2,423 matches
-
sintagma criticului. O a doua prejudecată puternic încrustată în conștiința conaționalilor noștri este aceea a popularității poeziei eminesciene, intrată puternic în masa largă a cititorilor, care au certitudinea că o înțeleg. Evident, popularitatea și mai ales accesibilitatea creației poetului sunt iluzorii - constată Vladimir Streinu : "Poezia lui Eminescu este în primul rând un spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat. Numai câțiva poeți ai lumii au pus ca și el planeții să se nască încă o dată, să se rotească hipnotici
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
tradiționali, să ne părăsim așadar condiția socioculturală, să negăm datele pe care istoria le-a înscris în noi de cîteva secole încoace, să le considerăm doar un rebut nociv. Operația riscă să fie pe cît de radicală, pe atît de iluzorie. Căci, la nivelul vieții sociale și istorice, nu te poți separa ca într-o operație chimică de mediul, de cultura, de tipul de civilizație în care te ai format. Poți cu asistență umană, dar mai ales non-umană să îți rectifici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ortodoxiei, teama ei că ar putea fi distrasă dacă acordă atenție creatoare istoriei de la contemplarea extatică a Originii, spre care conduc mistica și liturgica Răsăritului. Dar această orientare polară riscă să rămînă doar o moștenire neexploatată și, pînă la urmă, iluzorie, dacă ea nu se proiectează, formativ, pe o istorie asumată ca făcînd parte, și ea, din planul divin. Pentru André Scrima, creștinismul (atît occidental, cît și oriental) ajunge să se supună unei logici plane atunci cînd gîndește raportul Biserică lume
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
șiiți i-a furnizat materie pentru o philosophia imaginalis trans-confesională, de redescoperit și în tradițiile intelectuale europene. La el, accentul cade pe rolul mediator al imaginilor-arhetip fără de care distanța riscă să devină separație între un cer abstract și un pămînt iluzoriu. Pentru acești gînditori, ca și pentru Simone Weil sau A.K. Coomaraswamy, documentația oferită de științele specializate constituie materia primă din care se hrănește propria filozofie religioasă, propria tematizare a distanței verticale. b) Un beneficiu de tipul discernămîntului între manifestările
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Privirii absolute. și, cum are o viziune intimă a Absolutului, pe care îl percepe, pe de o parte, ca plenitudine și, pe de alta, ca sursă a existenței proprii, ființa particulară tinde să își aroge această plenitudine și să creadă, iluzoriu, în plenitudinea propriei perspective. Tinde să considere că perspectiva ei este singura valabilă, că Dumnezeu nu se manifestă decît pe direcția acelei perspective particulare ; mai mult, că El creează lumea în folosul acestei unice perspective. Tensiunea dintre caracterul individual al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sunt elevi la licee industriale, toți copii buni, foarte silitori. Adesea apar în paginile revistei articole care prezintă așa-numitele competiții între familiile prietene, care se întrec în a avea cât mai mulți urmași posibil, o altă lozincă bombastică și iluzorie a statului comunist. Două mame stau de vorbă (11/1989, p. 10) - prima mama, sudor din Galați, 36 ani și 3 copii, ea însăși provine dintr-o familie numeroasă, cu 11 frați; a doua mamă, aflată într-o prietenoasă competiție
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care le-am formulat. Că, până și pe teritoriul politicizat deja al abordărilor calitative și critice pe domeniul Științelor comunicării există, încă, loc, de politicizare a cercetării dintr-un unghi cu atât mai particular. Cu alte cuvinte, în loc să îmi asum, iluzoriu, sarcini pe care nu le pot duce, pe care nimeni nu le poate duce, e mai corect și mai onest să precizez, încă o dată, că această istorie metodologică pe care tocmai o parcurgeți are totul de-a face cu mine
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
acesta și-a propus "vindecarea" poporului german de, în esență, lipsa sa de unitate. Instrumentarul (agency, în limba engleză) de care s-a folosit, însă, și care îi oferă criticului Kenneth Burke "lecția" necesară, este, cum am văzut, panaceum-ul său iluzoriu. În fapt, criticul retoric, un alt agent pe o altă scenă (a cercetării critico-retorice, de această dată), își asumă ca scop ilustrarea acestei iluzii, iar instrumentarul său în această întreprindere este maniera onestă, reală, autentică, în care își asumă călătoria
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
A te ruga nu înseamnă doar a-i vorbi lui Dumnezeu, a-i povesti necazurile tale, neliniștile tale metafizice, ci a-L asculta pe Dumnezeu care îți vorbește. Adevărul și greutatea rugăciunii constă în faptul că ea nu este proiecție iluzorie a omului sau autosugestie. Ea este disponibilitatea pentru adevărul deplin al existenței noastre, care uneori ia forma crucii. Cel care nu se roagă își este suficient lui însuși și se închide în egoismul său. Cel care se roagă constant riscă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
bate însă la ochi. Mișcarea lumii nealiniate a urmărit și ea același proiect himeric, realizabil cel mult pe mici porțiuni și numai prin compromisuri tactice tranzitorii. în cazul specific al României, ea nu poate realiza în nici un caz o independență iluzorie, teză susținută de altfel și în multe cercuri ale puterii actuale, profund marcate de anti-capitalism și anti-occidentalism. Am arătat și anterior întreaga utopie a unui izolaționism spiritual-politic românesc, tipică gândirii lui Nae Ionescu, patronul spiritual al acestei orientări în care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost salvată cu brio. Nu suportă însă comparație cantitativ vorbind, în primul rând (dar nu numai) cea de a doua alternativă, masiv reprezentată. Ea se vrea, efectiv, tot o formă de cultură alternativă, dar pusă pe baze contractuale, chiar dacă iluzorii. Expresia cea mai limpede a unei astfel de atitudini o întâlnim într-un text remarcabil, prin luciditate și asumare neipocrită a unei conduite curente, de Nicoale Breban: Contractul scriitorului cu Puterea (o comunicare la Conferința regională PEN, Neptun, 20-25 septembrie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 130. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că "imposibilitățile logice sunt totodată imposibilități ontologice"247. Altfel spus, eleații susțin că există doar ceea ce poate fi gândit logic, adică fără contradicții. În baza acestui principiu, ei declară lumea sensibilă sau concretă, cu contradicțiile ei latente, drept aparentă sau iluzorie. Astfel, pentru eleați există numai Ființa, pentru că numai aceasta poate fi gândită rațional 248. De altfel, ea poate fi doar gândită, neputând fi sesizată prin simțuri. Eleații sunt, după câte se pare, primii în istoria filosofiei occidentale care dau logicului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradictoriu este perceput ca noncontradictoriu"640. Dacă ne situăm la un singur nivel de realitate, nu vom putea înțelege cum este posibilă concilierea, cum poate un al treilea termen să realizeze o sinteză între contradictorii. Sinteza hegeliană este o idee iluzorie, pentru că triada lui Hegel se desfășoară la același nivel de realitate. Numai dacă vom plasa termenul T la un alt nivel de realitate, vom putea înțelege cum este posibilă o conciliere a opușilor, consideră Basarab Nicolescu. Aș adăuga că această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Gödel, demonstrată în 1931, care spune, pentru cazul aritmeticii, că un sistem de axiome suficient de bogat duce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii 658. Ea înseamnă, din punct de vedere epistemologic, că o teorie științifică completă este iluzorie. Aplicând acest rezultat la discuția sa, Basarab Nicolescu conchide că este imposibilă o teorie completă care să descrie ansamblul nivelurilor de realitate, cunoașterea aceasta trebuind să fie inevitabil una deschisă. Un alt rezultat important pentru teoria cunoașterii, ce rezultă de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trebuie să se construiască pe o negație care să aibă anumite proprietăți aparte: "să nu fie prea tare, pentru a evita trivializarea anumitor teorii contradictorii, dar care să nu fie nici prea slabă, pentru ca respectivele contradicții să nu fie pur iluzorii"808. Scopul logicii paraconsistente "este acela de a stăpâni contradicția", de a ne permite ceea ce logica clasică nu ne permite, anume "să raționăm direct în prezența contradicțiilor"809. Logica paraconsistentă este "logica unde contradicția este posibilă"810. De fapt, unde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
maturizarea a readus în discuție problema vânatului ritualic și a tradițiilor de vânătoare în anumite societăți. 1.2. Experimente pe animale Potrivit unor filosofi moderni, se considera că animalele nu au suflet întrucât ele sunt automate. Agonia lor ar fi iluzorie sau un simulacru. Dar animalele sunt asemănătoare nouă. Dacă este așa, atunci rezultă că și ele pot simți durerea. Însă, pe de altă parte, chiar asemănarea lor cu oamenii justifică experimentele. Altfel spus, facem experimente pe animale pentru a trage
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din ceea ce ar putea fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei tainice intricări, în țesătura căreia norul pare un zeu iar zeul apare în chip de nor29. Nu mai suntem obișnuiți cu semnele pe care sacrul le aruncă în lume, și atunci când le vedem - din întâmplare, în închipuire sau din iluzorie chemare - le considerăm imaginare, neobișnuite 30. Într-adevăr, zeul e neobișnuitul pentru că neobișnuitul e necunoscutul 31, cel pe care nu-l recunoaștem și prin care nu vedem lumina, nici chiar atunci când "lăsându-și gâtul alb pe spate,/ Cu capul moale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ori în altul de existență, pentru că altminteri n-ar fi absolut nimic"16. Pe de o parte, imaginea prin care lucrul e adus la existență nu îl reprezintă pe acesta în realitatea lui conform adevărului, ci potrivit unei alte realități, iluzorii, după cum nici lucrul în cauză nu aparține în vreun fel imaginii 17. Pe de altă parte, imaginea nu ia naștere în lucrul pe care îl imaginează, ci în altceva, într-o existență care nu e nici a ei nici a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei zile de toamnă" înseamnă a fi pe calea ființei care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să fie/ decât în lucruri" e un dincolo iluzoriu, fără conținut. Rostirea celor nevăzute, în schimb, crește din nevăzut, se dă vederii înaintea cuvântului, deschizând drum liber ființei. Iar " Ființa le însoțește pe toate/ aflându-și în ele locul posibil./ Și abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezenței văzătoare, natura trebuie să treacă dincolo de ea însăși, să se înscrie în trecerea la limită dincolo de orice limită impusă de propria ordine suficientă. În alt sens însă, natura trebuie să fie afectată, scoasă din nemișcare sau din mișcarea ei iluzorie; ea e creată pentru a fi mișcată, pentru a trece în ceea ce ea însăși nu are de la sine. Dar trecerea în ordinea supranaturală nu s-ar putea realiza fără un sacrificiu complet al finitului care încearcă să se închidă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere în special volumul apărut la Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005, reluat aici. 2 Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible, Gallimard, Paris, 1964, p. 77. 3 Aurel Pantea, op. cit., p. 155. 4 Ibidem, p. 156. 5 Adică "existența iluzorie a eului-care-moare sau a timpului", căci "eliberându-mă de o lume care mă omoară, moartea închide într-adevăr această lume reală în irealitatea unui eu-care-moare" (Georges Bataille, L'expérience intérieure, Gallimard, Paris, 2001, pp. 89, 90). 6 Aurel Pantea, op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe toate dar n-ar exista dacă primul nu s-ar fi născut" (Leonid Dimov, "Argument" la Veșnica reîntoarcere, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 5). 27 Vol. Veșnica reîntoarcere (1982), ed. cit., pp. 67-72. 28 Înălțare efemeră, nu și iluzorie însă, căci imaginea apare parcă în propria-i dispariție: "Stai o clipă. Am să te ridic/ Sus, între livide frunze. Suie./ Azi, în foșnetul acela mic/ Pasărea pe care-ai prins-o nu e" (Etapă, vol. Versuri, 1966, în Leonid
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]