10,269 matches
-
opinie 25. În pofida faptului că principii din Cehia recunoscuseră de timpuriu și incontestabil supremația regatului Franc de Răsărit, apoi a Imperiului German, cele două comunități s-au văzut pe sine distinct și au insistat să fie tratate ca atare. Surse imperiale contestau, bunăoară, dreptul principilor přemyslizi de a participa la alegerea regelui pentru că nu erau germani; ele subliniau, de asemenea, că Henric al III-lea (rege german între anii 1039-1056, împărat din anul 1046) s-a confruntat în anul 1041 cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obișnuiți cu mersul pe jos și nu prea perspicaci 28. Nemulțumit de consacrarea unui german în calitate de episcop pe timpul lui Vratislav al II-lea/I (principe între anii 1061-1085 și rege între anii 1085-1092), Cosma de Praga își formula invectivele la adresa imperialilor atribuind unui nobil autohton o tiradă plină de sarcasm din care reieșea că erau destui cehi capabili să ocupe această demnitate; în împrejurările respective pentru prima dată răsuna ideea, preluată și reiterată ostentatoriu în secolele următoare, precum că germanii au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diferențele lingvistice nu s-au situat în centrul disputelor sociale și politice din Europa Est-Centrală decât începând cu secolul XIII. Colonizarea cu populație străină, utilizarea limbii germane în preajma regelui și de către un segment influent al elitei sociale, imitarea modelului curții imperiale, intensificarea legăturilor comerciale și ecleziastice, într-un cuvânt, contactul cu celălalt, a făcut ca interesul pentru propria identitate lingvistică să crească. Nobilimea autohtonă a reacționat în primul rând, de teama pierderii identității sau, mai curând, a privilegiilor. Episcopul Jakub Świnka
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n-au recunoscut decât autoritatea suveranului teuton, fiind scutiți de oricare altă supremație, Cosma de Praga, fiindcă nu se putea lansa în afirmații similare, din cauza legăturii strânse a țării sale de Imperiul German, își mulțumea orgoliile trasând limitele dependenței de imperiali și evocând reușitele în confruntările cu alte forțe din proximitate, inclusiv cu germanii, dar mai ales, cu Piaștii. Note emotive în descrierea propriei țări se resimt în toate cronicile citate - Cosma de Praga și Gallus Anonymus își încep lucrările cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
st.n. 1709, s-a produs, după cum se știe, unul din cele mai importante evenimente din istoria Europei secolului al XVIII-lea. Bătălia de la Poltava, dintre armatele suedo-polono-ucraineană și cea rusă, câștigată de cea din urmă, a pus capăt visurilor imperiale ale regelui Suediei, Carol al XII-lea, care dorea să creeze un vast imperiu est-european. Totodată, a dat frâu liber altora, nutrite de un țar care tocmai punea bazele unui alt imperiu ce avea să rivalizeze cu cele mai puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1796 la Paris, unde îl întâlnise pe ?orai. A călătorit în Rusia, Turcia și Persia, pe vremea când generalul Gardanne era la Teheran, apoi și în Italia, revenind la Paris în 1808, iar în 1809 s-a angajat în garda imperială ca mameluc (la Arhivele Naționale din Paris, AF IV 1504 și 1505, fondul Ministerului Poliției). • Comte Prokesch-Osten fils, Dépêches inédites du chevalier de Gentz aux hospodars de Valachie, I-II, Paris, 1876. Vezi, la Biblioteca Academiei Române, ms. fr. 184, o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
espressioni ch’io intraprendere volessi per emendar la mancanza sin ora prolongatasi in eseguir almen con alcune umilissime righe il devotissimo et rispettuoso ossequio che devo ad un tanto mio benefattore e Padrone Munificentissimo, ma intorno al Felicissimo nel Eccelso Imperial campo arrivo dell’Ecc. V-a, nulla di meno sperando firmissimamente a quella Generosissima Sua humanita,vengo ora se ben tardi a dedicar di nuovo a V-a Ecc. la mia umilissima servitu ed immutabile summissione, supplicandola ossequiosamente di non
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mi concederà dunque V-a Ecc. questa libertà d’informarla intorno gli motivi che caggionorono una simil tardanza al mio obligo; cio fu la nuova che da quelle parti habbiamo avuto, qualmente V-a Ecc. era di transferirsi assieme coll’Imperial campo a Saccia, et considerando ch’io potessi piu facilmente come in propinquior luogo sodisfar alle mie obligazioni, ho diferrito sin ora quest’umilissimo ufficio; adesso pero certificandomi qualmente l’Ecc. V-a si truovi in Babadagi, cosi non manco
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iorgachi Hatman confidentemente avanzata, mi ero preso la confidenya con un mio particolar foglio delli 11/22 Luglio di raccomandarmi a Sua Cels-ne la piu pronta e sollecita concessione, cioe di voler farmi ricapitare qui in mani mie il Commandamento Imperiale da me procurato ad un mio Protetto di nome Sig-r Leondi di Nicola Mercante Greco nativo di Ianina, da qui incaminatosi nel mese di Maggio passato alla volta di Vallachia, qual Commandamento vieniva da me ricercato in ogni modo, mentre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bucovineni în timpul revoluției a fost proclamarea autonomiei Bucovinei, prin Constituția din 4 martie 1849. Procesul de realizare a autonomiei Bucovinei s-a tergiversat însă mai bine de 10 ani. Abia la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 4 martie 1849. Procesul de realizare a autonomiei Bucovinei s-a tergiversat însă mai bine de 10 ani. Abia la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și profesorul Constantin Tomasciuc). În 1879, din nou au fost aleși patru români (Gheorghe Hurmuzaki, Constantin Tomasciuc, Victor Stârcea și Iancu Zotta). La alegerile din 1891, românii bucovineni au reușit să aleagă șase reprezentanți în Parlament: Arcadie • Radu Grigorovici, Diploma imperială din 9 decembrie 1862, în „Analele Bucovinei“, an. II, 2/1995, p. 464-469. • „Bukowinaer Post“, Nr. 2691, (21 mai 1911), p. 2. Ciupercovici, Constantin Tomasciuc, Nicolae Grigorcea, Victor Stârcea, Ioan Lupul și Iancu Zotta. O nouă modificare a legii electorale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
civile, îi erau repartizate 72 de mandate de deputat, din totalul celor 425 de mandate, cât reveneau Camerei Deputaților 2. Odată cu această modificare a dreptului de vot, ce a permis unor noi categorii sociale, precum intelectualii, să acceadă în Consiliul Imperial din Viena, s-a produs și o creștere a numărului de deputați trimiși de fiecare provincie în înaltul for legislativ, ducatul Bucovinei obținând două locuri în plus3. Anumite evoluții interne din Austro-Ungaria, precum criza politică ungară din anii 1903-19054, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1905 ale Camerei Deputaților, a fost dezbătută o rezoluție pe tema necesității reformei electorale 6, guvernul condus de baronul Paul von Gautsch și-a anunțat intenția de a modifica legea electorală existentă în ședința din 28 noiembrie 1905 a Consiliului Imperial din Viena. La începutul lui februarie 1906 a fost prezentat forumului legislativ central, spre discutare și aprobare, proiectul guvernamental al noii legi privitoare la alegerea deputaților în Parlamentul imperial. Proiectul prevedea introducerea dreptului de vot universal pentru cetățenii de sex
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legea electorală existentă în ședința din 28 noiembrie 1905 a Consiliului Imperial din Viena. La începutul lui februarie 1906 a fost prezentat forumului legislativ central, spre discutare și aprobare, proiectul guvernamental al noii legi privitoare la alegerea deputaților în Parlamentul imperial. Proiectul prevedea introducerea dreptului de vot universal pentru cetățenii de sex masculin, după modelul statelor vest europene „cele mai cultivate“, chestiune resimțită drept o necesitate stringentă, cu efecte modernizatoare pentru Austria. Se considera, pe deplin temei, că „numai forma dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe durata unei generații, a lăsat neschimbată procedura afacerilor sale“. Ca urmare, el propunea o creștere a numărului de mandate în Camera Deputaților, de la 425 la 455 de membri și instituirea numai a unei singure circumscripții electorale pentru fiecare provincie imperială, cu excepția Galiției, unde, pentru protecția minorităților, se introducea o a doua8. În acest fel se urmărea ca, în viitoarea reprezentanță imperială, să intre forțe noi, capabile să-l reformeze și să aducă un suflu înnoitor în viața politică a monarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Camera Deputaților, de la 425 la 455 de membri și instituirea numai a unei singure circumscripții electorale pentru fiecare provincie imperială, cu excepția Galiției, unde, pentru protecția minorităților, se introducea o a doua8. În acest fel se urmărea ca, în viitoarea reprezentanță imperială, să intre forțe noi, capabile să-l reformeze și să aducă un suflu înnoitor în viața politică a monarhiei. Totodată, se intenționa o nouă împărțire a mandatelor de deputat, pe provincii, după criterii naționale, pentru a se obține o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale unei provincii să fie luat în calcul nu numai numărul locuitorilor de aceeași etnie, „ci și evoluția culturală și poziția istorică a acestora“9. Problema votului universal și a numărului de mandate a produs dezbateri politice aprinse în Consiliul Imperial din Viena, determinând puternice dispute politice între naționalități, care reclamau, fiecare pentru sine, un număr cât mai mare de mandate, fie pe baza contribuției fiscale mai mari plătite (cazul germanilor și al italienilor), fie al numărului locuitorilor votanți (cazul slavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Allgemeines VerwaltungsArchiv Wien, Ministerium des Innern, Präsidiale, 34/2, K. 2236, 1906, 1-1200. păstrarea celor două mandate de deputat deținute în acel moment, dacă nu era posibilă mărirea numărului de mandate 12. Pentru examinarea proiectului noii legi electorale, în cadrul Consiliului Imperial din Viena s-a constituit un comitetul format din reprezentanții a peste 20 de partide, ce includea 26 germani, 8 cehi, 7 poloni, 4 slavi de sud, 2 italieni, un român și un ucrainean. Datorită puternicelor dispute politico-naționale stârnite, proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a împărțirii mandatelor pe provincii, iar în cadrul acestora, pe naționalități 14. În cele din urmă, la 1 decembrie 1906, guvernul Beck a trecut prin Camera Deputaților, cu 194 voturi pentru, la 63 contra, proiectul de lege privitor la alcătuirea reprezentanței imperiale și la noua reglementare electorală. Ulterior, la 21 ianuarie 1907, această propunere legislativă a fost aprobată și de Camera Domnilor. Odată cu sancționarea sa de către împăratul Franz Joseph, la 26 ianuarie 1907, noua lege electorală a intrat în vigoare pentru cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sancționarea sa de către împăratul Franz Joseph, la 26 ianuarie 1907, noua lege electorală a intrat în vigoare pentru cele 17 provincii ale părții austriece a dublei monarhii, nu însă și pentru Ungaria. Pentru prima oară în istoria sa, noul Parlament imperial urma să fie ales după principiul dreptului de vot universal, egal, direct și secret, cu ocazia viitoarelor alegeri generale 15. Conform înștiințării Ministerului de Interne, din 19 februarie 1907, primul tur de scrutin era stabilit a avea loc în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
voinței populare“, rezultată din exercitarea de către mase a dreptului de vot universal 32. Reforma electorală bucovineană, produsă atât sub impactul necesității introducerii votului universal la alegerile pentru Dietă (după ce acesta fusese deja impus în anul 1907, la scrutinul pentru Consiliul Imperial din Viena), cât și a atenuării tensiunilor dintre naționalitățile din provincie, a schimbat radical sistemul electoral instituit prin legea din anul 1861. Deși păstra într-o anumită măsură principiul reprezentării intereselor, la baza noii legi electorale stătea ideea reprezentării proporționale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
onomastica și viața economică a Imperiului a avut un ecou redus în istoriografia antichității romane din România. Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaiserreiche a fost susținută ca disertație doctorală la 9 ianuarie 1909 la Facultatea de filosofie a Universității imperiale din Breslau, sub conducerea lui Conrad Cichorius. Din punct de vedere al tematicii, această lucrare, preocupată de studiul originii etnice a negustorilor din Imperiul roman pomeniți în primul rând de epigrafe, era una de pionierat. Anterior, cercetarea științifică se concentrase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
De conventibus civium Romanorum, Berlin, 1892; alte trimiteri la V. Pârvan, op. cit., p. 111-112. dedicate rezidenților italici din Delos 4 și „traficanților“ de aceeași origine din Orientul elenic 5. Între timp, literatura privitoare la „diaspora“ romană republicană (cu precădere) și imperială în bazinul egeo-mediteranean în general, a comercianților în special, s-a îmbogățit substanțial 6, ultima contribuție colectivă în domeniu apărând de curând sub egida Școlii franceze de arheologie din Athena 7. Din punct de vedere al conținutului, lucrarea lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
popoare care au format în decursul timpului „omogenul imperiu mondial roman“, știut fiind că „negustorii au jucat dintotdeauna unul din rolurile cele mai de seamă în răspândirea diferitelor civilizații“8. Fenomenul respectiv nu era, însă, unul limitat doar la spațiul imperial, comercianții romani având aceeași contribuție „în străinătate“, respectiv printre populațiile asiatice situate extra fines și în mediul barbar european 9. Avansând aceste idei, Vasile Pârvan a schițat în 1909 o problematică asupra căreia va reveni mai târziu și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]