3,755 matches
-
des avioanele: la urcare sau la coborâre?“ Fata zâmbește cu înțelegere și o ajută să-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i - spune bunica -, mătăluță ai țâțe, la mine-i numai piele.“ Stewardesa, într-adevăr, are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și el ar avea un punct de vedere asupra sânilor fetei, e deranjat de acest exces de intimități. Pentru nepot, mai rău ca un accident de avion ar fi s-o vadă pe bunică-sa goală. „Ce oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și îi pusesem să roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu aibă urechile astupate ". Aceasta este ultima frază a splendidei cărți a sociologului austro-american Peter Berger The Heretical Imperative. Contemporary Possibilities of Religious Affirmation, Anchor Press, New York, 1979. O carte deloc eretică, în ciuda titlului înșelător. 12 mai 2003 Guvernatorul Nu-știu-cărei-provincii din Australia și-a prezentat demisia, deoarece a recunoscut un viol petrecut în urmă cu 45 de ani, pe când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făcutu de persoanele respective din acest Orașu pentru a se pute comunica la destinație”. După ce-l asigurase pe polițai de Întreaga lui considerațiune, prefectul semnase hârtia ce, nu peste mult timp, avea să poposească pe biroul acestuia. Primind recea și imperativa adresă, omul legii trimisese subalternilor din cele două „despărțiri” (numite, uneori și „comisii”) ale urbei și pe data de 13 august 1877 primise primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției din Despărțirea I-a: „Domnule Polițaiu, la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mi-au plăcut mai multe recenzii făcute de Pastorul Nelu Burcea pe care aș dori să le prezint: "Tăcerea nu este o soluție. Și totuși reactivitatea trebuie să conțină o mare doză de înțelepciune, nevoia de a fi proactiv devenind imperativă. Orice tip de reacție față de discrimare trebuie să se facă organizat ... și ... considerăm că lucrul făcut la timp, prin formularea unor cereri de exemplu, prin mediere într-o primă etapă, fără iz revendicativ, și abia ca ultimă soluție prin cererea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca un ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal sau, poate, ca o definitivă acceptare a adevăratei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
secol XXI se mai poate totuși visa! SEMPER FIDELIS PATRIAE? Da! Deviza de pe emblema frontonului edificiului Ministerului Afacerilor Externe este excelentă. Deși integrați în NATO și Uniunea Europeană mai avem o "Patrie", numai a noastră, care se dorește slujită exemplar, fiind imperative ca atare schimbări "în spatele frontonului", impuse de necesitățile de politică externă ale țării și de cerințele creării unui corp diplomatic de elită, capabil să fie la înălțimea acestor deziderate și a valoroasei și pilduitoarei moșteniri a înaintașilor! CUPRINS 1937, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative, cerând răzbunare. Dar, mai lucid decât ceilalți, cu o înțelegere mai limpede a raportului istorie-destin individual, fostul tovarăș de suferință al proscrisului izbutește să răstoarne, prin argumente ce merg direct la inima fiecăruia (deruta de după război, șomajul, contribuția decisivă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nici n-o să stai prea mult prin țară azi ești la Roma, mâine la Helsinski"! Surprins de "Helsinski", m-am gândit c-o fi vorba nu de "externe", ci de "interne" și nu am acceptat "oferta". În 1966, după discuția "imperativă" cu primul secretar și câteva discuții ulterioare cu soția și neamurile, am plecat la București, la examene. Cursul funcționa pe lângă Universitate, examenele Istoria României, Socialism Științific și Limba franceză le-am susținut cu distinși profesori universitari și cu 7 contracandidați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
abate asupra echilibrului european” precum și „discordia” din interior, În cazul unirii Transilvaniei cu România. Argumentația dezvăluia previziunea ce-l Înspăimânta pe „cancelarul de fier”, anume aceea că pentru a se Înfăptui această alipire ar trebui să dispară dubla monarhie. Condiția imperativă formulată de Bismarck, că „nu Înspre Transilvania trebuie să se Îndrepte privirea noastră”, ci spre „Orient”, releva mai presus de orice argument că lupta pentru unitate națională desfășurată În anii de după 1877 a constituit un factor de importanță primordială În
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și că nu se bucură deloc de judecățile de valoare ale fiului lor. Dimpotrivă, se simt adânc umiliți, cum umilit se va simți și el peste 15-20 de ani, dacă altul mai tânăr, împovărat de impozite, ar cere talentat și imperativ, ca el, bătrânul, să fie exclus politic. Cum pe mulți oameni talentați și, în general, democrați, dar nu până în pânzele albe, îi cam fură metaforele și uneori confundă spațiul public cu terapia de grup, în lumea democrată s-au creat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un demers real-filantropic. Ajunsă la pragul faptei ce intervine concret în realul cotidian, conștiința mea nu se desprinde din paradigma suferinței orbului, ci apelează de acolo corporalitatea. Din mijlocul dramei nevăzătorului îmi chem trupul să-și subordoneze mecanica fiziologiei sale imperativului ce pulsează insistent în profunzimile mele sufletești pretinzând materializarea unui sprijin adus celui orb. Conformându-se acestei solicitări, ca parte din ansamblul meu corporal, mâna pornește în aventura căutării darului, adesea rezumat la nivelul unei sume financiare, spre a se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a spune"). În acest caz, elipsa imperativului asociat nu este posibilă 33. A: Zice:"hai, ridicați-vă! Aveți ceva, sînteți... mai trăiți?" Zic: "Trăiesc, văd că trăiesc." "Vă doare ceva?" "N:u. Da' pă tine?" "NIci pă mine. Hai ridicați-vă! Să vă văd." (IVLRA: 48) Hai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Hai vorbește! Comunicarea dintre mamă și copil există încă din primele momente în care cei doi fac cunoștință unul cu celălalt (www.121.ro). Cu toate că aparține, prin definiție, unei clase de cuvinte neflexibile, interjecția hai(de), având semnificație de tip "imperativ", prezintă un început de flexiune 34, având forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural -m: haidem (aceasta din urmă are o sferă de utilizare mai restrânsă − popular
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de intensificare (operator de intensificare); (b) funcția de asociere (operator de asociere). (a) Funcția de intensificare a interjecției hai(de) este una dintre valorile conservate și dezvoltate în limba română actuală 45 odată cu expansiunea în comunicare a formațiunilor aparținând "tipului imperativ"46. ( hai(de) + imperativ: Hai mai lasă-mă... ăstia au o adevărată manie aici în ceea ce privește spațiul vital și dreptul la intimitate (www.revistatribuna.ro). Hai(de) + imperativ implicit: Hai (vino) la picnic! Hai la picnic! Diana Nedelea, 23 Iunie 2006
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
discuție prezintă un comportament diferit, în raport cu prezența sau absența pauzelor în comunicare. "Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem!), cuvântul având de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!)." (Zafiu 2003) Hai(de), cu funcție de intensificare, prefațează o serie de verbe sau expresii performative (mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
verbală care duce la contragerea, concentrarea și scurtarea mesajelor) are mai multe consecințe: pe de-o parte realizază o apropiere mai mare a formațiunii în discuție de clasa lexico-gramaticală a verbului și, pe de altă parte, contribuie la întărirea "tipului imperativ" în sistemul limbii actuale. Utilizarea, din nevoia de adaptare socioculturală la contexte formale, a formelor cu desinențe de plural a formațiunilor investigate (uitați, haideți, stați) are aceeași consecință, de apropiere a elementelor în discuție de clasa verbului. (d) Prin utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
menționează următoarele: "Interjecțiile sunt, prin definiție, cuvinte neflexibile. Chiar și interjecțiile provenite din părți de vorbire flexibile își pierd caracterul flexibil, fiind fixate pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mai simplu, dar nici ceea ce am publicat în lustrul următor nu mă mulțumește pe de-a-ntregul. În acele texte e o grabă de leneș: rătăcit în lecturi diverse, le-am redactat mereu în ultimul moment, cu precipitare, sub presiunea cererilor imperative ale secretarului de redacție. Totuși, să nu fiu prea sever cu mine. De vreme ce mă judec astfel înseamnă că am învățat cîteva lucruri. Primul e că trebuie să desfășor o anchetă cît mai largă în jurul subiectului de comentat. Mi-am însușit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i ca o fîntînă cu apă multă”. A mers imediat să bea și el din ea. *Politica literară a celor de la Consiliul Culturii are, din ce în ce mai des, două fețe, mai multe măsuri și un mers în zigzag. Ieri, pe un ton imperativ, a fost blocată publicarea paginii despre Mircea Eliade. Le am comunicat imediat vestea proastă autorilor care aveau articole în ea: Gheorghe Grigurcu, N. Nicolescu, Constantin Trandafir. Astăzi, răsfoind revistele, constat însă că „Tribuna” și „Cronica” scriu despre Eliade. Sînt, probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a personalității lui B. * Absoluta solitudine din finalul romanului, peste care coboară, o dată cu noaptea, Întunericul, Îi reciclează Începutul. Cel care trăise viața manuscriselor Își recunoaște destinul În manuscrisul ars. În cameră sclipește computerul noii ere, cu alternativele sale scurte și imperative: „Continuă - Întrerupe”. Nu incertitudinea identității Îl domină acum pe Keseru, ci, mai curând, certitudinea că nu mai are chef de profesia de lector. Nu i se mai pare important dacă o carte este bună sau rea. Îl preocupă spulberarea memoriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orgolios cu vârful interesului erectiv, o jonglerie ce și-a atins scopul “cu asupra de măsură”. O revoluție victorioasă post festum cu eructație la desert, împotriva celui mai criminal și forte regim politic din Europa impunea un epilog demn de imperativul barangaliu, Fii cuminte Cristofor! Pag. 191 - “Cu câteva zile înainte, în oraș au fost împrăștiate manifeste anticomuniste, cetățenii fiind îndemnați să participe la un miting anticeușist în Piața Unirii, la ora 16. Pag. 258 - 259“ - Manifestele (Frontului), au fost tiparite
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
foarte promptă și excesiv de zeloasă: „Cazurile piesetei lui Martiniuc și-a poeziei lui Secrețeanu nu sunt singurele. În numărul 22 al revistei a fost publicată poezia Vântul cel mare de Ion Potopin, plină de imagini mistice” (31/1948). Înregimentarea devine imperativă și pentru critica literară, promotoare a acelorași principii ideologice. În opinia lui Radu Boureanu (Preambul la o revizuire a istoriei literaturii române, 8/1948), „primul criteriu al criticii trebuie să fie unul politic”, iar George Dan ține să afirme: „Criticii
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
relațiilor sociale, concretizate prin unitatea dintre valori și norme sociale. Normele exprimă modul în care se pot realiza aceste idealuri sau valori, iar valorile au un caracter normativ prin sensul prescriptiv acordat binelui, adevărului, dreptății etc., care reprezintă cerințe sociale imperative (ceea ce trebuie să fie, ceea ce trebuie evaluat în mod pozitiv, ceea ce reprezintă o îndatorire generală cu caracter ideal). Aceste cerințe, ce implică pe de-o parte necesitatea, iar pe de altă parte, evaluarea acțiunii, se pot modifica în cursul istoriei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]