136,335 matches
-
astrologilor", completată de Șerban Codrin cu "din clipă despărțirii/ a trecut un mileniu", iar, catre final, un alt distih al lui Codrin - "aceleași brazde hrănesc/ și râma si-mpăratii". O meditație asupra cuplului în lume, supus rigorilor universului, dar și celor impuse de condiția umană, Turnul astrologilor este un poem de referință pentru opera poetica a amândurora. În ceea ce privește Stâncă în spațiu, imaginea de debut este una cutremurătoare asupra condiției omului în univers: "după o stâncă/ tăul încrețit de vânt/ conține spațiul", scrie
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
consilierul șef al Inspectoratului pentru cultura Călărași, au fost, cel putin deocamdată, înfrînte simbolic și redimensionate moral două medii la fel de ostile. Primul dintre ele este cel politico-industrial, acel proces forțat, împotriva naturii dar tipic pentru aroganță comportamentelor totalitare, de a impune realității forme pe care ea nici nu era pregătită să le accepte și nici nu era capabilă, în esență, să le suporte. În cazul Călărașilor, acest arbitrariu agresiv se numește Combinatul siderurgic și el este un implant malign într-un
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
comunicarea. Cum vine și cum se așază în dumneavoastră premiul UNITER pentru întreaga activitate de regizor? Emoție și mare plăcere. Este important și semnificativ și prin felul cum s-a decernat pînă acum, cum s-a conturat și s-a impus în mișcarea noastră teatrală, culturală. Este un moment important al vieții mele și-l resimt ca atare. Priviți cîteva minute înapoi, pe firul vieții. Ce vedeți? Să știi că mă gîndesc foarte mult la trecut. Și nu este doar o
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
întruchiparea lor în diverse acțiuni publice. Din păcate, n-am loc să intru în amănunte de acest fel. Aici e multă materie epica, la fel ca și în Epistolar, deși, trebuie spus, cartea nu se citește deloc că un roman - impune pauze de reflecție, pe care lectură cu sufletul la gură nu le îngăduie. Iar acum nici nu prea mai văd cu putință o astfel de lectură, cu ochiul la gură cheii. Epistolarul e o carte care s-a metamorfozat, dacă
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
dintr-un rău epocal. Chiar dacă nu putem vorbi de o finalitate polemică explicită, aceasta există în orientarea imanenta a imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză, silindu-se a-i lua locul. Formulă psihică a respingerii realului aberant o reprezintă acele sentimente existențiale revelatoare despre care vorbea
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial al acestei lirici trubadurești îl constituia, după cum aflăm la Marrou, condiția discreției și a tăcerii. Ea nu era impusă de situația de adulter a cuplului de îndrăgostiți (femeia era doamna, deci măritata), ci de o concepție filozofica a iubirii, care consideră fericirea și împlinirea prin iubire ceva non-comunicabil. Stilizarea topoi-lor iubirii are drept funcție tocmai această păstrare a discreției
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
aparente) de raționament. De pildă: Paz construiste un fel de tablou semantic al iubirii, compus dintr-o serie de aspecte constitutive, între care și capacitatea ei de subversiune. Această vine din felul în care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
dramaturg într-o țară în care existau ca termen de comparație textele lui Samuel Beckett și Eugen Ionescu? Și totuși, Matei Visniec, acest don Quijote al teatrului, este cel care a avut dreptate. Piesele sale au reușit, treptat, să se impună într-un spațiu suprasaturat de valori culturale. Jucate întâi de teatre de amatori din orașe de provincie, de studenți, de adepții teatrului experimental, susținute de la distanță, din România, de simpatia necondiționată a compatrioților autorului, aceste piese s-au înfiltrat - că
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
altădată. Acum să ne întoarcem la romantici și la tipurile de român (și chiar de teatru, dar pentru a nu complică prea tare lucrurile, e mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
a doua figuri istorice reale, ridicate, chiar din timpul vieții, la dimensiuni de mit. Nici Napoleon, nici Ali Tebelin, legendarul pasă din Ianina - căci, desigur, despre ei e vorba - nu apar că personaje propriu-zise în acest român, desi s-au impus în conștiința și-n destinul multor personaje și deși cîteva replici ale lor sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
timpului pozează sau se face că pozează. Printre măștile pe care le adopta și pe care ceilalți n-au nici o dificultate în a le recunoaște sînt byronienii Manfred și Lara, Othello și chiar Abatele de Ganges - criminal complex care se impusese în conștiința epocii și al cărui nume figură la rîndul sau în diverse dramolete. Dar Dumas nu se oprește aici. Căci, cu ironie și autoironie, el își pune "corul" să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
societății." Cînd știi cîte orgolii macină moară numită cinema - în Elveția că și aiurea -, nu poți decît să spui Jos pălăria în fața curajului unui director de festival, ce nu se teme să-nchidă ușa în nasul unor "consacrați" pentru a impune tinerii! Consecvent îndrăznelii, Solothurn-ul a mai avut o surpriză: a dat "carte blanche" Festivalului de la Graz, "Diagonale", care a programat trei filme prezentate acolo în 1998. Am văzut două: Milk, lung-metraj de Edgar Honetschläger, si Alone. Life Wastes Andy Hardy
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
De fapt, construcțiile cu sens generic nu privesc doar subiectul, ci apar într-o mare varietate de poziții gramaticale ("dacă te doare capul, trebuie să te vadă un medic"; "nu te supără cînd se vorbește despre tine" etc.), ceea ce ar impune o reorganizare a modului lor de prezentare. În plus, existînd mai multe posibilități, e importantă explicarea eventualelor diferențe - de uz și de valoare semantico-stilistică - dintre ele. În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferințele contemporane pentru una sau alta
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
și tocmai datorită caracterului lor popular, construcțiile de tipul citat sînt foarte frecvente. Transformarea în normă unică a îmbinării dintre termenul reverential și numele de familie ("Doamna Popescu") este la noi o inovație destul de recenta, care corespunde unui tipar "occidental": impusă probabil mai întîi datorită modelul francez, ea e întărită astăzi și prin cel caracteristic spațiului anglofon. O mărturie recentă asupra percepției acestor diferențe sociolingvistice o oferă Monica Lovinescu, într-un pasaj în care povestește cum a recunoscut apartenența românească (și
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
și pînă la Andreescu, Pallady, Ciucurencu și Babă, ca să rămînem doar în sectorul românesc, iar nu pe retorica aseptica a selecției de capodopere, caracterul de eveniment cultural remarcabil, viu și autentic al expoziției româno-belgiene de la Ploiești este unul care se impune de la sine și nu are nevoie de argumente suplimentare.
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
juriu hotărăște cine este cel mai bun și asta se întîmplă doar cu cîteva ore înaintea începerii spectacolului Galei. Directorul acestui Program, esențial și de anvergură, al UNITER este, de sapte ediții, Ion Caramitru. El a reușit, fără discuție, să impună prestigiul acestui premiu, găsindu-i formulă și dimensiunea exactă. Evenimentul se transmite în direct pe programul unu al Televiziunii Române și pe Radio România Cultural. Mari personalități ale vieții culturale și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
răstimp a fost prezentă cu diferite poeme în numeroase antologii românești și străine. Culoare și prospețime Tot ceea ce a scris mai bun Denișa Comănescu poate fi regăsit în volumul retrospectiv recent apărut, Urma de foc. Prima impresie care ni se impune citind acest volum este aceea de prospețime, deși de la prima apariție a textelor respective au trecut mulți ani (în unele cazuri peste douăzeci!), desi peisajul cultural nu mai este nici pe departe sobru, ca în timpul comunismului, astfel încât să facă imediat
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
sînge, cum e cel al fostului șef al SRI, Virgil Măgureanu. Voiorel Cataramă, acest liberal neabătut, s-a plîns în presă de multe ori că a vîrît bani în partidul în care a fost pînă mai deunăzi vicepreședinte. Încît se impun cîteva întrebări. L-a obligat cineva să facă asta? Dacă, să zicem, nu l-a obligat nimeni, ce rost a avut că vicepreședintele unui partid să se laude cu așa ceva? Dacă, iar să zicem, l-a obligat cineva, e și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
Rodica Bin S-a mai scris despre limbajul buletinelor meteorologice - un fel de "cod restrîns", cu lexic și sintaxa limitate și repetitive. La trăsăturile impuse de natură și de funcția textului se adăugau, cu un deceniu în urmă, cele create de presiunile politice totalitare și de modelul oficial al limbii de lemn (restricții suplimentare, imprecizie, evitarea extremelor, a denumirilor unor regiuni etc.). Textul meteorologic e
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
care să-și abandoneze gândurile, paginile publicate, războaiele. El avea obsesiile sale care îl urmăreau, care îl mobilizau, care îl aduceau la masa de scris. ăSollă și ăHabenă, dispare realmente din biblioteci. Slavici, pe care așezarea în manuale l-a impus circuitelor editoriale, e retipărit parțial. Aceste pagini lipsesc chiar și din ediția de Opere. Am putea spune ca e un Slavici aberant, strict legat de nervii și de dispută jurnalistică a unui timp de cumpănă. Spune scriitorul: "Europa, atât de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
situația "celor patru milioane de români." Fiindcă în fiecare moment al acțiunii sale Slavici va urmări cu atenție complotul, încercarea de subordonare, de ocupare, de înrobire. Dualismul a dus la o politică de violență deznaționalizare; iar Dualismul i-a fost impus Austro-Ungariei "din afara"! În documentata să lucrare Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipare (traducere C. Litman, Ed. Hasefer, București, 1996, pp. 240-241) Carol Iancu atrage atenția asupra broșurii, citând câteva segmente mai avântate: "Dacă prințul Bismarck are dreptul să
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
persecutam pe socialiști fiindcă avem mai puțini decât Germania, dar putem persecuta în anumite întrebări pe evreii pe care îi avem mai mulți decât îi are Germania pe iezuiți, pe socialiști și pe evrei împreună. Dacă Apusul va ști să impună cu forța emanciparea evreilor, românii vor ști să reziste. Cu un simț profetic macabru, Slavici (scrie Carol Iancu) a prevăzut soluția finală: ăDacă va ajunge cuțitul la os, Europa creștină și iudeo-germană va fi pentru noi, si nu pentru semiții
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
și de data aceasta el a intervenit pentru evrei și pentru legitimitatea deciziei luate în favoarea lor. Atunci cînd Bluntschli susține că aici ar mai fi ade exercitat o datorie a omeniei și civilizatieiă și că situația juridică din România ar impune o reformă radicală, în cazul în care țara dorește să fie socotita printre celelalte state egale ale continentului. Richthofen se declară a fi de acord (20 iunie 1879). Și pentru el lupta pentru separarea domeniului justiției față de stat și de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
colectivitatea în care se socoate acasă. Abnegația pe care o investește în aceste direcții primește dimensiunea unui apostolat. În exercitarea atribuțiilor în Cetate și în înțelegerea menirii scrisului nu mai e loc pentru frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
și compromisă, în secțiunea ei literară, de poezia ridicolei Riria (soția istoricului), prezentată, pur și simplu, drept egală lui Eminescu. Încît, și prin Arhiva, izbutise performanță de a fi un necunoscut. De abia în 1906, prin Viață Românească, care se impune, repede, ca o revistă de prestigiu, scrierile sale devin cunoscute, mult prețuite de Ibrăileanu și tot cercul revistei (în care Hogaș era un senior cu statut special), dar și de Caragiale. Nenorocul continuă să-l țină însă sub aripa să
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]