6,525 matches
-
rom., VII, 500, 588, 600; Leon, Umbre, III, 197-200; Teodor Vârgolici, Scriitorii români și unitatea națională, București, 1988, 231; Horia Nestorescu-Bălcești, Ordinul masonic român, București, 1993, 279, 399; Dan Amedeo Lăzărescu, Românii în francmasoneria universală, București, 1997, 167; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 190-191; Dicț. scriit. rom., II, 505-507; Eugen Herovanu, DCS, 203-204. R.Z.
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
Jocul apelor de Alfred Moșoiu, Dezertorul de Mihail Sorbul, Bujoreștii de Caton Theodorian ș.a.). În aceeași rubrică apar cu titlu excepțional și note sau replici polemice, fie imprecându-i pe literații filogermani, fie demontând șicanele publicațiilor care, așa cum proceda revista „Însemnări ieșene”, „puneau în contradicție” exigența lovinesciană de „intelectualizare” a literaturii și estetismul antitezist, cu militantismul programatic al L. pentru t., care însă „nu e o revistă, ci un «magazin» literar. Teoriile mele literare n-au deci ce căuta în paginile ei
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
redactor la săptămânalul „Cronica”. A debutat cu o schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri de pronunțată factură reportericească, pe tema-clișeu a prefacerilor socialiste și a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt personajele principale. Împingând caracterologia, tipologia și studiul genealogic spre o prea minuțioasă cercetare de caz, romanul își relevă greu liniile narative și pune la încercare răbdarea cititorului
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de reală frumusețe. Peste două sute de figuri ieșene (și nu numai), în primul rând scriitori, dar și actori, pictori, regizori, artiști dramatici, arhitecți, profesori universitari, gazetari, se adună aici ca într-un portret de grup - adevărată arhivă de viață spirituală a ultimei jumătăți de secol a culturii române
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Crohmălniceanu, „Din pridvor”, GL, 1962, 12; Eugen Simion, Două cărți despre viața satului, CNT, 1962, 15; Ion Lungu, Contradicțiile unui debut, TR, 1962, 18; Lucian Dumbravă, „Din pridvor”, IL, 1962, 5; Liviu Leonte, „Umbre”, CRC, 1970, 47; Al. Piru, Umbre ieșene, RL, 1970, 47; Mircea Tomuș, „Umbre”, TR, 1970, 47; Cioculescu, Itinerar, III, 361-365; Vasile Pavelcu, Farmecul evocării, CRC, 1979, 40; Dan Mănucă, „Umbre”, CL, 1979, 12; Nicolae Turtureanu, „Landoul cu blazon”, CRC, 1984, 40; Nicolae Barbu, Blazonul prozatorului, CRC, 1984
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
, Liviu (8.IV.1929, Ceplenița, j. Iași), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Scutaru) și al lui Vasile Leonte, învățători. A absolvit Liceul Internat din Iași (1947), apoi Facultatea de Filologie a Universității ieșene (1952). Redactor mai întâi la revista „Iașul nou”, a devenit în 1953 cercetător la Institutul de Istorie și Filologie al Filialei Iași a Academiei Române. În intervalul 1961-1970 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”, iar
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
Ion Vlad, Perspectiva istorică a criticii literare, TR, 1984, 52; Florin Faifer, „Prozatori contemporani”, ALIL, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Piru, Critici, 234-237; Constantin Ciopraga, Prestigiu intelectual, CRC, 1989, 15; Ioan Holban, Orizontul sintezei, CRC, 1989, 31; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății. Dialoguri ieșene, Chișinău, I, 1994, 95-107; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 233-235; Dicț. scriit. rom., II, 739-740; Daniel Dimitriu, Cititorul, cercetătorul și interpretul Liviu Leonte, CRC, 1999, 8; Z. Ornea, Istorie literară cu intermitențe, RL, 1999, 44. D.D.
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
TR, 1984, 52; Florin Faifer, „Prozatori contemporani”, ALIL, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Piru, Critici, 234-237; Constantin Ciopraga, Prestigiu intelectual, CRC, 1989, 15; Ioan Holban, Orizontul sintezei, CRC, 1989, 31; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății. Dialoguri ieșene, Chișinău, I, 1994, 95-107; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 233-235; Dicț. scriit. rom., II, 739-740; Daniel Dimitriu, Cititorul, cercetătorul și interpretul Liviu Leonte, CRC, 1999, 8; Z. Ornea, Istorie literară cu intermitențe, RL, 1999, 44. D.D.
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini moldovene”, „Cuvântul liber”, „Gândirea”, „Bilete de papagal”, „Însemnări ieșene”, „Contemporanul”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini moldovene”, „Cuvântul liber”, „Gândirea”, „Bilete de papagal”, „Însemnări ieșene”, „Contemporanul”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. Activitatea literară îi este răsplătită prin importante premii: Premiul „Demostene Constantinidi” al Academiei Române (1935), Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1939), Premiul de Stat pentru literatură (1954), Premiul Asociației
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
187-190; Piru, Poezia, I, 99-103; Horia Zilieru, Sufletul celest al poetului, CL, 1977, 3; Grigore Ilisei, Cu George Lesnea prin veac, Iași, 1977; Mariana Stescu, George Lesnea. Bibliografie, Iași, 1977; Maftei, Personalități, IV, 151-156; Leon, Umbre, V, 205-219; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 236-238; Dicț. scriit. rom., II, 740-741; Faifer, Faldurile, 22-24; Ion Bălu, Prezența discretă a lui George Lesnea, CL, 2002, 4; Livia Cotorcea, George Lesnea - traducătorul, CL, 2002, 4. L.P.B.
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
și Hamlet cu Ion Manolescu, jucate în turneu la Cluj de trupe bucureștene, argumentând și înființarea unui teatru permanent la granița de vest a țării. Printre recenziile de reviste - a căror selecție implică mesajul integrității naționale („Ideea națională”, „Gândirea”, „Însemnări ieșene”, „Hotarul”, „Societatea de mâine”, „România literară”, „Universul literar”) -, câte un text de comentariu, ca Revistele provinciale de Ștefan Codreș, relevă emulația presei locale cu capitala, adesea surclasată de „atitudinea impecabilă” moralmente și profesional a „provinciei”. O mențiune se cuvine și
LITERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
primele cinci clase secundare la Liceul „A.T. Laurian” (1881-1886) din urbea natală, trecând la Liceul Național din Iași, unde în 1888 își ia bacalaureatul. În ultimele două clase activa în mișcarea socialistă, răspândind material propagandistic și conferențiind la clubul ieșean al socialiștilor. O caracteristică primordială a naturii lui I. este precocitatea. Spunând mai târziu că „n-a învățat a ceti și scrie”, acestea fiind „lucruri care i-au venit de la sine”, el mărturisea că la șase ani citise în original
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându-și în bună măsură interesul istorico-literar; rămân, totuși, savoarea și ascuțimea de spirit proprii replicilor lui Hasdeu. El a mai publicat versuri (Doine orientale) și a retipărit Ursita. Dintre scriitorii epocii
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
Ion Nuță, Liviu Papuc, Claudiu Paradais,Valeriu Rusu, Nicolae Turtureanu. De la numărul 1/1997 redactor-șef devine Victor Durnea. Ulterior din colegiul redacțional mai fac parte Ioan Ciupercă, Florin Faifer, Mihai Harea, Dumitru Bunea. Editată de despărțământul „Mihail Kogălniceanu”, filiala ieșeană a organizației culturale Astra, R.r. își propune, între altele, să restituie în paginile sale valoroasa tradiție a acestei organizații, dar și să îi reflecte activitatea curentă. Astfel, număr de număr apar ample articole recuperatoare: Astra și obiectivele ei, Astra
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să polemizeze cu revista socialistă ieșeană. Publică Un răspuns domnului Ioan
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să polemizeze cu revista socialistă ieșeană. Publică Un răspuns domnului Ioan Gherea în 1889. Este chemat în 1892 la București, ca prim-redactor al „Adevărului”. În 1894 trimitea de la Bruxelles, unde își termina studiile, obținând mai târziu și titlul de doctor în drept, colaborări la „Vieața
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
Bumbac, antijunimist înfocat. Discuțiile din interiorul societății au loc mai ales în chestiuni de limbă și ortografie. Ele sfârșesc în cele din urmă cu victoria partidei favorabile Junimii, fapt consfințit de sărbătorirea care, în 1882, este organizată în onoarea societății ieșene și a „Convorbirilor literare”, iar în 1910 de omagierea lui Titu Maiorescu. R.j. reprezintă unul dintre cele mai importante momente de pătrundere și consolidare în Transilvania și Bucovina a ideilor literare ale Junimii. Un substanțial sprijin a primit R.
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
ideea de criză a poeziei și mulți, foarte mulți autori privesc fără speranță viitorul ei, Ioanid Romanescu continuă să scrie Poezie cu majusculă și s-o adore ca pe o mare divinitate. Nici instrumentul poeziei (cuvântul) nu este contestat. Poetul ieșean nu cunoaște boala neîncrederii în limbaj, răspândită în generația lui. Cuvintele, ideile i se supun cu docilitate. Inspirația vine repede, cel puțin așa ne lasă să înțelegem acest poet ce nu trece prin starea de umilință a așteptării. Singura umilință
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
mele), Al. Lascarov-Moldovanu (Dragoș banditul), Carol Ardeleanu (Funcționarii), Al. Cazaban (Un drum la Snagov). Mihail Sorbul dă o parte din actul al III-lea al piesei A doua tinerețe, tot el realizând, în primele numere, cronica dramatică la spectacolele Naționalului ieșean și ale celui bucureștean, rubrică preluată apoi de Tudor Zăganu. Critica literară din revistă se ridică deasupra nivelului beletristicii. În primele două numere „Revista revistelor” este asigurată de Perpessicius, tot acum colaborează și Mihail Dragomirescu (Naționalism cultural). Articole bine scrise
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
numit inspector principal la Comitetul de Cultură și Artă al regiunii Iași, funcție pe care o ocupă până în 1968, apoi director la Casa de Creație Populară. Debutează la „Contemporanul”, cu poezia Partidului, în 1956. Va colabora în special la publicații ieșene: „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Opinia”, „Flacăra Iașului”, dar și la „România literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Vremea nouă”. Prima plachetă, Întoarcerea lui Făt Frumos, îi apare în 1969, fiind urmată de alte cinci. Postum, îi sunt editate culegerea de versuri Obsesii
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
editorial, CRC, 1992, 17; Constantin Hlihor, „Eminescu - cât veșnicia”, „Revista de istorie militară”, 1997, 1; Daniel Dimitriu, „Eminescu - cât veșnicia”, ALA, 1997, 351; Interferențe: istorie și literatură. Istoricul poet dr. Ioan Saizu, îngr. C. Gh. Marinescu, Iași, 2001; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 369-370. E.M.
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
clasa întâi la Gimnaziul „Alecu Donici”. Clasa a doua a trecut-o în particular, iar clasele a treia și a patra la Liceul „Oltea Doamna” din Iași (1918-1923). Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene (1923-1927). În perioada decembrie 1923 - mai 1924 face o călătorie de studii la Praga, împreună cu prietena și colega ei Valeria Mitru (viitoarea soție a lui Mihail Sadoveanu). Vrea să studieze arta dramatică la Paris, dar nu primește încuviințarea lui Mihail
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]