, îmbrățișată de mulți literați actuali, opera autorilor din constelația Hammett- Chandler reprezintă o critică a societății executată de autori înarmați cu o ideologie de stânga. Unii dintre ei erau de stânga, alții nu, însă nota comună o constituie ceea ce Sean McCann definea drept „critica realistă a liberalismului”. Plasate în categoria scrierilor de introspecție socială, scrierile propun un personaj care „înfruntă o lume în
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori în atenția criticii și a literaturii oficiale în epoca dogmatismului ideologic. Marcat, în anii ‘50, de un început de carieră literară sub auspiciile marxismului și ale ideologiei comuniste oficiale, Crohmălniceanu revine asupra acestor poziții de tinerețe, devenind un sprijinitor puternic al tinerilor de la cenaclul „Junimea”, un spațiu, în fond, de libertate intelectuală și critică și adesea de subminare ironică și umoristică a discursului oficial. Cu ampla lui
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Ideie. Eu am ceva cu Ideile în proză. Ciuma lui Camus a fost o IDEIE. Bună sau rea? Nu prea grozavă, după părerea mea. La tine, Ideia câștigă teren repede, ușor. Cucerește.” Bellow prefera altă abordare. Ideie și mai ales ideologie, ideolog, aveau la el rezonanța unor insulte. „Nu știu ce să spun despre Norman Mailer, scria în 1959. Îmi place, dar este așa un ideolog... Eu unul urmez calea mai dificilă.” Tot cam pe atunci, îi explica unui critic: „mă plâng doar
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
insulte. „Nu știu ce să spun despre Norman Mailer, scria în 1959. Îmi place, dar este așa un ideolog... Eu unul urmez calea mai dificilă.” Tot cam pe atunci, îi explica unui critic: „mă plâng doar că inteligența a devenit prea nudă. Ideologia nu ne ajută să remobilăm casa goală (...) Henderson nu este confuzie reichiană, ci comedie, mă feresc de orice doctrină. Sunt de acord să fiu, dacă este nevoie, un demolator, dar nu pe o bază doctrinară.” Unei foste studente care-i
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
dar abracadabra camilpetresciană merge mai departe, până la teza că statul totalitar (el nu folosește, totuși, cuvântul, deși noi, care îi cunoaștem piesa Jocul ielelor, scrisă deja la data interviului, avem oarece temeiuri să-l bănuim de simpatie, intelectuală, firește, pentru ideologia de acest tip) e neapărat unul noocratic. Înduioșătoare la Camil Petrescu este, până la urmă, colosala lui naivitate: se declară convins că „o grevă a muncitorilor intelectuali - ingineri, medici, ziariști, funcționari e.t.c. - e mult mai periculoasă decât o grevă
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
judecat. Nu voi face apel", a declarat extremistul de dreapta, repetând de câteva ori că nu recunoaște ”verdictul ilegitim”. În vârstă de 33 de ani, extremistul de dreapta, și-a încheiat intervenția cu o ultimă provocare: „Vă situați de partea ideologiei multiculturaliste și eu nu pot legitima Curtea...”, după care a declarat că vrea să prezinte "scuze militanților naționaliști pentru că nu a executat mai multe persoane". Deși, dintr-un motiv necunoscut, microfonul la care vorbea s-a închis înainte să apuce
Breivik, provocator și după comunicarea pedepsei () [Corola-journal/Journalistic/57684_a_59009]
-
pot face societățile europene pentru a se apăra de asemenea atitudini. . Istoricul Zoe Petre a susținut, de asemenea, că, din păcate, ”există asemenea persoane fanatizate, ei sunt răspunzători de faptele lor, le comit cu sânge rece și le subordonează unor ideologii. Există ideologii fascinzate care promovează asasinatul în masă”, a arătat Zoe Petre.
Breivik și-a primit pedeapsa: 21 de ani de închisoare () [Corola-journal/Journalistic/57691_a_59016]
-
societățile europene pentru a se apăra de asemenea atitudini. . Istoricul Zoe Petre a susținut, de asemenea, că, din păcate, ”există asemenea persoane fanatizate, ei sunt răspunzători de faptele lor, le comit cu sânge rece și le subordonează unor ideologii. Există ideologii fascinzate care promovează asasinatul în masă”, a arătat Zoe Petre.
Breivik și-a primit pedeapsa: 21 de ani de închisoare () [Corola-journal/Journalistic/57691_a_59016]
-
explorări propriuzise ale spațiului literar. Nici The Posthuman Dada Guide (tradusă de Ioana Avădanei și publicată la Curtea Veche) nu e în totalitate o carte despre literatură, ci o carte în care scriitorii dețin rolul principal - alături de obișnuiții lor parteneri, ideologii, politicienii, anarhiștii, femeile fatale. Metafora în jurul căreia se construiește cartea, precum și formula de prezentare a evenimentelor e mult mai apropiată de strategiile literare decât admisese Andrei Codrescu în volumele sale anterioare. Morala cărții de față susține că politica e, și
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
Ilici Lenin, „daddy-ul” comunismului. Această ipotetică, nedocumentată, dar fascinantă confruntare între poetul și entertainerul de la gurile Dunării ajuns în Zürich-ul Primului Război Mondial, și marginalul comentator al textelor lui Marx și Engels se structurează, foarte repede, într-un discurs despre Artă și Ideologie, în care rolurile principale sunt jucate de Poet și Revoluționar. Pe un ton ludic, Andrei Codrescu vorbește, de fapt, despre lucruri de-o enormă gravitate. Tzara și Lenin nu sunt doar două fantoșe care, în vitrina cu jucării a istoriei
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
sau mai târziu, să treacă munții și să se stabilească la București. Recuperarea manifestărilor literare și culturale românești din Transilvania sfârșitului de secol al XIX-lea a fost mult îngreunată în perioada regimului comunist. În prima lui fază, cea stalinistă, ideologia „internaționalismului proletar” taxa aceste manifestări drept „naționaliste”, motiv pentru care erau relegate la faimosul „coș de gunoi al istoriei”. În perioada ceaușistă, în ciuda puternicei ei armături ultranaționaliste, aceste manifestări literare și culturale au fost „filtrate” ideologic de necesitatea regimului de
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
la o temă anume, a eșecului, „care, uneori, atunci cînd oamenii se prăbușesc, devine o modalitate de a-și vindeca propriile false dihotomii și separări“. Doris Lessing s-a născut în 1919, într-o familie de origine britanică. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, în urma denunțării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 și 1959 publică ciclul Children of Violence, apoi seria romanelor „despre spațiul interior“, printre care se numără O coborîre în infern sau Memoriile unei
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
Mondial. La ora relativei sale notorietăți, volumul lui Hogaș avea deja aerul unei scrieri ce și-a supraviețuit: în ea își dădeau întîlnire poncifele sfîrșitului de secol - adică visătoria romantică, exotismul naiv, amestecate cu o erudiție ostentativă și cu o ideologie de multă vreme inactuală. Paginile sale păreau a fi ajuns pînă la cititor oarecum din întîmplare, născute fiind într-un trecut incert. Volumul Pe drumuri de munte nu e unitar: dacă Amintiri dintr-o călătorie, prima lui parte, nu trece
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
simpatic: dornic să aibă mereu burta plină (obsesia unei foame insațiabile îi străbate paginile), disprețuitor sau ostil față de oamenii simpli întîlniți pe drum, libidinos, interesat instinctiv de toate femeile frumoase ivite în cale, este, în plus, și un purtător de ideologie discutabilă (clișeele sale anticlericale, anti-semite, liber-pansiste și vulgar-epicureice defilează solemn în fața noastră). Singura „literaritate“ evidentă, afișată cu mîndrie, o reprezintă descrierile de natură, programate în cadență de metronom, previzibile și detaliate la tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]