8,822 matches
-
umblu cu mâinile oarbe/ în cămara nădușită a sângelui/ neștiind dacă nu cumva o sugrum pe întuneric// zi de zi mă uit ca un fotograf/ prin mâneca hainei tatălui meu mort/ unde roiesc de șapte ani furnicile/ pândind să-i imprim pe suflet imaginea// plângându-mi mie însumi de milă/ uneori sunt silit s-o prind de urechi/ ca pe un elev ascuns de teama pedepsei/ sau ca pe o pradă// dar cruzimea și riscul nu mă rușinează/ ci mă umplu
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
număr de probă, ieșit la 20 decembrie 1837, în prima zi a anului următor se tipărește întâiul cotidian românesc, avându-i redactori pe profesorii Florian Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în interesul tot mai pronunțat pentru viața politică
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
din Transilvania au oprit difuzarea gazetei, măsură aplicată din nou în perioada 1873-1876 și în 1894. În aceste situații se recurge la subterfugii, și R. va pătrunde în Austro-Ungaria sub denumirile „Unul pentru altul” sau „Pruncul”. De la apariție titlul este imprimat cu caractere latine, în timp ce articolele se culeg în alfabetul de tranziție. Din 1861 o parte din text se tipărește cu litere latine, cum se va face, doi ani mai târziu, cu întregul ziar. Pentru întâia dată, în 1864 se editează
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
de păpădii/ nu mai merge nimeni,/ se întoarce/ ultimul fluture în lut/ și cade la picioarele mele./ M-așteaptă Făt-Frumos în copaci/ să-mi aleg ortacii/ pe rând când se vor ivi/ din revolta lutului/ în zodia furtunii”. Încercând să imprime versului o mai accentuată dimensiune metafizică, poetul eșuează de cele mai multe ori, iar lirismul rămâne fără consistență, exterior. SCRIERI: Întoarcerea lui Făt Frumos, Iași, 1969; Sînt, Iași, 1971; Rost, Iași, 1972; Pământul din frunze, Iași, 1976; Însemne în porți, Iași, 1979
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
pe ogoarele tatălui ei. După ce își atinge țelul - Ana, victima acestui șantaj marital, stâlcită în bătăi, devenind nevasta lui și aducându-i pământurile mult visate -, Ion se reîntoarce la vechea lui iubire. Florica e însă acum căsătorită. Ascultarea impulsului pasional imprimă acțiunii un deznodământ catastrofic: Ana se spânzură, copilul adus de ea pe lume moare și el, iar soțul Floricăi îl surprinde pe Ion la nevastă-sa și îl omoară cu sapa. Drama conjugală și sfârșitul ei violent, întâlnit adesea în
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ale epocii, introduce, alături de protagoniști ai timpului (Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, G. Barițiu ș.a.), un număr de personaje secundare, multe fictive, în încercarea de a da o notă de modernitate genului. Menționând doar aleatoriu o temă a povestitorului, capabilă să imprime coerență transgresării planului istoric, romanul eșuează într-un colaj aiuritor nu numai la nivel textual, ci și evenimențial. SCRIERI: Coborând spre nord-vest, Cluj, 1972; Vine istoria (în colaborare cu Nicolae Prelipceanu și Radu Mareș), Cluj, 1972; Săptămâni de dragoste, Cluj-Napoca
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
prezent în mai multe antologii, apărute în țară și în străinătate. În prima fază a evoluției sale lirice - Elegie pentru puterea orașului și Luminile orașului (1975) - Ș. apare fascinat de peisajul citadin, contemplat firesc, într-o frazare echlibrată, ușor melancolic-elegiacă, imprimând versului un ritm lent. Începând cu Melancolia (1977) se infiltrează note expresioniste și accente retorice, poetul se lasă impresionat de tumultul marilor aglomerări umane, de vitalitatea lor debordantă. Perspectiva devine panoramică prin acumulări de fragmente ale cotidianului, tendință predominantă în
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
și radicăl instrument pentru a-și afirma puterea și controlul asupra maselor. El scrie: „Orologiul comunității a fost un instrument de dominație economică, socială și politică folosit de negustorii care dominau comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
filosofi Înaintea sa. Dincolo de valoarea materială și utilitară, a spus Hegel, proprietatea are o funcție mai profundă. După cum afirmă Hegel, „proprietatea Îl face pe un individ capabil să-și pună voința Într-un lucru”17. O persoană Își exprimă personalitatea imprimând-o În lucruri. Prin această manierp de fixare a propriei voințe În obiectele din lumea externă, fiecare persoană Își proiectează ființa și Își creează o prezență printre oameni. Munca, În cosmologia lui Hegel, este o expresie creativă și nu numai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
târziu, din garajul vecinului, În care tatăl și fiul experimentau cu diverse mașini și motoare la bancul lor de lucru improvizat, visând la o invenție deosebită care ar putea schimba lumea. Este greu să renunți la toate acestea. Este prea imprimat În caracterul nostru. Aceștia suntem. Însă de cealaltă parte a oceanului, sensibilitățile sunt diferite. Nu pentru că europenii nu ar fi inventivi. S-ar putea afirma că În decursul istoriei, Europa a produs o mare parte a descoperirilor științifice și nu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este o ilustrare pregnantă a importanței ei. 3) Subiectul-receptor și caracteristicile sale. Încă din primele abordări clasice ale schimbării prin persuasiune s-a subliniat ideea că subiectul expus comunicării nu este un receptor pasiv. Ideile și propunerile comunicatorului nu se imprimă automat în mintea indivizilor și, cu atât mai mult, nu sunt acceptate necondiționat. Studiile mai recente au dezvoltat și concretizat această teză. În privința implicării eului ca factor pregnant în eficiența persuasiunii, se poate distinge între două clase de variabile: una
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
franceze, ca semn al deplinei aderențe la suprarealism, dar, poate, și pentru alt motiv: dorința de a pune la încercare „rezistența” scrisului său la confruntarea cu altă limbă, în contextul altei culturi. Le Vampire passif (1945, difuzat la Paris, însă imprimat la București) reprezintă căutarea corespondențelor misterioase din univers, pe care el încearcă să le capteze prin Obiectul Obiectiv Oferit (O. O. O.) și prin relații mediumnice. Asemenea lui Tristan Tzara, care în Grains et issues (1935) reda visului caracterul de
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
autorul - depinde de cunoașterea lunecușului suprafeței drumului, adică de cunoașterea caracteristicilor de performanță ale sistemului automobil-drum. Dacă așteptăm să aflăm aceste caracteristici prin performanța obișnuită a sistemului, ne vom trezi derapând înainte de a ne da seama de asta. Așadar, vom imprima volanului un șir de impulsuri mici, rapide, nu atât de mari încât să provoace o derapare mai gravă, totuși suficient de mari încât să transmită simțului nostru kinestezic dacă vehiculul este în pericol de derapare și să reglăm procedeul nostru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de altă parte, să fie în consonanță cu ceea ce așteaptă audiența de la poziția ocupată ca vorbitor - un profesor universitar nu poate merge în tricou și pantaloni scurți la cursul cu studenții, chiar dacă studenții săi sunt îmbrăcați astfel), postura (trebuie să imprime dinamism), gesturile (de obicei, în vorbirea publică sunt folosite gesturile - cea mai bună cale pentru a controla sublinierea mesajului prin gesturi este de a ține discursul privindu-vă într-o oglindă), expresia facială (nu trebuie să arate reacții negative), contactul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
modelul S-T-P (situație-țintă-propunere), un conflict care se află mai degrabă la interacțiunea dintre condițiile activității, obiectivele propuse și modalitățile de îndeplinire a acestora; modelul S-T-P ni se pare un concept util, apropiat de viziunea dinamică pe care încercăm să o imprimăm acestor analize, în perspectiva folosirii nu doar a unuia dintre criterii, ci a unui sistem criterial; - conflictul interpersonal etc. Utilizarea diferențelor de soluționare a unei anumite probleme între copil și adult (în sens inițial), între individ și grup (punct de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trebuie remarcat faptul că nu întâlnim o singură perspectivă care să ne dirijeze acest demers; de aceea, vom expune în cuprinsul capitolului de față câteva opțiuni procedurale, insistând asupra eficienței pe care o atare manieră de lucru poate să o imprime activității educaționale. Un model util privind procesul conflictului îl regăsim la K.W. Thomas (Steers, 1988, pp. 366-369); autorul ne propune patru stadii ale apariției conflictului: 1) frustrarea - conflictul apare în momentul în care, așa cum am văzut când ne-am
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ale celor care se află în astfel de situații îmbracă forma unor expresii de genul: „Este prea târziu, nu mai pot să fac nimic”. După cum lesne se poate observa, aceste reacții pot denatura turnura didactică pe care dorim să o imprimăm conflictului; apariția lor se produce sub forma unor bariere de care cadrul didactic trebuie să țină seama în construirea strategiilor de promovare, implementare, rezolvare și evidențiere a achizițiilor obținute prin conflict. Iată de ce propunem folosirea unor exerciții bazate pe jocuri
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fie foarte bine alese, de obicei cele emoționale, care apar primele și nu a fost timp pentru o considerare și o selecție a lor; limita temporală poate să fie consumată fără a se ajunge la nici un rezultat concret, ceea ce poate imprima un sens negativ, superfluu medierii. De aceea, cadrul didactic nu trebuie să grăbească elevii/studenții să ajungă la o concluzie prematură, această situație denotând un compromis superficial, neargumentat suficient și, în fapt, ineficient. Tot în ceea ce privește medierea conflictelor dintre elevi/studenți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care se întâlnește într-o sală de clasă va acționa, probabil, într-un mod mai formalizat decât dacă locul de întâlnire îl constituie apartamentul unuia dintre membri), dispunerea spațială a membrilor (spre exemplu, o aranjare în jurul unei mese dreptunghiulare poate imprima un sens mai formal discuției decât dacă această așezare se face la o masă rotundă; se recomandă ca de această dispunere spațială a membrilor să se țină cont în special la prima întâlnire a grupului), normele și regulile de grup
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lucru ce afectează de asemenea comunicarea. Spre exemplu, unele persoane pot considera anumite roluri de putere (de manager, de profesor, de părinte) ca trebuind jucate în mod autoritar, pe când alte persoane pot să aibă o concepție diferită despre respectivele roluri, imprimându-le mai degrabă o latură colaborativă. Rolurile pe care le jucăm sunt roluri pe care le învățăm pe parcursul experienței de viață. Hybels și Weaver (1989) fac apel la un exemplu extrem de sugestiv pe care îl vom relata și noi în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persoane, lucru care afectează de asemenea comunicarea. Spre exemplu, unele persoane pot considera anumite roluri de putere (de manager, de profesor, de părinte) ca trebuind jucate în mod autoritar, pe când alte persoane pot avea o altă concepție despre respectivele roluri, imprimându-le mai degrabă o latură colaborativă. Rolurile pe care le jucăm sunt roluri pe care le învățăm pe parcursul experienței de viață. Hybels și Weaver (1986) fac apel la un exemplu extrem de sugestiv pe care îl vom relata și noi în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
el a tălmăcit, începând din 1946, Filocalia grecească a lui Nicodim Aghioritul de la Athos, tipărită la Veneția în 1782. S-a folosit de ediția a doua, scoasă la Atena în 1893, completând-o cu alte texte filolocalice și izbutind să imprime, până în 1991, douăsprezece volume: Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. Dă astfel, într-o strădanie comparabilă cu aceea a lui Teofan Zăvorâtul, tălmăcitor în rusește al textelor filocalice, cea
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
nu-și prețuia niciodată viața și în nici o luptă nu-și cruța trupul”. Difuzată mai întâi în manuscris atât în Țările Române, cât și în lumea greacă (o copie a fost descoperită la Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Litere și Filosofie a Universității din București, devenind, tot acum, membru al Institutului de Literatură condus de Mihail Dragomirescu. Călăuzit de profesor (în casa căruia locuia), tipărește cartea de poeme Vremelnicii (1924), unde cultivă cu stăruință catrenul. În octombrie 1925 imprimă la Focșani o revistă într-un singur număr, „Meduza”, un fel de publicație personală, unde semnează versuri, proză și critică literară, pe care o machetează, ilustrează etc. Ultima plachetă tipărită la Focșani poartă titlul Rumeurs sans aurores (1926). E prezent
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
și Mircea Damian. În toamnă se va înscrie la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în litere, frecventând cursurile lui Mario Roques și Paul Hazard. Îi adresează o scrisoare lui Paul Valéry, la care nu primește răspuns, și traduce din poeziile acestuia. Imprimă la Paris, în 1930, volumul de poeme Soveja ou Le Retour du coeur, care include, alternativ, poezii proprii, cât și traduceri din Tudor Arghezi, Ion Barbu și Adrian Maniu. Fără legătură cu sumarul cărții, introduce în avant-propos și un text
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]