3,001 matches
-
sunt atașați de titlurile unei societăți, ei demonstrează o diversiune optimistă în evaluarea informațiilor care se referă la ea și prin urmare sunt înclinați să dețină titlurile prea mult timp. Inerția pe care o induce acest lucru se adaugă la inerția generată de efectul de dotare. Atașamentul se poate cristaliza pe titlul respectiv. Este cazul atunci când investitorul îl deține printre valorile sale mobiliare de multă vreme și îl consideră drept un «tovarăș de drum» sau atunci când acesta i-a permis să
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
status quo evocată în experimentul nr. 30. Cele două sunt adesea indisociabile deoarece de multe ori faptul de a nu face nimic conduce la menținerea statu quo-ului. Totuși câteva experimente au reușit să discrimineze cele două diversiuni și arată că inerția în decizii nu se reduce doar la dorința de a menține o situație neschimbată. Ritov și Baron (1992Ă au pus astfel la punct un experiment pentru a distinge importanța diversiunilor omiterii și de statu quo în decizii. Ei le-au
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
zilnic al stereotipurilor care amorțesc neuronii. Construcția și deconstrucția clișeelor de comunicare, tipul de replică-refren, devenită convenție expirată care accentuează blocajul în formule trase la xerox sunt structura de bază a spectacolului. La 24 de ani, Alex intră în aceeași inerție mentală. Răspunde la telefon și caută pe calculator cinematografele la care pot fi văzute filmele cerute de clienți. Acasă, monitorul ia forma ecranului de televizor pe care curg imagini porno. S-a mai încheiat o zi. Nu fără laba intrată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
regândirii responsabilității artistului cu privire la producerea semnificației, fiind contrariat de faptul că majoritatea artiștilor se complac în acceptarea enunțării bazelor teoretice ale operelor lor de către istoricii și criticii artei care instrumentează instituțional sentințele unei "estetici a administrării" ori se înscriu din inerție pe direcția "misiunii polemice" a scriitorilor. Apariția unei "arte a intenției" (artistului) trebuie să țină cont de producerea unui text de întâmpinare care ar organiza felul în care este văzută opera, semnificarea acțiunii prin stabilirea unui cadru informațional de receptare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe de altă parte, Ian Wilson sesizează apariția "abstracției nonvizuale" ca fiind o consecință a aplicării principiilor abstracției vizuale la limbaj. Fiind informă, abstracția nonvizuală se confruntă cu tendința obișnuită a publicului de a căuta semnificații vizuale, folosindu-se din inerție de facultatea vizuală. În viziunea lui Wilson, arta conceptuală se preocupă de gradul de abstracție al ideilor, ținând cont de faptul că natura abstracției poate fi descoperită doar printr-o cercetare primară, de felul artelor vizuale, care ar percepe abstracția
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lumea evreiască! Oamenii ăia, despre care gândeam că sunt numai istorici, au devenit cosmici printr-un miracol” (Eliade XE "Eliade, Mircea" vorbea tot timpul de miracol). Știu și eu, cu Eliade XE "Eliade, Mircea" poate să fie o problemă de inerție umană. Era târziu, era către sfârșitul anilor ’70 când a scris al III-lea volum. În ’80 cred că l-a publicat. Era probabil prea târziu. Poate că a și scris prea mult, n-a avut timp să reflecteze, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mult mai ușor, nu mai greu decât alte metode. Când înveți ceva nou, nu trebuie să te întrebi mereu ce o să iasă concret din efortul acesta. Ceva tot o să iasă, dacă ești deștept și atent. În orice caz, ieși din inerție. Când citești ceva diferit, începi să te uiți cu alți ochi la ceea ce știi. Ți-am spus povestea cu interesul meu pentru India. Când am scris Cabala, fără să știu, am fost ajutat de lecturile mele indiene. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
pozitive, ba dimpotrivă. M.I.: Da, așa e, dacă vorbim pragmatic. A fost o încercare, câteva încercări, câteva variații, nu o singură variantă. Nici o variantă, de fapt, n-a reușit. Este ceva, se vede, în structura psihologică umană, un fel de inerție foarte serioasă. S.A.: De la neanderthalieni până la homo religiosus. M.I.: Da. Eu nu spun că acest lucru e bun, adevărat, profund, natural! Nu știu dacă e bun sau rău. Dar fapt este că oamenii au nevoie de religie și au și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba poetului, „străin în țara lui’’, de unde să fi avut forța, răgazul sau libertatea de a se ocupa și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și amplasarea construcției, aspectul economic-financiar, încadrarea în tradiția arhitecturii ortodoxe românești etc., deoarece exprimă, până la urmă, un mod de a ne confrunta cu noi înșine și, totodată, 84 necesitatea (acceptată, sau nu!) de a ne despărți de iluzii, prejudecăți și inerții istorice. Patriarhia și-a asumat importanta (și costisitoarea) întreprindere invocând mai întâi obligația firească de a împlini un deziderat mai vechi, anunțat după obținerea Independenței de stat (1877-1878), reluat după Marea Unire (1918) și revenit în actualitate după sfârșitul dictaturii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba poetului, „străin în țara lui’’, de unde să fi avut forța, răgazul sau libertatea de a se ocupa și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și amplasarea construcției, aspectul economic-financiar, încadrarea în tradiția arhitecturii ortodoxe românești etc., deoarece exprimă, până la urmă, un mod de a ne confrunta cu noi înșine și, totodată, 84 necesitatea (acceptată, sau nu!) de a ne despărți de iluzii, prejudecăți și inerții istorice. Patriarhia și-a asumat importanta (și costisitoarea) întreprindere invocând mai întâi obligația firească de a împlini un deziderat mai vechi, anunțat după obținerea Independenței de stat (1877-1878), reluat după Marea Unire (1918) și revenit în actualitate după sfârșitul dictaturii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și se face legătura Stoica-PSD? V.S. Pentru că există, din păcate, în România, încă, o teamă de idei. Există teama că ideile destabilizează. Există teama că, în spatele fiecărei idei, s-ar putea ascunde ceva necurat. Eu cred că asta trădează o inerție de gândire care nu este specifică mentalității democratice. Eu cred că ideile sunt bune sau proaste. Ideile nu destabilizează. Ele pot să ne convină sau să nu ne convină, pot să șocheze sau să fie în concordanță cu opiniile noastre
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
opiniile noastre. Dar, dacă se maturizează sistemul democratic în România, atunci trebuie să ne obișnuim cu dezbaterea ideilor. Chiar și cu ideile care nu ne convin. A respinge o idee de plano, pentru că este subversivă sau pentru că destabilizează, aceasta trădează inerția unei gândiri din alte timpuri. Din păcate, eu constat că funcționează în subconștientul nostru această inerție și, de multe ori, în loc să dezbatem ideea și fondul ei, e mult mai comod să respingem ideea respectivă cu argumentul destabilizării sau al așa-
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
dezbaterea ideilor. Chiar și cu ideile care nu ne convin. A respinge o idee de plano, pentru că este subversivă sau pentru că destabilizează, aceasta trădează inerția unei gândiri din alte timpuri. Din păcate, eu constat că funcționează în subconștientul nostru această inerție și, de multe ori, în loc să dezbatem ideea și fondul ei, e mult mai comod să respingem ideea respectivă cu argumentul destabilizării sau al așa-zisului ei caracter subversiv. Nici nu iau în calcul asemenea argumente. Vreau să vă spun că
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
subversiv. Nici nu iau în calcul asemenea argumente. Vreau să vă spun că ele mă amuză, le privesc ca pe niște fenomene de patologie a tranziției, și eu sper că, încet-încet, oamenii se vor vindeca de aceste boli. R.T. Această inerție a unei gândiri din alte timpuri să fi fost motivul pentru care ați prezentat proiectul acesta de unificare din biroul propriu, și nu din sediul PNL? V.S. Să lămurim această chestiune. Înainte de a lansa acest proiect, am avut o discuție
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
situație de contrarietate pe care o creează, șocul pe care-l creează duc la dezbatere. Și mi se pare că e mult mai bine să pui în mișcare un proiect care șochează, decât să funcționezi tot timpul pe baza unor inerții care, la un moment dat, te domină și te împiedică să mai vezi ideile noi. R.T. Pe 22 iulie, pe scaunul pe care stați dumneavoastră a stat președintele PD, Traian Băsescu. Avem o declarație în legătură cu acest proiect de unificare lansat
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
scârboasă. O carte detestabilă. Centrată în jurul unui personaj detestabil". Să cauți salvarea de plictiseala și lipsa de sens a scrisului tot în scris, iată o situație într-adevăr fără ieșire. În care s-ar zice că-l menține de-acum inerția... socială: "Incredibil cât de multă nepăsare față de scris, față de vechea mea plăcere a însemnărilor zilnice s-a adunat în mine în ultimii trei ani. Culmea, ca scriitor trăiesc un moment de apogeu. Și ce dacă! Mi se pare lipsit de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
răspîndesc în lume, fără să te lași zdruncinat în încrederea ta intimă și în statornicia ta, ba chiar să poți surîde în fața lor. Dacă ai învățat că cea mai înaltă fericire a oricărui rău moral în faptul că provine din inerție, din lipsa capacității de a te dezvolta dincolo de poziția pe care te afli ori în care stagnezi. Ceea ce lipsește, în aceast caz, este o intervenție suficient de energică și un îndemn de a elibera forțele înlănțuite. Dintr-un astfel de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fost epuizate, victorioșii au fost identificați în funcție de interesele fiecăruia. Îmi mai rămân la dispoziție simple observații. Iar una dintre ele, care m-a frapat în această perioadă, este reacția presei recunoscută prin simpatia față de Cotroceni. O presă prinsă într-o inerție ce o distanțează, practic, tot mai mult de planurile de viitor ale președintelui Traian Băsescu și ale partidului subordonat. O să mă explic. Am remarcat, în ultima săptămână, o revitalizare a ideilor de tip „322“ sau „patrulaterul roșu“. Mulți ziariști s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
l-am dat mai târziu, după ce câteva numere din unu apăruseră, urmate de oarecare scandal. Într-adevăr, apariția fiecărui nou număr suscita valuri de invective, glume și pseudoglume și rareori câte un cuvânt înțelegător. Ostilitatea era explicabilă. În primul rând inerția, opunera la înnoire, ghiuleaua care trage înapoi, într-un cuvânt conservatorismul, marele dușman al mersului înainte. Dar și conținutul era provocator. Iată ce comunica Ion Călugăru într-un mesaj adresat concetățenilor săi dorohoieni și dat în reședința sa de vară
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
își pot reinventa tradițiile naționale. Biserica se va schimba, veche opoziție se va schimba, pozițiile și prejudecățile oamenilor se vor schimba și chiar și natura procesului politic se va schimba. Marea parte, poate majoritatea, acestui spirit revoluționar va trece repede. Inerția tradiției și a exemplului, alături de preocupările cotidiene îi transformă pe revoluționari înapoi în oameni obișnuiți cu slujbe și familii. Pericolul înfrângerii sau al anihilării atât de important în revoluțiile anterioare, dar relevant în 1989 doar în cazul Sloveniei au dat
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
unii dintre conducătorii români de după decembrie 1989 au avut în vedere o schimbare de regim minimală, o simplă înlocuire a lui Ceaușescu cu un soi de comunism reformat. Dar evenimentele istorice din România au avut, după cum era de așteptat, o inerție proprie. Pe de o parte, conducerea a rămas în mâini vechi, dar pe de alta, au apărut totuși competiția politică pluripartită, alegerile parlamentare libere, presa liberă, economia de piață capitalistă și canalele de comunicare internațională deschisă. Acestea au reprezentat schimbări
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]