3,164 matches
-
Sarah Kane s-au jucat în România după 1990? De ce nu avem nici acum, după douăzeci de ani de liber tate, istoria uniunilor de creație - literatură, teatru, film, arte plastice, muzică - în comunism? Unde este istoricul marilor biblioteci publice, cu incredibilul război al celor două nefericite roze bucureștene, BAR și BCS (bașca BCU ca subtil arbitru), sau cu jaful securimii de partid pe fondurile secrete - și „abona mentele“ clandestine ale greilor din Aparat - pentru orice noutate editorială intrată (și, deci... interzisă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la moartea lui Valeriu Anania, când revista Tabor a alcătuit un grupaj de texte evocative despre autorul Rotondei plopilor aprinși, nu am mai spus nu. Ca să observ șocat acum că moartea lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din teatrul anilor ’80, Furtuna și Azilul de noapte, în sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale ființei umane, petrecute în perioade diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
LÎngă el, Santiaguito și Bobby, frumușei foc În costumele lor Închise și cu acea eleganța puțin neglijentă care, după părerea lui Susan, Îi prindea pe tineri. Stăteau de vorbă cu doi bărbați pe care abia Îi cunoscuseră, prietenii tatălui lor, incredibilii John și Julius, beți, Încîntători ca atunci cînd i-a cunoscut ea, parc-ar fi fost ieri!, parcă ieri cunoscuse un peruvian la Londra și se măritase cu el la Lima, acum se cununase la Londra cu un peruvian pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să locuiască Într-o asemenea casă dar numai Într-un film. Îl văzu pe Santiago, bărbatul ei, În clipa cînd se apropia de ea pentru prima dată, la o petrecere pe care o dădeau la Sarrat, la nord de Londra, incredibilii prieteni John și Julius... L-a adorat... — Cine e arhitectul? Întrebă, Într-un efort triumfal, fericită, asemeni atletului care trece primul linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea. Acestea simțeau tot timpul o senzație de răcoare interioară și o revărsau În Întregime asupra cartierelor sărace, Își petreceau după-amieze Încheiate cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și aplauze Îi răsunau În urechi? Luis Martin obosi tot lăudînd-o atîta, se auziră cîteva strigăte de admirație: olé! și el o luă de mînă și o conduse din nou la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soldau desigur cu Înjurături de mamă sau altele și mai cumplite pe care Julius le reținea fără să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc, goi pînă la brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și mai mult suspans decît cel dinainte. De Îndată ce intrau Într-un asemenea bar, apărea rotofeiul Luis Martin Romero pregătind cocteiluri și povestind anecdote incredibile pe care Juan Lucas i le transmitea prăpădindu-se de rîs lui Susan și Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil. Toți ochii se Întoarseră spre trambulină, unde străinul striga rotindu-și brațele ca niște elice, Înebunise străinuuuuuuuuuu! și alerga ca niciodată, zbura ca niciodată uuuuuuuuuu!, pătrunse În apă ca o săgeată. CÎteva clipe mai tîrziu Cecilia și Manolo alergau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că nu mai putea să-i dea ore fiindcă elevul nu avea pic de talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin de șaluri. Un alt lucru foarte ciudat se petrecea cu elevii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat dracului stăpînul cu Jaguarul lui, știe să trăiască, nimic de zis.“ În sfîrșit Îi deschise Celso și, cînd intră Mercedesul, Julius parcă se trezi din somn, atras de un automobil incredibil. Carlos parcă Mercedesul și rămase cu ochii la piesa de muzeu pe care o aduseseră la palat. Era un La Salle negru și foarte vechi, dar arăta ca nou, lustruit de-ți lua ochii și toți trei se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l vadă pe dinăuntru. Da, ca În filmele cu gangsteri, cu geamul din mijloc care-l desparte pe șofer de cei din spate, așa nu putea auzi ce pun la cale stăpînii sau cine naiba o fi proprietarul limuzinei incredibile. Celso voia să spună că era mașina unui prieten de-al stăpînului și că sosise chiar atunci, dar Carlos Îl Întrerupse: — Au omorît toată familia? Întrebă. — Da, așa-i, mașina asta parcă-i de bandit, spuse Universo, grădinarul, apărînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află Încetul cu Încetul lucruri incredibile, ea aflase totul la optsprezece ani, dar gradele astea, ca la armată, i-auzi! Acum nu-l mai săruta și nici nu-l mai mîngîia, ci mai curînd Îi venea să rîdă cînd el Îi dădea explicații: cu o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept. — Ce? Îl Întrebă Santiago. — Incredibile, repetă, Îngropîndu-și și mai tare capul În piept. Nu și-l ridica decît pentru a-și căuta paharul și a mai cere whisky. Incredibile, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept. — Ce? Îl Întrebă Santiago. — Incredibile, repetă, Îngropîndu-și și mai tare capul În piept. Nu și-l ridica decît pentru a-și căuta paharul și a mai cere whisky. Incredibile, spuse din nou după o jumătate de oră. Santiago Își Întrerupse conversația cu prietenul de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept. — Ce? Îl Întrebă Santiago. — Incredibile, repetă, Îngropîndu-și și mai tare capul În piept. Nu și-l ridica decît pentru a-și căuta paharul și a mai cere whisky. Incredibile, spuse din nou după o jumătate de oră. Santiago Își Întrerupse conversația cu prietenul de alături, dar, cînd se uită la el, Lester Își Înfundase și mai tare capul În atmosfera aceea Întunecoasă pe care și-o crease Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meserie): — Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai frumoasă Să mă servească la masă? — Ba mai bine servesc eu, C-ai fost șanticlerul meu. Doi ani de vis trecură ca-n vis, și de-aici începe partea sumbră și incredibilă, totuși cu totul și cu totul adevărată, a povestirii mele. După cum se știe, artiștii faimoși din acea vreme - dacă nu și cei de azi, și n-ar trebui să ne-ndoim dacă ne gândim la rapperi și la Pavarotti - erau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva mic, bălțat cu galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi făcut decât să arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă că ea putea ține pasul. Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noi a locuit pe aceste insule năucitoare, fie și pentru scurtă vreme.“ Probabilitatea ca el nici măcar să nu-i citească mesajul era foarte mare. Dar cărțile lui descriau lucruri mult mai ciudate de parcă ar fi fost banale. Cărțile astea sunt incredibile, îi spuse ea iubitului ei. Autorul e extraordinar. Cum ai dat de el? Îi era din nou îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala primară. Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în supermarketul din cartier. Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două exemplare noi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate ființele vii se ascundeau în fața acestei epidemii. Karin se gândi să-l vâre iar în mașina lui Bonnie și să-l ducă înapoi la Dedham Glen. Dar gemetele lui lăsară treptat locul unor chicoteli mirate. Au făcut o treabă incredibilă. Au nimerit aproape totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
obicei, dându-și părul pe spate, ca și cum ar spune: O, nu făceam nimic. Încercând să-i umble la cartea de credit sau ceva de felul ăsta. Se deconectează repede și se întoarce spre el. Mark? Mark, ești bine? O întrebare incredibilă. Cine în lumea asta uitată de Dumnezeu e bine? Să-i spună ce-a descoperit ar putea însemna o condamnare la moarte. Ar putea fi oricine. Încă n-are habar în ce tabără e ea. Dar în lunile astea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca el însuși să halucineze. Orășelul cu cea mai rapidă dezvoltare din Nebraska. Poate din toată regiunea câmpiilor de est! Ea își înghiți râsul în sughițuri. — Îmi pare rău. Sincer... Am remarcat câteva... lucruri noi. Mai ales lângă autostradă. —Ești incredibilă. Locul ăsta trece printr-o adevărată renaștere. Peste tot se fac progrese. —E la un pas de perfecțiune, Bob-o. Numele îi scăpă fără să vrea. Cel pe care jurase să nu-l mai rostească niciodată. El părea gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]