2,209 matches
-
greu de prevăzut, e invers celui scontat, pentru că de la capitolul al III-lea încolo scriitorul nu mai aude și nu mai recunoaște "vocea" naratorului (ipostaziată ca formă de manifestare a inconștientului, a "dublului") o voce de acum încolo străină și impersonală, ce relatează "din off", pe un ton neutru, povestea unui oarecare Anton Klentze zis și Clenciu sau "Bizu", după numele cel de taină. Ca atare, trebuie să primim cu rezerve opinia lui Marian Papahagi potrivit căreia Bizu ar avea drept
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dialogului dintre "ficțiunea romanțată" (atribuită predispozițiilor inconștiente ale psihicului) și construcția arhitecturală (semn al voinței de a crea, după dezideratul călinescian, durabil și monumental). Nu întâmplător, dacă în Bizu, pentru a putea vorbi mai adânc despre sine (adică la modul impersonal simbolic, fără ajutorul confesiunii), romancierul problematiza statutul personajului (deopotrivă alter ego auctorial și proiecție ficțională a inginerului Anton Klentze, modelul "real" al lui Bizu, preluat la rândul său din Memorii adică tot "din carte"), acum rolurile se inversează și personajul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar fi putut-o atenua". Peste toate acestea, s-a observat că Eminescu își reamintește (ordonat, cronologic) nu doar trecutul propriu, ci și o serie de "secvențe" la care nu a participat semn că "memoria poetului se confundă cu o impersonală memorie a lumii"207. Și totuși, cu toate "erorile" menționate, se pare că Lovinescu sesizase corect importanța visului, perceput ca un element configurator nu doar al imaginarului artistic eminescian, ci și al "filosofiei" poetului. Visul nu constituie, prin urmare, o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atît de întins și de variat și fiind înzestrat cu o asemenea îndemînare extraordinară, ai fi zis că trebuie să fie neobișnuit de inteligent. Dar nu era tocmai așa. Dimpotrivă, omul acesta se caracteriza printr-o placiditate ca să zic așa impersonală, da, impersonală, pentru că se pierdea parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întins și de variat și fiind înzestrat cu o asemenea îndemînare extraordinară, ai fi zis că trebuie să fie neobișnuit de inteligent. Dar nu era tocmai așa. Dimpotrivă, omul acesta se caracteriza printr-o placiditate ca să zic așa impersonală, da, impersonală, pentru că se pierdea parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pune „cu o totală dăruire” în serviciul neamului său: acțiunea autoformatoare precedă și însoțește acțiunea formatoare asupra culturii române. Premisele, enunțate în capitolul Jurnalul sau Arta formării de sine, sunt riguros și succint desfășurate în capitole speciale, pe probleme - „Entuziasmul impersonal” sau Secretul creației, „În contra direcției de azi în cultura română” sau Spiritul critic, Arta polemicii, Conceptul de literatură, Critica literară, Stilul de idei, Arta portretului, Maiorescianismul. Tabelul biobibliografic, bibliografia selectivă (esențială), referințele critice ale fiecărui capitol, temele de meditație propuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
idei incitantă. Romanul din parabolă trăiește, ca și în cazul anterior, prin fervoarea speculației. Confesiune și dialog: acestea sunt formele specifice de existență ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei curente”. Pitorescul anecdotic nu exclude așadar, în poemele narative barbiene, Ideea: dimpotrivă, se constituie ca un excelent „intermediar” al ei, un intermediar ce nu trebuie subestimat, căci, în cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
produse ale activității umane, dar ele obiectivează la un moment dat umanitatea și o reifică astfel încât producătorii devin alienați în raport cu produsul muncii lor. Din obiect, omul trebuie să redevină subiect luându-se din nou în posesie prin sustragerea de sub forțele impersonale ale capitalului. Când valoarea de întrebuințare va fi rămas singura valoare care structurează schimburile dintre oameni, procesul va fi reușit. Capitalul operează cu ajutorul a două instrumente majore: "plusvaloarea" și "diviziunea muncii". Plusvaloarea se obține prin explatoarea subtilă și eficientă a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ai secolului XX alcătuiesc pietrele unghiulare ale configurării leninismului în mai mare măsură decât Primul Război Mondial. Kenneth Jowitt argumentează că "Atât în regimurile liberale, cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este orientată preponderent înspre norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ungaria, ca reacții ale unor societăți ostile, față de și în raport cu care regimul nu se insulase, respectiv consolidase suficient. O altă caracteristică a regimurilor leniniste, dar și a celor liberale, consideră Jowitt, este aceea că "acțiunea socială este orientată prin norme impersonale". Dar, ceea ce distinge cele două tipuri de regimuri politice este faptul că impersonalitatea leninistă nu este articulată, ca cea liberală, prin "valori procedurale și reguli", ci prin "impersonalitatea charismatică a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a le "metamorfoza în forma unui erou organizațional Partidul Bolșevic" (Jowitt, 1993, 1-3). Consider însă că această "charismă impersonală" nu apare în cazul tuturor regimurilor leniniste, ci numai a celor autonome, neimpuse din exterior, sau, utilizând terminologia lui Chalmers Johnson, ne-"derivate" (Johnson în Johnson: 1970, 1-32). Nebeneficiind de o cultură politică bine închegată, regimurile leniniste "derivate" se conturează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimurile leniniste charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității axiologice în spațiul public, coroborat cu eficiența administrativ-organizatorică. Ambele sunt, în grade diferite, "impersonale" deoarece charisma pe care o transmit nu este galvanizată de o persoană anume, ci de o organizație care funcționează în baza unor "norme impersonale" similare (Jowitt: 1993, 1-4). În cazul fascismului însă, și în special a nazismului, charisma devine personală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
liberal al neutralității axiologice în spațiul public, coroborat cu eficiența administrativ-organizatorică. Ambele sunt, în grade diferite, "impersonale" deoarece charisma pe care o transmit nu este galvanizată de o persoană anume, ci de o organizație care funcționează în baza unor "norme impersonale" similare (Jowitt: 1993, 1-4). În cazul fascismului însă, și în special a nazismului, charisma devine personală. Pornind de la celebrul Führerprinzip, partidul de tip fascist nu este altceva decât o anexă aflată la bunul plac discreționar al liderului său, în timp ce partidele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
expresia conștientă și liberă a acestui mers necesar și inconștient. În aceasta constă întreaga lui însemnătate, întreaga lui forță" (Plehanov: 1961, 269). În cadrul regimurilor leniniste, așa cum am văzut, eroismul este proiectat asupra partidului de avangardă, rămânând, ca în cazul marxismului, impersonal, dar achiziționând o dimensiune organizațională. În cadrul leninismului romantic, ca și în cazul leninismului asianizat, eroismul este reproiectat, în sens romantic, dinspre partid spre lider. Sigur, retorica marxistă este în continuare utilizată, dar ea devine gradual un surogat, o cochilie pietrificată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
concept propus de către Kenneth Jowitt (1993, 121-158). Neotradiționalismul se referă la birocratizarea, creșterea corupției și disoluția spiritului revoluționar în cadrul regimurilor leniniste târzii, iar leninismul sistemic este un exemplu perfect în acest sens. Incapabil să își susțină pe termen lung "carisma impersonală", leninismul sistemic degenerează în "personalism eroizat": membrii de partid proeminenți modifică imaginea partidului după propria lor imagine și suprapun interesele personale peste cele de partid, devenind "din ce în ce mai mult patroni de tip tradițional și "oameni mari"" (Jowitt: 1993, 127). Astfel, corupția
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
i poate �ncredin? a micile g? în? rîi sordide doar unui evreu�32 ? i mai era ceva: statul tradi? ional rom�n ? i modul de via?? rom�nesc se transformau inevitabil ? i dureros �ntr? o economie capitalist? guvernat? de rela? îi impersonale patron? angajat, �nlocuindu? le pe cele care (cel pu? în teoretic) erau calde ? i patriarhale. Aceste modific? ri ? i?au f? cut apari? ia �n c�teva decenii ? i au r? v??it o ordine social? care dura din timpuri imemoriale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu personajele sale, chiar ? i istoricul trebuie s? scrie astfel, a scrie istoria evocator constituia un element important pentru el. Hennequin reprezenta o ? coal? psihologic? , ? i Iorga, adopt�ndu? i doctrina, era convins c? nu se poate scrie un �român impersonal�. Personalitatea unui autor este implicat? �n selectarea materialului pentru subiectul operei sale. Hennequin sublinia importan? a analizei estetice, psihologice ? i sociologice a unei opere. Că filosof ? i critic literar, Taine a avut o influen?? profund? asupra opiniilor lui Iorga despre art
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
p?? �nare orice tentativ? de �mp? care, �ncep�nd ac? iunea de divor? , care a fost pronun? at �n iunie 1900. Maria Tasu era o func? ionar? modest? la Ministerul S? n?ț?? îi, iar Iorga a continuat s? aib? rela? îi impersonale, dar prietene? ți, cu mama copiilor lui. Petru a devenit ofi? er ? i a murit �n 1965. Florica a tr? it p�n? �n 1956. Motivul real al e? ecului c? sniciei a fost probabil presiunea exercitat? de stilul de via?? al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
viu este momentul de vârf al disperării. Echipa de zgomote, echipa supraviețuirii mârșave, sincronizează secvențe după secvențe din proiectul neștiut vreodată de ei. Ce film e ăsta? Ce film? Trebuie să știu la ce film muncesc? strigă Nill.. Vocea monocordă, impersonală a inginerului de sunet, de undeva din întuneric dă verdictul: Filmul nostru, film românesc... Dumnezeule, oare vom putea ieși din nou oameni după o viață întreagă în Echipa de zgomote?... (Alexa Visarion) Ion Vîlcu Mușat Pentru drama poetică Echipa de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai coerent] a comportamentului. Orice relație social] are o gam] mai larg] de funcții - are o „inc]rc]tur]” mai mare -, iar statutul s]u este în mod corespunz]tor mai important decât în societatea noastr], unde multe relații sunt impersonale și au o functie unic] - de exemplu, relația șofer de autobuz - pasager. Închipuiți-v] ins] cât de diferit ar sta lucrurie dac] șoferul ar fi în același timp sora mea vitreg], un vecin apropiat și fiică partenerului de golf al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt mai puțin intense și mai puțin importante în viață indivizilor și în structurile sociale. Bineînțeles, morală furnizeaz] un set de orient]ri, ajutând astfel la crearea și menținerea unor aștep]ri coerențe referitoare la comportament, dar opereaz] la nivel impersonal deoarece nu mai exist] aceeași capacitate de negociere. Astfel, morală tinde s] fie valorizat] mai mult ca scop în sine și mai puțin ca mijloc de atingere a unui scop. Concluzia care se desprinde nu este c] societ]țile de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]